5,217 matches
-
renunțării la literatură, doar pentru a sprijini un număr de politicieni, care după noi, scriitorii, sunt profund mediocri? N-am consolidat cu prestigiul nostru cultural mare-mic, o serie de formații, care fără numele nostru n-ar fi avut uneori nici o legitimitate intelectuală etc.? De nume reprezentative nici nu mai vorbim. Evident, suntem avocatul diavolului și vom continua în acest sens, până la capăt, pentru claritatea discuției. Alte situații recente: Am intrat în partidul X sau Y și nu mi s-a dat
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
altceva. Cum precizează și Vladimir Tismăneanu, cel mai remarcabil politolog român actual (despre care vom vorbi pe larg mai jos): Nu mă consider istoric, ci politolog. Prin urmare interesul meu se centrează pe concepte precum putere și influență, autoritate și legitimitate, ideologie și valori. 2. Raportul cu totul disproporționat, zdrobitor chiar cel puțin deocamdată dintre traducerile și lucrările originale românești. Se traduce și este absolut necesar, excelent chiar foarte multă politologie străină, în special franceză și anglo-saxonă. Ea umple un gol
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ai nației”. Propunându-și ca ultim țel deplina eliberare de sub turci, autorii diferitelor proiecte neoficiale erau preocupați să-i asigure premisele juridice. Ei acordau o atenție deosebită garantării și extinderii autonomiei ca bază pentru independența viitoare. Argumentul esențial în demonstrarea legitimității acesteia îl constituie faptul că românii “dintr-un început au fost un norod slobod și nesupus”, context în care eliberarea lor apare ca o revenire la vechea stare de lucruri. Principalele revendicări vizau recunoașterea autonomiei interne, a neutralității și chiar
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
prevederile politice, care permiteau redeschiderea consulatelor franceze din Balcani, cât și prin cele economice, prin care Marea Neagră era deschisă comerțului liber francez. în acest context, după consultări cu marchizul de Wellesley, lordul Elgin a hotărât să creeze o bază de legitimitate consulatului britanic de la București, și a cerut emiterea unui Berat de acreditare pentru Summerers, precum și a unui Firman de recunoaștere a misiunii engleze în Principate. Concomitent, salariul consulului a fost majorat la 4.000 de piaștri, începând cu 1 ianuarie
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
septembrie 1834; cele ale lui Colquhoun erau, de asemenea, îndreptate către ambasadorul englez la Viena, Fox Strangways, dar și direct, către vicontele Palmerston. Misiunea consulilor englezi nu era deloc usoară în contextul în care un Blutte, de exemplu, nu recunoștea legitimitatea administrației militare rusești din Principate, iar orice documente emanate de la aceasta erau privite ca pași pe calea pregătirii anexării Principatelor. Canalele de comunicare oficială fiind tăiate, Blutte se limita la proteste oficiale, care aveau puțini sorți de izbândă. însuși consulul
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
atmosfera din divanurile înființate de ruși pentru elaborarea Regulamentelor Organice. Boierii se plâng că hotărârile sunt luate peste capul lor, că textul vine gata elaborat, ei urmând să-și dea numai consimțământul formal, pentru a-i impune o urmă de legitimitate. într-unul dintre rapoartele sale se găsește o jalbă a boierilor munteni, semnată și de mitropolit, potrivit cărora acest „procedeu” ar fi o „sminteală a întocmirilor celor vechi ale patriei noastre ce au fost legiuite prin documente și pravila pământului
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
special, monitorizau atent situația din București și Iași, iar Rusia știa prea bine că nu-și putea permite o aventură politică cu urmări imprevizibile. O anexare a celor două Principate ar fi modificat decisiv echilibrul european, ar fi transformat principiul legitimității, atât de drag St. Petersburgului și Vienei, într-un concept golit de sens și ar fi generat un conflict general european. în aceste condiții, Rusia a preferat calea diplomatică, asociindu-și Austria prin Convenția de la Mûnchengrätz, în septembrie 1833, și
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
urmări, neîngăduindu-i "expresia plenară"13. Era oare o situare în contratimp a romancierului consacrat care dorește recunoașterea ca savant (și invers) sau dorința lui Eliade de a excela în ambele domenii, de a reuni în persoana sa "o dublă legitimitate, de savant și scriitor, după modelul pontifului existențialismului, care este un filozof dublat de un scriitor"14? Adeseori, punerea în slujba uneia se face în deficitul celeilalte, de unde teama mărturisită că, dacă nu se consacră literaturii, va rămâne lucid, critic
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
