4,245 matches
-
partidului din București, pe 22 mai 1956, unde prezența intelectualilor este numeroasă. Gheorghiu-Dej, Miron Constantinescu și Leonte Răutu participă și ei. Alexandru Jar, scriitor comunist evreu, ia cuvîntul și îndrăznește să denunțe măsurile polițienești luate împotriva intelectualilor. El pledează pentru liberalizare și pentru respectarea unui spațiu privat. Rezultatul este excluderea din partid a lui Jar. Scriitorul cade în uitare: un studiu din 1968 consacrat literaturii anilor 1940-1950 îl prezintă ca pe un poet slab și un romancier superficial. Congresul Scriitorilor are
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
națională; în anii 1960, părinții fondatori ai României comuniste au reușit, în sfîrșit, să reconstruiască provocarea. Această certitudine face posibilă confruntarea cu partenerii sovietici și negocierile comerciale cu partenerii-adversari occidentali. Această deschidere spre spațiul exterior nu este deloc rezultatul unei liberalizări: ea este condusă de oameni de nădejde care găsesc în contactele internaționale ocazia de a se măsura. Domină conștiința nivelului și autosatisfacția cînd acest nivel este predominant. Cum să existe îndoială cînd există amintirea justițiarilor onești, un prezent al organizatorilor
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Congres, care încearcă să-și mențină controlul asupra exporturilor. Congresul este hotărît să mențină o cvasi-blocadă, în timp ce președintele Kennedy se arată favorabil unor deschideri selective. Johnson, în discursul său asupra stării Uniunii, din 8 ianuarie 1964, optează deliberat pentru o liberalizare a schimburilor comerciale Est-Vest. Conducerea politică românească profită imediat de această șansă. Tratativele româno-americane au loc între 18 mai și l iunie și conduc la un acord care începe cu deschiderea la București a unui Birou comercial american, iar legația
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și l iunie și conduc la un acord care începe cu deschiderea la București a unui Birou comercial american, iar legația din Washington este ridicată la rangul de ambasadă. Johnson era convins să susțină evoluția pe calea naționalismului și a liberalizării. La începutul anilor '60, România este creditată cu o imagine favorabilă. Chiar atunci cînd gesturile de politică externă ale României se înscriu în strategiile Moscovei, ele nu sînt deschis agresive, situîndu-se într-o logică de coexistență pe linia Congresului al
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
înainte, însă cenzurate. Sînt date uitării textele antiruse ale lui Eminescu publicate în 1878 autorii sînt clasificați ca irecuperabili sau sînt anexați. Pe 28 august 1962, Monica Lovinescu afirmă la Europa Liberă: "Sîntem în plină perioadă de dominare a imposturii". Liberalizarea se afirmă: în 1965 devine posibilă părăsirea terenului marcat de realismul socialist și ieșirea din schema impusă care opune eroul pozitiv eroului negativ. De ce această deschidere? Răspunsul furnizat de Congresul scriitorilor români, din februarie 1965, este un semn al atenției
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
anilor '60, generația noastră avea în jur de patruzeci de ani și mai mulți profesioniști adevărați au intrat în partid. Acest curent s-a intensificat în 1968-1971, în perioada cînd conducerea politică a condamnat invazia sovietică a Cehoslovaciei și în timp ce liberalizarea își urma cursul. Aceasta se întîmpla chiar în momentul în care ne gîndeam că acest comunism era pe cale să se schimbe. Eu am fost invitat și primit ca membru de partid în 1969. Era această schimbare conformă cu experiențele mele
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
avînd în frunte pe Manea Mănescu. Occidentul și valorile sale socio-politice nu exercită nici o atracție asupra acestei conduceri ideologic coerentă. Ceea ce se așteaptă de la relațiile cu Vestul sînt tehnologiile, profitul și prestigiul. Ceea ce președintele Johnson așteaptă să obțină este o liberalizare a schimburilor Est-Vest. El face presiuni asupra Congresului să pună capăt izolării Estului. În vederile sale, afirmarea naționalismelor este semnul dispariției viitoare a blocului sovietic. "Trebuie construite punți peste falia care ne separă de cealaltă Europă, declară el. Vor fi
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
