15,723 matches
-
1868. Ca bursier, studiază filosofia la Paris și ulterior la Bruxelles, unde își susține și doctoratul. Revenit în țară, va fi, din 1871 până în preajma morții, profesor la câteva licee bucureștene („Sf. Sava”, „Matei Basarab” ș.a.), predând filosofia și uneori latina (corect, fără merite deosebite, a și tradus din Vergiliu, Horațiu și Cicero). Deosebit de prețuit pentru activitatea sa didactică, va ocupa, în diverse perioade, funcții în Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice, având totodată un rol însemnat în definitivarea principiilor care au
LAURIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287755_a_289084]
-
literare”, „Transilvania”, „Țara nouă”, semnând și cu pseudonimele N. Beniceanul și N. N. Romanul. A fost membru în Société des Études Latines din Paris. Alcătuiește manuale, crestomații și culegeri de texte din scrierile Antichității, traduce din poeți și istorici greci și latini (Ovidiu, Tibul, Horațiu, Herodot, Strabo, Plutarh ș.a.). În Cum trăiau romanii (1965), L. reconstituie viața latinilor urmărită în evoluția ei, oprindu-se atât asupra civilizației materiale, cât și asupra detaliilor existenței cotidiene. Deși operează cu precizia savantului, iar nu cu
LASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287750_a_289079]
-
în Société des Études Latines din Paris. Alcătuiește manuale, crestomații și culegeri de texte din scrierile Antichității, traduce din poeți și istorici greci și latini (Ovidiu, Tibul, Horațiu, Herodot, Strabo, Plutarh ș.a.). În Cum trăiau romanii (1965), L. reconstituie viața latinilor urmărită în evoluția ei, oprindu-se atât asupra civilizației materiale, cât și asupra detaliilor existenței cotidiene. Deși operează cu precizia savantului, iar nu cu imaginația artistului, autorul reușește ca dincolo de exactitatea și erudiția expunerii să recompună o frescă animată și
LASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287750_a_289079]
-
și erudiția expunerii să recompună o frescă animată și plină de culoare a lumii evocate. După mai bine de treizeci de ani dedicați studierii operei ovidiene, va sintetiza rezultatele cercetărilor în monografia Ovidiu. Omul și poetul (1971), prima consacrată poetului latin în România, lucrare ce va fi concentrată la datele esențiale și totodată accesibile publicului larg în compendiul Ovidiu, poetul exilat la Tomis (1973). L. analizează personalitatea clasicului latin, creația sa, dar și atitudinea posterității europene, inclusiv a celei românești față de
LASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287750_a_289079]
-
rezultatele cercetărilor în monografia Ovidiu. Omul și poetul (1971), prima consacrată poetului latin în România, lucrare ce va fi concentrată la datele esențiale și totodată accesibile publicului larg în compendiul Ovidiu, poetul exilat la Tomis (1973). L. analizează personalitatea clasicului latin, creația sa, dar și atitudinea posterității europene, inclusiv a celei românești față de acela pe care îl consideră cel mai senin poet din întreaga Antichitate. Autorul încearcă să descifreze mesajul profund uman al unei opere-efigie pentru noua sensibilitate născută în Roma
LASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287750_a_289079]
-
Autorul încearcă să descifreze mesajul profund uman al unei opere-efigie pentru noua sensibilitate născută în Roma secolului I d.Hr. și îl invită pe cititor să participe la lectura poeziei lui Ovidiu. Confirmând interesul pentru cunoașterea și buna receptare a elegiacului latin, L. realizează antologia de evocări literare ale poetului antic în spațiul românesc intitulată Lui Ovidiu (1977), mergând de la piese folclorice până la creațiile unor autori consacrați, ca Gh. Asachi, V. Alecsandri, Ștefan Aug. Doinaș, Cezar Baltag ș.a. Prin lucrarea Clasicii antici
LASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287750_a_289079]
-
