4,253 matches
-
fost constituit de către ofițeri superior italieni, voluntari ofițeri și subofițeri români. Regimentul 1 „Horea” a avut în dotare câte două mitraliere grele de fiecare companie și câte patru aruncătoare de mine de fiecare batalion. Au cerut să facă parte din Legiune 36.712 de soldați și 525 de ofițeri (dintr-un total de 60.000 de prizonieri de război de origine română. Dintre ofițeri, unul a fost colonel, 5 au fost maiori, 32 căpitani, 97 locotenenți, 294 sublocotenenți și 96 aspiranți
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
româna. Ofițerii de origine română a avut un program complex de formare, care a inclus printre altele și studiul limbii italiene. După armistițiul de la Villa Giusti, politicianul conservator român Take Ionescu a sugerat ambasadorului Italiei la Paris, Lelio Bonin-Longare, ca Legiunea Română să fie trimisă în ținuturile românești aflate încă în componența Ungariei, eventual spre a fi subordonată structurilor românești locale de guvernământ. Motivând că trebui să facă față evenimentelor din Rusia bolșevică precum și atitudinii ostile a Ungariei lui Béla Kun
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
Motivând că trebui să facă față evenimentelor din Rusia bolșevică precum și atitudinii ostile a Ungariei lui Béla Kun, România a solicitat întoarcerea din Italia a foștilor prizonieri de război, etnici români. În noiembrie 1918 Profesorul Mândrescu a cerut italienilor ca Legiunea Română să fie lăsată să plece în uniformă militară și cu armamentul din dotare. Statului Major General al Armatei Italiene a încuviințat aceasta, astfel că unitățile au început să plece însoțite de ofițeri italieni. Regimentul 1 „Horea” a plecat din
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
ianuarie 1919 către Taranto, pentru a fi îmbarcat la 3 februarie 1919 cu destinația Constanța pe vasele „Regina d'Italia” și „Meran”. Regimentul 2 „Cloșca” a plecat din Italia îmbarcat în martie 1919 pe vasul „Nippon”. În luna martie 1919, Legiunea a fost reorganizată în patru batalioane de marș (19, 20, 21, 22), care au existat în Italia până la data de 31 august 1919, când au fost desființate. Astfel, Regimentul 3 „Crișan” a părăsit peninsula în aprilie 1919, iar ultimul transport
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
14 noiembrie 1918, în contextul unor puncte de vedere republicane care erau atribuite lui Vasile Lucaciu, s-a sugerat Guvernului român aflat la Iași să intervină la Roma pentru a pune piedici lui Lucaciu, astfel încât acesta să nu pornească împreună cu Legiunea, spre Transilvania. Aceeași sugestie a fost făcută și ambasadorului român din capitala Italiei. Alte dificultăți legate de întoarcerea soldaților în viitoarea lor patrie, au fost legate de suspiciunea că Legiunea română ar fi putut servit la sfârșitul războiului, ca mijloc
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
pune piedici lui Lucaciu, astfel încât acesta să nu pornească împreună cu Legiunea, spre Transilvania. Aceeași sugestie a fost făcută și ambasadorului român din capitala Italiei. Alte dificultăți legate de întoarcerea soldaților în viitoarea lor patrie, au fost legate de suspiciunea că Legiunea română ar fi putut servit la sfârșitul războiului, ca mijloc de penetrare italiană în regiunea Dunării. Situația a fost confuză, într-un context în care chiar românii prin intermediul unor membri marcanți ai lor cum a fost Vasile Lucaciu, au insistat
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
putut servit la sfârșitul războiului, ca mijloc de penetrare italiană în regiunea Dunării. Situația a fost confuză, într-un context în care chiar românii prin intermediul unor membri marcanți ai lor cum a fost Vasile Lucaciu, au insistat pentru urgentarea formării Legiunii, care ar fi urmat să fie repatriată pentru a lupta în Transilvania. Ministrul italian de la București - baronul Fasciotti, a sugerat ca Legiunea română să nu debarce la Constanța, în contextul în care Dobrogea era în mâinile francezilor ci la Galați
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
chiar românii prin intermediul unor membri marcanți ai lor cum a fost Vasile Lucaciu, au insistat pentru urgentarea formării Legiunii, care ar fi urmat să fie repatriată pentru a lupta în Transilvania. Ministrul italian de la București - baronul Fasciotti, a sugerat ca Legiunea română să nu debarce la Constanța, în contextul în care Dobrogea era în mâinile francezilor ci la Galați, pentru a preda trupele în mâinile oficialii români. Ajunși în România însă, deoarece Armata Română nu a avut încredere în ei, legionarii
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
ceea ceea ce l-a determinat pe Primul Ministru Orlando să concluzioneze succint că „"beneficiile nu sunt pentru cei care nu le doresc"”. Istoria legionarilor români din Italia s-a terminat așadar cu un incident diplomatic. După sosirea în România, regimentele Legiunii au fost integrate în Armata Română și trimise în Transilvania și Bucovina. Regimentul l „Horea” s-a stabilit în garnizoana Deva și a fost pus la dispoziția Consiliului Dirigent al Transilvaniei. O parte din „alpinii” din Italia s-au instalat
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
comandantul Armatei a 8-a italiene cu „Crucea de Merit de război”. Alți voluntari români au primit alte decorații, printre care „Medalia de argint” și „Medalia de bronz”. La Rovereto, în nordul Italiei, există un monument comemorativ în amintirea soldaților Legiunii.