în destabilizarea regimului românesc. Rolul jucat de Budapesta permite un dublu amestec, al Estului și al Vestului. Dezbaterea româno-ungară ajunge în sarcina CSCE. În acești ani, 1987-1989, interogațiile URSS-ului, care încearcă o modernizare autoritară lăsînd să se desfășoare o liberalizare anarhică, întîlnește prin evocarea comună a unui nou umanism, preocupările promotorilor dreptului din Vest. În Ungaria, dezbaterea asupra unui sistem pluripartit rămîne deschisă în perioada iernii 1988-1989. Conservatorismul autoritar al Bucureștiului nu poate repara breșa astfel deschisă. Ungurii din România
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
dreptei, precum Margaret Thatcher în U.K., Brian Malrooney în Canada și a lui Kohl în Germania, au condus la proliferarea unei perioade de dominație conservatoare în toată lumea occidentală capitalistă. În această perioadă, conservatorii au atacat gratuitatea asigurărilor sociale, problema liberalizării avortului, libertățile civice, libertatea artei și educației, încercînd să impună publicului un program de tip tradiționalist de dreapta. Totuși, această ofensivă a dreptei nu a ajuns niciodată să triumfe în domeniul culturii, cultura însăși fiind un teren extrem de contestat în
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
și cu sprijinul românilor, era sângeros reprimată în aprilie 1876. Serbia și Muntenegru bucurându-se de sprijinul tacit al Rusiei țariste au pornit războiul de eliberare împotriva Porții. Hotărârea junilor turci, fruntași ai mișcării izbucnite în Imperiul Otoman pentru a asigura prin liberalizarea regimului politic integritatea teritorială neștirbită, întărise convingerea popoarelor oprimate din Balcani, că lupta armată era unica soluție pentru eliberarea națională. România pornea și ea hotărâtă pe aceste drum o dată cu venirea la conducerea țării, în iulie 1876, a guvernului liberal, condus
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
între mediul urban (preferința spre unul sau doi copii) și mediul rural (doi sau trei). În condițiile în care școlarizarea și calificarea superioară vor fi tot mai costisitoare, este previzibilă o accentuare a scăderii fertilității datorată costului copiilor, iar odată cu liberalizarea și diversificarea stilului de viață, o sporire considerabilă a numărului de copii în afara cuplului conjugal. Este în creștere și numărul femeilor, mai ales din rândul celor cu pregătire superioară, care decid să nu aibă copii. Astfel, potrivit datelor recensământului din
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și până în 1985 toate statele federației au adoptat divorțul „fără vină”, au fost - și continuă să fie - mari dispute teoretice, politice și civice privind consecințele directe și indirecte. Personalități marcante, cum este și comentatorul social W. Gaston, susțin că deși liberalizarea nu este singura, și poate nici principala cauză a creșterii ratei divorțialității, ea contribuie semnificativ la această creștere (apud Bryjak, Soroka, 2001). Contraargumentul este destul de simplu și la îndemână, statisticile demonstrând că rata era înaltă și înainte de schimbările legislative. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
din National Vital Statistics (2000), rata divorțului la o mie de locuitori era în SUA, în 1980, de 5,2, în 1990 de 4,7, iar în 1999 de 4,1. Sociologi, antropologi și psihologi sociali înclină să creadă că liberalizarea divorțului prin neculpabilizarea nici unuia dintre soți este un câștig social și individual-uman (vezi Strong, DeVault, Sayad, 1998, pp. 503-505), pentru că se scurtează mult durata procesului, economisindu-se timp și bani, și se elimină mult din stresul legat de „lupta” dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
distribuirea mai echitabilă a responsabilităților și sarcinilor în gospodărie este o tendință structurală în societățile democratice, dar divorțul „fără vină” contribuie la accentuarea acestei tendințe. Însă după cum se poate întrevedea din cele expuse mai sus survin și dezavantaje ale respectivei liberalizări. Cel mai pronunțat este acela că, fiind tratate egale cu soții la despărțire, femeile pierd practic economic, deoarece sunt dezavantajate grav ca posibilități materiale (centrarea pe viața casnică, în loc de cea profesională, inegalitate în salarizare, șansele mai mici de angajare după
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