română, de la învățământ la inițiativele Academiei Române, el alcătuiește un repertoriu bibliografic aproape exhaustiv al traducerilor - integrale sau fragmentare, publicate în periodice și în volume sau rămase în manuscris - din opera a 157 de autori greci și a 80 de autori latini. Înregistrând cu migală ecourile scrierilor antice în România, L. evidențiază sentimentul clasic drept componentă esențială a spiritului românesc și pune în valoare propensiunea spre valori antice ca semn al apartenenței la spațiul istoric și cultural al Romei. SCRIERI: Cum trăiau
LASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287750_a_289079]
-
1853) a cunoscut mai multe ediții, deși a fost foarte criticat pentru excesele latiniste. În urma unor conflicte cu Gh. Asachi, apoi cu fostul său prieten Simion Bărnuțiu, demisionează în 1858 și se mută la București. Profesor de limba și literatura latină la Colegiul „Sf. Sava”, redactor la revista pedagogică „Instrucțiunea publică” (1859), devine curând director al Bibliotecii Naționale și membru al Eforiei Școalelor (transformată în 1862 în Consiliul Superior al Instrucțiunii Publice). Din 1864, când ia ființă Universitatea din București, funcționează
LAURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287756_a_289085]
-
pentru același latinism extrem, se retrage din activitatea publică. L. a avut puține preocupări legate în vreun fel de literatură. A ținut expuneri erudite despre literatura dramatică la greci, pe care le-a publicat, împreună cu alte câteva articole despre literatura latină, în „Instrucțiunea publică” (Essagiu asupra lui Omer, Esiod și Erodot, Literatura latină, Ovidiu, Scepticismul la greci, Poezia dramatică la greci, Poezia lirică la greci, Poezia bucolică, satira și epigrama). În domeniul istoriei naționale și al filologiei, contribuția sa este însă
LAURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287756_a_289085]
-
puține preocupări legate în vreun fel de literatură. A ținut expuneri erudite despre literatura dramatică la greci, pe care le-a publicat, împreună cu alte câteva articole despre literatura latină, în „Instrucțiunea publică” (Essagiu asupra lui Omer, Esiod și Erodot, Literatura latină, Ovidiu, Scepticismul la greci, Poezia dramatică la greci, Poezia lirică la greci, Poezia bucolică, satira și epigrama). În domeniul istoriei naționale și al filologiei, contribuția sa este însă remarcabilă. În tradiția Școlii Ardelene, al cărei continuator se considera (este editor
LAURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287756_a_289085]
-
și Gheorghe Șincai, semnate de N. A. Ursu (Modelul gramaticii lui Samuil Micu și Gheorghe Șincai), Dimitrie Macrea (Gheorghe Șincai) și Mioara Avram (200 de ani de la prima gramatică tipărită a limbii române), despre Dimitrie Eustatievici, semnat de N.A. Ursu (Modelul latin al gramaticii lui Dimitrie Eustatievici Brașoveanul); articole despre Paul Iorgovici, semnate de N. A. Ursu (Un calendar istoric-literar publicat de Paul Iorgovici) și de Crișu Dascălu (Iorgovici și Condillac); despre literatura cu caracter didactic, semnate de Ileana Vîrtosu (Primele manuscrise românești
LIMBA ROMANA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287811_a_289140]
-
său public de licență, luat cu mențiunea magna cum laude, drept „nu numai fenomenal, ci sublim”; „Era nouă” salută în tânărul de nici douăzeci de ani un viitor „luceafăr genial în domeniul științei”. Numit în aprilie 1890 profesor de limba latină la Ploiești, nu își ia postul în primire, întrucât i se acordă o bursă pentru continuarea studiilor în străinătate. Frecventează din octombrie 1890 cursuri la École Pratique des Hautes Études din Paris și începe documentarea, în biblioteci și arhive, pentru
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