acceadă la necondiționat, la absolut. Cu toate acestea, ele nu sunt erori de raționare, ci sunt inevitabile în acest demers al rațiunii. În al doilea rând, antinomiile sunt un argument negativ, pe care Immanuel Kant îl folosește pentru a nega legitimitatea metafizicii tradiționale: din moment ce încercările rațiunii de a determina pur speculativ obiectele metafizice sfârșesc în construcții antinomice, înseamnă că metafizica tradițională este o iluzie, o aparență. În al treilea rând, efortul lui Kant de a rezolva antinomiile întărește atitudinea negativă pe
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
experiență. Lucrând în spațiul experienței, al fenomenului, valabilitatea cunoașterii științifice este asigurată. Metafizica, însă, face saltul dincolo de fenomen, aplicând categoriile asupra transcendentului, iar acest salt duce la construcții antinomice, inconsistente și fără valoare de cunoaștere autentică. De aici lipsa de legitimitate și caducitatea metafizicii. Blaga nu este de acord cu această concluzie a lui Immanuel Kant. În acest sens, desfășoară mai multe argumente. O serie le întâlnim în Eonul dogmatic 278. În primul rând, spune el aici, nu este chiar așa
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
afirmată de diferite tradiții și civilizații mai vechi și a fost sugerată de unii filosofi moderni, abia prin revoluția științifică de la începutul secolului al XX-lea, în special cea din microfizică, această idee a dobândit consistența necesară și baza de legitimitate. Prin Realitate, fizicianul și filosoful român înțelege "ceea ce rezistă experiențelor, reprezentărilor, descrierilor, imaginilor ori formalizărilor noastre matematice"633. Prin nivel de Realitate înțelege "un ansamblu de sisteme invariant la acțiunea unui număr de legi generale". El dă ca exemplu entitățile
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
mediului. Sunt luate în considerare aspectele multiple ale problemei protejării mediului înconjurător, de la relația dintre om și ecosferă la implicațiile economice ale ecologiei 4. Filosofii încearcă delimitarea conceptuală a noii preocupări și profită de contextul social pentru a asigura o legitimitate teoretică rapidă pentru noul tip de discurs. Pe fondul dezbaterilor privind unele consecințe catastrofale ale influențelor antropice asupra mediului înconjurător, în anul 1970 a apărut, sub coordonarea lui Robert Disch, lucrarea Conștiința ecologistă: valori pentru supraviețuire 5, care conține mai
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
sau deontologică, la unele probleme ale dezvoltării tehnologice). În ce constă atunci schimbarea teoretică fundamentală pe care o propune etica mediului și care sunt consecințele teoretice ale acestei schimbări?18 Etica mediului este o cercetare care vizează determinarea condițiilor de legitimitate ale unui nou tip de comunitate, mai extinsă decât comunitatea umană, și anume, o comunitate de ființe și lucruri, de la forme de viață animală la ecosisteme complexe, care definesc mediul natural. De asemenea, etica mediului supune investigației și modul în
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
și o datorie prima facie este aceea că în cazul celei dintâi avem reguli care impun comportamente, pe când în al doilea caz este vorba despre un scop final. Datoriile prima facie nu izvorăsc din principii morale prestabilite, ci își trag legitimitatea din experiență și din situațiile de viață, în sensul că principiile datoriei prima facie sunt evidente prin sine, adică, dată fiind o situație de viață, ele sunt incontestabile, altfel spus, nu pot fi puse în discuție, fiind evident că în
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
firelor de păr nu înseamnă că între bărbatul chel și cel fără chelie nu avem nici o diferență. Așa după cum am subliniat mai sus, considerăm că avem diferențe de tip gradual. Cu un argument de tipul pantei alunecoase a fost susținută legitimitatea avortului în discuțiile de etică aplicată din ultimele decenii. Dacă este legitim să avortezi un ovul fecundat, atunci este legitim să avortezi un foetus de orice vârstă, atâta timp cât acest lucru este posibil din punct de vedere medical, deoarece nu putem
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Calea extinderii sferei moralității va putea fi de acum parcursă până la capăt. Este rezonabil să admitem atunci asemenea diferențe de grad și în discuțiile despre morală? Sober susține că gradualitatea nu elimină diferențele de gen. Adică, revenind la discuția despre legitimitatea avortului, am avea asemenea diferențe între un ovul fecundat și un foetus de mai multe luni, de unde ar rezulta cel puțin că una este să folosești contracepția și alta să avortezi un foetus, că una este să elimini un ovul
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
pe respingerea acestuia din urmă, ceea ce duce, prin implicație, și la respingerea "speciismului". Față de o asemenea poziționare teoretică se pot formula diverse întrebări de întâmpinare. De exemplu, chiar din perspectiva unei atitudini umaniste putem formula o întrebare cu aspirația de legitimitate: "De ce să nu ne ocupăm mai întâi de îmbunătățirea condiției speciei noastre și apoi de alte specii?" După Singer, o asemenea întrebare conține presupoziția specifică rasismului, evidentă dacă înlocuim "specie" cu "rasă", ceea ce arată că presupozițiile antropocentrismului duc la o