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
de un corp de voluntari de naționalitate română, cu drapel propriu, care s-a constituit în Franța la sfârșitul perioadei acesteia de beligeranță din Primul Război Mondial și a existat între 22 octombrie 1918 și 10 iulie 1919. Constituirea unei Legiuni pe pământ francez a fost una din preocupările principale ale emigrației române. În intenție, această Legiune ar fi urmat să contribuie la efortul militar al Antantei pe Frontul de Vest. În condițiile ieșirii României din război însă, prin semnarea Păcii
Legiunea Română din Franța () [Corola-website/Science/335523_a_336852]
-
Franța la sfârșitul perioadei acesteia de beligeranță din Primul Război Mondial și a existat între 22 octombrie 1918 și 10 iulie 1919. Constituirea unei Legiuni pe pământ francez a fost una din preocupările principale ale emigrației române. În intenție, această Legiune ar fi urmat să contribuie la efortul militar al Antantei pe Frontul de Vest. În condițiile ieșirii României din război însă, prin semnarea Păcii de le Buftea, organizarea ei a fost întârziată atât datorită ezitărilor factorilor de decizie ai Antantei
Legiunea Română din Franța () [Corola-website/Science/335523_a_336852]
-
Române cu diferite misiuni, sau plecați în același timp cu generalul Dumitru Iliescu după încheierea preliminariilor de la Buftea. Alți militari au plecat din România odată cu Misiunea Militară Franceză (negăsind o unitate militară constituită din români, ultimii s-au înrolat în Legiunea străină, pentru a lupta în continare). Printre cei plecați s-au aflat și voluntari transilvăneni demobilizați, nemulțumiți de încheierea păcii impuse de germani. După înființarea sa la 30 aprilie 1918, "Comitetul Național al Românilor din Transilvania și Bucovina" a preluat
Legiunea Română din Franța () [Corola-website/Science/335523_a_336852]
-
continare). Printre cei plecați s-au aflat și voluntari transilvăneni demobilizați, nemulțumiți de încheierea păcii impuse de germani. După înființarea sa la 30 aprilie 1918, "Comitetul Național al Românilor din Transilvania și Bucovina" a preluat în mod oficial misiunea organizării Legiunii. Însărcinat cu organizarea corpului de voluntari, a fost generalul "Iliescu". Odată cu formarea "Consiliului Național al Unității Române" (la Paris la începutul lunii octombrie 1918), activitatea de formare a unității a căpătat un nou impuls, una dintre comisiile acestuia servind acestui
Legiunea Română din Franța () [Corola-website/Science/335523_a_336852]
-
Paris la începutul lunii octombrie 1918), activitatea de formare a unității a căpătat un nou impuls, una dintre comisiile acestuia servind acestui scop. Printre personalitățile vieții politice din Franța care au sprijinit în mod activ eforturile de constituire a unei Legiunii militare române, s-au remarcat cu deosebire "Albert Thomas" și "Franklin Bouillon", iar dintre ofițerii francezi, "Th. Massou", "Brunnel" și "Charles Tateau" au sprijinit organizarea primelor detașamente de voluntari. Printr-un ordin al președintelui Republicii Franceze, Raymond Poincaré, pe 22
Legiunea Română din Franța () [Corola-website/Science/335523_a_336852]
-
s-au remarcat cu deosebire "Albert Thomas" și "Franklin Bouillon", iar dintre ofițerii francezi, "Th. Massou", "Brunnel" și "Charles Tateau" au sprijinit organizarea primelor detașamente de voluntari. Printr-un ordin al președintelui Republicii Franceze, Raymond Poincaré, pe 22 octombrie 1918 Legiunea a căptat statut oficial. În componența unității au intrat fie români care nu au fost de acord cu capitularea țării (civili, sau soldați care au părăsit țara clandestin), fie prizonieri români din trupele austro-ungare (din rândul ultimilor formându-se un
Legiunea Română din Franța () [Corola-website/Science/335523_a_336852]
-
formându-se un prim grup de voluntari, recrutați prin eforturile senatorului "Dumitru Drăghicescu" și ale unor fruntași transilvăneni stabiliți la Paris). Printre prizonieri a fost desfășurată o propagandă intensă, cu scopul educarii lor în spirit patriotic și pentru înrolare în Legiune. Un sprijin important în ceea ce privește această activitate a avut sublocotenentul "D. Rădoi" (absolvent al Școlii de Comerț din Brașov) și învățătorii "I. Oancea" și "S. Turtureanu". "Consiliul Național al Unității Române" a încercat să înroleze voluntari transilvăneni și din Statele Unite sau
Legiunea Română din Franța () [Corola-website/Science/335523_a_336852]
-