I. colaborează la o seamă de ziare și reviste românești („Lupta”, „Era nouă”, „Timpul”, „Drapelul”, „Constituționalul”, „Adevărul”, „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Revista nouă” ș.a.), precum și la prestigioase publicații științifice din țară și străinătate („Analele Academiei Române”, „Revue historique”, „Revue de l’Orient latin”, „Revue internationale des archives, des bibliothèques, des musées”, „Revue critique d’histoire et de littérature”, „Nuovo archivo veneto” ș.a.). Îi apar câteva cărți, printre care Poezii (1890-1893) (1893), Schițe din literatura română (I-II, 1893-1894) și trei tomuri din Acte
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
zile prin Spania, București, 1927; Fata babei și fata moșneagului, Vălenii de Munte, 1927; Médaillons d’histoire littéraire byzantine, Paris, 1927; Cleopatra, București, 1928; Livres populaires dans le Sud-Est de l’Europe et surtout chez les Roumains, București, 1928; Țara latină cea mai depărtată în Europa: Portugalia, București, 1928; Art et littérature des Roumains, Paris, 1929; Istoria literaturii românești. Introducere sintetică, București, 1929; ed. postfață Mihai Ungheanu, București, 1977; ed. îngr. Rodica Rotaru, pref. Ion Rotaru, București, 1985; Fratele păgân, Vălenii
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
Universității din București: Titu Maiorescu (Istoria filosofiei franceze contemporane), N. Iorga (Istoria medie), C. Rădulescu-Motru (Estetica și Psihologia experimentală), Ion Crăciunescu (Pedagogia), Pompiliu Eliade (Istoria literaturii franceze), Ovid Densusianu (Școala latinistă, Samuil Micu, Gh. Șincai, Petru Maior), D. Evolceanu (Limba latină), Gh. Pop (Istoria literaturii germane) ș.a., precum și note privitoare la seminariile ținute de Ioan Bogdan și N. Ch. Quintescu sau conspecte ale unor studenți (Al. G. Dumitrescu, F. Buricescu, V. Vârcol, A. Ștefănescu). Nivelul colaborărilor o recomandă ca o revistă
REVISTA UNIVERSITARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289271_a_290600]
-
articole despre literatura universală de N.I. Rusu (de pildă, despre Rudyard Kipling), recenzii de George Dumitrescu, D. Murărașu, N.N. Crețu, Radu Gyr ș.a. Traducerile completează bogatul sumar al publicației, fiind la rândul lor destul de diverse: transpuneri din scriitori greci și latini (Homer, Lucrețiu, Horațiu, Catul), orientali (Omar Khayyam, în versiunea lui Al. T. Stamatiad), versuri din clasici (Racine, Goethe), romantici (Hugo, Leopardi, Alfred de Vigny), simboliști (Baudelaire, Verlaine, Samain). Alți colaboratori: Agatha Grigorescu-Bacovia, Constant C. Cristea. I.M.
RITMUL VREMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289284_a_290613]
-
versuri de V. Alecsandri, C. Negri, C. Negruzzi, G. Sion, C. Stamati și Al. Donici, Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, G. Crețeanu și D. Dăscălescu, Radu Ionescu, N. Istrati, A. I. Odobescu. Acesta din urmă publică două poezii și studiul Despre satira latină, Alecu Russo trimite aici Cugetări și Amintiri, iar lui Alecsandri îi apar Călătorie în Africa și 24 de ceasuri la Balta-Albă. Încredințat că realizarea unității și a independenței Principatelor putea fi obținută numai cu ajutorul marilor puteri, V. Alecsandri include în
ROMANIA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289324_a_290653]
-
cu o documentare minuțioasă, dintre care se remarcă lucrarea Contribuții la cunoașterea lui Tudor Vladimirescu (1942). SCRIERI: Izvoare limpezi, Craiova, 1923; Cuiburi în soare, Craiova, 1926; Hermanosa din Corint. Povestea unei hetaire, București, 1927; Grădina lui Teocrit, București, 1928; Efigii latine, București, 1941; Petrache Poenaru și neamurile sale, București, 1944; Cuiburi în soare, introd. Ion Trăistaru și Ion Pătrașcu, Craiova, 1974. Traduceri: Cântarea Cântărilor, București, 1925; Gunnar Heiberg, Balconul, introd. trad., București, 1925; Fausto Martini, Teatru, București, 1925; Paula Yakobi, Lily
ROMANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289309_a_290638]
-