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
de felul celei descrise de Singer în care șobolanii mușcă niște copii. Se ajunge la trivializarea individualismului biocentric. De aceea, extinderea sferei moralității nu trebuie să excludă prioritizarea intereselor. Dar o asemenea ierarhizare creează alte probleme. Ne putem întreba cu privire la legitimitatea gradelor diferite ale unui drept precum cel la bunăstare. Ce anume ne îndreptățește să susținem că un om are un drept mai puternic la bunăstare comparativ cu un crab? Suntem obligați să legitimăm această gradualitate pe baza unei sau unor
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
exista, dar și obligațiile pe care le avem noi acum, inclusiv obligațiile față de aceia care vor exista într-un viitor și mai îndepărtat. Cât privește condiția reciprocității, vom argumenta că obligațiile nu depind de reciprocitate. Unii autori au abordat problema legitimității dreptății inter-generaționale pornind chiar de la noțiunea de obligație 322. O obligație are loc atunci când sunt îndeplinite trei condiții 323: • O persoană trebuie să facă un anumit lucru. • Într-o obligație avem două părți, persoana care oferă serviciul și persoana care
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
a dialoga cu poporul, În calitate de reprezentanți legali și cred că nici unul nu poate fi considerat persoană morală sau subiect etic. Iar atunci când aceste personaje decad din statutul de personalități sociale credibile, când nu mai au recunoaștere, nu mai au nici legitimitate. Mișcările sociale apar atunci când lipsa de respect social sau cultural atinge paroxismul, când problema recunoașterii demnității indivizilor și grupurilor vine În contradicție flagrantă cu ideea de dreptate socială. În 1965, Vasile Pavelcu a publicat cartea Drama psihologiei. Autorul Înfățișa drama
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
temeiurilor ei. Sancțiunea regla relațiile conducerii cu cel sancționat, dar și cu Întreaga organizație. Pedeapsa izolării unor membri funcționa ca mecanism coercitiv și avea un efect de Întărire a solidarității. toți membrii acceptau dispozițiile primite, fără să-și pună problema legitimității lor. Se Înțelege, integrarea membrilor În această societate se realiza prin dezindividualizarea lor. Anularea reacțiilor critice era considerată o atitudine de militant, iar fanaticii trăiau cu frenezie această renunțare la propria libertate. Pentru ca mai apoi să poată ei Înșiși abuza
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
au doi destinatari și fiecare demnitar se teme, bineînțeles, de victoria taberei adverse. Și de o parte și de alta se înmulțesc sentințele de excomunicare și de interdicție. În Franța, chiar în interiorul Universității din Paris, nu există o unanimitate în privința legitimității unuia sau altuia dintre papi. Doar Universitatea din Toulouse și din Orleans, ca și unele provincii ca Normandia și Provence sînt în întregime de partea pontifului roman. Îngrijorat de această situație, guvernul regal proclamă, prin ordonanța din 1398, că Biserica
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Berry, centrul regatului "regelui din Bourges" și îl convinge pe Carol al VII-lea că ajutorul divin va asigura triumful armatelor franceze. Im-punînd apoi plecarea la Reims, unde Carol al VII-lea este uns la 17 iulie 1429, ea confirmă legitimitatea regelui, anulînd în felul acesta tratatul de la Troyes. Mai mult încă, la acest sfîrșit de Ev Mediu, cînd credința creștină este încă întețită de calamitățile epocii, ea oferă statului național confirmarea alegerii divine. Franța în 1420 De acum înainte nu
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
hegemoniei limbilor străine se profilează afirmarea sentimentului național. Umaniștii se grăbesc să adapteze la situația lor actuală glorificarea ideii de patrie, pe care o găsesc prezentă în operele anticilor. Fiecare caută în moștenirea Antichității eroul glorios pe care să fundamenteze legitimitatea afirmării naționale: Francion 46, fiul lui Enea pentru francezi, sau Arminius 47 pentru germani, în felul acesta, umanismul creează o nouă identitate europeană, fondată în același timp pe unitatea de civilizație și pe diversitatea formelor sale de manifestare. Această unitate
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
perspectiva adoptat? de c?tre autor. �Lupta� pe care el o pune �n scen? nu este un joc cu sum? nul?. Din lupt? rezult? cu necesitate un �nving?tor ?i un �nvins, iar grupul victorios este �ndrept??it, cu toat? legitimitatea, s?-i exploateze pe cei pe care �i domin?, s?-i transforme �n sclavi sau �n supu?i. Pentru a-?i sus?ine mai bine afirmă?iile, el edicteaz? ?i �legile� care ar trebui s? stea la originea dreptului, a
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]