dintre foștii prizonieri de război aflați în Siberia. Datorită însă refuzului oficialilor francezi de a recunoaște gradele căpătate în Armata Austro-Ungară, în luna octombrie 1918 o parte dintre cei care semnaseră pentru înrolare s-au retras. Unitatea a fost atașată Legiunii străine franceze, Datorită Armistițiului de la Compiègne însă, soldații săi nu au mai ajuns să participe la lupte. La modul practic deoarecea aprobarea pentru formarea Legiunii a venit târziu, unitatea a fost numai formal constituită, astfel că la începutul anului 1919
Legiunea Română din Franța () [Corola-website/Science/335523_a_336852]
-
o parte dintre cei care semnaseră pentru înrolare s-au retras. Unitatea a fost atașată Legiunii străine franceze, Datorită Armistițiului de la Compiègne însă, soldații săi nu au mai ajuns să participe la lupte. La modul practic deoarecea aprobarea pentru formarea Legiunii a venit târziu, unitatea a fost numai formal constituită, astfel că la începutul anului 1919 mulți soldați și ofițeri - răspândiți în diverse tabere militare de pe teritoriul Franței, au cerut să se înroleze pentru a putea să se reîntoarcă în țară
Legiunea Română din Franța () [Corola-website/Science/335523_a_336852]
-
formal constituită, astfel că la începutul anului 1919 mulți soldați și ofițeri - răspândiți în diverse tabere militare de pe teritoriul Franței, au cerut să se înroleze pentru a putea să se reîntoarcă în țară cât mai repede. Singura misiune a soldaților Legiunii a fost aceea de a sprijini după Marea Unire, autoritățile române în efortul militar de apărare a noilor teritorii. Repatrierea membrilor unității s-a produs în iunie-iulie 1919.
Legiunea Română din Franța () [Corola-website/Science/335523_a_336852]
-
comunității LGBT. Spartanii credeau ca „lambda” înseamnă unitate, pe când romanii o considerau „lumina cunoștinței ce străbate întunericul ignoranței”. Se crede că simbolul lambda era inscripționat pe scuturile luptătorilor thebani. Legenda spune că orașul-cetate Theba avea în componența armatei sale o legiune de îndrăgostiți idealiști, ceea ce îi facea să fie de temut pe timpul luptei. Acest simbol a fost prezentat prima oară în 1970 de către Alianța Activiștilor Gay ("Gay Activists Alliance", GAA) din New York. GAA a fost o grupare desprinsă din Frontul de
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
loc a tuturor evreilor aflați pe teritoriul rural; închiderea în ghetouri a evreilor de pe teritoriul urban; arestarea tuturor suspecților, a activiștilor de partid, a acelora care au ocupat funcțiuni de răspundere sub autoritatea sovietică și trimiterea lor sub pază la legiune. Comandantul legiunii de jandarmi Orhei, Constantin Popoiu, a atras atenția jandarmilor săi că "„trebuie să-i extermine pe evrei dela pruncul în fașă până la bătrânul neputincios, toți fiind periculoși pentru nația română”". Înainte de a pleca spre Chișinău, guvernatorul militar al
Ghetoul Chișinău () [Corola-website/Science/335502_a_336831]
-
tuturor evreilor aflați pe teritoriul rural; închiderea în ghetouri a evreilor de pe teritoriul urban; arestarea tuturor suspecților, a activiștilor de partid, a acelora care au ocupat funcțiuni de răspundere sub autoritatea sovietică și trimiterea lor sub pază la legiune. Comandantul legiunii de jandarmi Orhei, Constantin Popoiu, a atras atenția jandarmilor săi că "„trebuie să-i extermine pe evrei dela pruncul în fașă până la bătrânul neputincios, toți fiind periculoși pentru nația română”". Înainte de a pleca spre Chișinău, guvernatorul militar al Basarabiei, generalul
Ghetoul Chișinău () [Corola-website/Science/335502_a_336831]
-
din Indochina la Sydney - Nouméa. De la Nouméa efectuează zboruri spre Tahiti, Los Angeles, Vancouver, New York, Montreal. A fost primul aviator român care a pilotat avioane de linie cu motoare turboreactoare în curse intercontinentale. Pentru activitatea sa a fost decorat cu Legiunea de Onoare. S-a retras din activitate în 1964, la 62 de ani. În carieră a acumulat 30 000 de ore de zbor și a pilotat peste 70 de tipuri de avioane, fiind unul dintre cei mai longevivi piloți. A
Maximilian Manolescu () [Corola-website/Science/331496_a_332825]
-
a reprezentat o acțiune militară de luptă defensivă de nivel tactic care a opus, în zilele de 3 și 4 februarie 1920, în timpul Intervenției aliaților în Războiul Civil Rus, pe de o parte, trupe ale Legiunii Române din Siberia, alături de efective ale Legiunii Cehoslovace, și, de cealaltă parte, unități atacatoare ale Armatei Roșii. Arealul geografic în care lupta s-a desfășurat a fost reprezentat de zona proprie și limitrofă a gărilor Șeragul și Kuitun aflate pe
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]