oprit difuzarea gazetei, măsură aplicată din nou în perioada 1873-1876 și în 1894. În aceste situații se recurge la subterfugii, și R. va pătrunde în Austro-Ungaria sub denumirile „Unul pentru altul” sau „Pruncul”. De la apariție titlul este imprimat cu caractere latine, în timp ce articolele se culeg în alfabetul de tranziție. Din 1861 o parte din text se tipărește cu litere latine, cum se va face, doi ani mai târziu, cu întregul ziar. Pentru întâia dată, în 1864 se editează un supliment duminical
ROMANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289364_a_290693]
-
subterfugii, și R. va pătrunde în Austro-Ungaria sub denumirile „Unul pentru altul” sau „Pruncul”. De la apariție titlul este imprimat cu caractere latine, în timp ce articolele se culeg în alfabetul de tranziție. Din 1861 o parte din text se tipărește cu litere latine, cum se va face, doi ani mai târziu, cu întregul ziar. Pentru întâia dată, în 1864 se editează un supliment duminical („Românul de duminică”), pentru a se concentra materialul referitor la cultură și la literatură. Sub același titlu va mai
ROMANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289364_a_290693]
-
literare”, „Luptătorul”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Transilvania noastră”, iar după 1959 colaborează la „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Săptămâna”, „Secolul 20”, „Flacăra”, semnând și cu pseudonimele V. Banu, Vera Petri, Nirvana Runcu, Svetlana Russo, Adrian Niculescu ș.a. A fost președinta Societății Culturale Ginta Latină, Filiala București. Debutează în 1936, la revista „Pagini basarabene”, cu poezia O stea, semnată Nirvana Runcu, iar în volum, în 1968, cu placheta Despre suflet, despre cuvânt. Temele predilecte pentru R. sunt aceleași de fiecare dată: nostalgia copilăriei, toamna, Moldova
RUSSO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289405_a_290734]
-
de exemplu, educația. Americanii sunt pe bună dreptate mândri de sistemul lor de educație publică. În secolul al XVII-lea, Massachusetts a devenit prima colonie din Lumea Nouă care a acordat copiilor dreptul la o educație gratuită. (În 1635, Boston Latin School a devenit prima școala publică din America.) Educația publică universală este una dintre instituțiile noastre cele mai prețuite și o carte de vizită pentru o țară care crede de mult În egalitatea oportunităților. Visul american este construit pe ideea
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
aproape stranie Într-o lume a comerțului global, a mișcărilor transnaționale ale societății civile și a diasporelor culturale mobile. Însuși cuvântul „cetățean” este inadecvat pentru a defini noile drepturi și obligații care apar În societatea globalizată. „Cetățean” provine de la rădăcina latină civis, care Înseamnă „a fi membrul unui oraș”. Drepturile și obligațiile unei persoane sunt, prin urmare, legate de un anumit loc. Drepturile universale ale omului nu sunt legate de un loc anume. Ele există independent de teritoriu. Acesta este motivul
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Society, Harcourt, Brace, New York, 1920, p. 13. 7. Ibidem, p. 17. 8. Schlatter, Richard, Private Property: The History of an Idea, pp. 118-120; Les Six Libres de la Republique, 1576. Trimitere la traducerea În engleză a lui Richard Knolles după textul latin, Londra, 1606. 9. Schlatter, Richard, Private Property: The History of an Idea, p. 119. 10. Ibidem, p. 120. 11. Tawney, R.H., The Acquisitive Society. 12. Ibidem, p. 20. 13. Reeve, Andrew, Property, Macmillan, Londra, 1986, p. 124; Schlatter, Richard, Private
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
cinque tempi, Milano, 1931; Mihail Sevastos, La via dei Giardini, Lanciano, 1940. Repere bibliografice: G. Călinescu, Divinul rătăcitor, CNT, 1956, 11; Zaciu, Glose, 218-223; Dan Mănucă, „România antică e modernă”, RL, 1994, 34; Mircea Anghelescu, Literatura română în Italia, „Associazione latină degli studi romeni”, 1995, 9. I.D.
LUPI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287930_a_289259]