indivizi și de a stabili legături de afecțiune este acum mult mai mare. Pe de altă parte, dezvoltarea economică și creșterea urbanistică a însemnat în țările avansate și rezolvarea problemei locuinței, care era un serios impediment în divorțialitate. Democratizarea și liberalizarea vieții sociale de ansamblu au determinat o mai mare permisivitate și în ceea ce privește divorțul. Scăderea influenței bisericii și a religiei, „îndulcirea” legislației, micșorarea considerabilă a presiunilor normelor și obiceiurilor tradiționale facilitează ruperea oficială a legăturilor conjugale. Între creșterea ratei divorțialității și
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
în ceea ce privește divorțul. Scăderea influenței bisericii și a religiei, „îndulcirea” legislației, micșorarea considerabilă a presiunilor normelor și obiceiurilor tradiționale facilitează ruperea oficială a legăturilor conjugale. Între creșterea ratei divorțialității și factorii mai sus menționați există o circularitate cauzală, în sensul că liberalizarea juridică, cea religioasă a opiniei publice nu numai că au contribuit la respectiva creștere, ci au și reflectat-o. S-au adaptat adică la situația existentă (numărul mare de divorțuri), altfel riscând să devină anacronice și fără credibilitate. Cu cât
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
permisive comparativ cu omologii lor din China. Cu cât sunt mai aculturați, cu atât au o conduită sexuală mai asemănătoare cu aceea a studenților americani nativi (Huang, Uba, 1992). Pe de altă parte, vizibilitatea socială a unor consecințe nedorite ale liberalizării sexualității (creșterea numărului de adolescente însărcinate, infectarea cu HIV etc.) a făcut ca raporturile sexuale să fie mai restrictive. Impactul nu a fost însă spectaculos. Centrele de Control și Prevenție a Bolilor din SUA raportau că, la mijlocul anilor ’90, în
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
care ghidează, în mod evident și necesar, literatura română, descrie întreaga paradigmă a modernității ca fiind o literatură care se conduce după principiul decanonizării, al inovației și al introspecției absolute. Orientarea noilor direcții în literatura europeană impune o mișcare de liberalizare masivă a actului creator; noua manieră de a face literatură reclamă tendința de manifestare a independenței auctoriale față de orice șabloane etice, estetice sau sociale cu rol coercitiv: Această tendință de poziționare trimite, în aparență, la un spațiu cultural al nimănui
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
intern, căci aici, mai mult ca oricând, totul se joacă în jurul pragurilor: se pândește din spatele ușilor, oamenii se strecoară pe lângă ferestre... Și, în cele din urmă, privirea devine de-a dreptul insuportabilă, dacă nu sfârșește prin a deveni - culme a liberalizării! - o sursă de plăcere clandestină pentru tânăra nesupusă pe care mama decide să o sancționeze drastic. Ea vrea să „știe tot” și nu admite nici o fisură în exercitarea vigilenței sale. Casa Bernardei Alba, ca și 1984, confirmă faptul că supravegherea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
supravegherii ochiului unic, neobosit și omniprezent, al patroanei. Prin această „panoptizare”, Genet operează o veritabilă metamorfoză carnavalescă: libertățile pe care și le ia fiecare „client” răstoarnă complet imaginea și comportamentul propriu funcției sale în câmpul social. Asistăm, firește, la o liberalizare a moravurilor, dar, în același timp, „bordelul este o închisoare”. Iar Doamna Irma se străduiește să salveze această ambivalență, acordând toate facilitățile și, simultan, veghind la ordinea stabilimentului. Astfel, distribuitorul pedepselor din edificiul lui Bentham se vede înlocuit, la Genet
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
nu erau definite clar din punct de vedere cultural și legal. Criza încrederii în sistemul juridic. Percepția publică asupra funcționării sistemului juridic (birocrația acestuia, ritmul lent de soluționare, subiectivitatea și corupția) a determinat reticențe serioase în apelarea la intervenția justiției. ● Liberalizarea sexuală bruscă, mai ales sub influența mass-media, a accentuat imaginea femeii ca obiect sexual. Explozia industriei sexuale și îndeosebi a prostituției a degradat și mai mult imaginea publică a femeii, expunând-o manifestărilor violente cu conotații sexuale predominante. ● Agravarea sărăciei
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
reușit să o înfrângă și care a format în fapt baza sindicatului independent "Solidaritatea". Totuși, în ciuda acestor avantaje relative, sistemele comuniste cu un singur partid nu au reușit să obțină transformările la care sperau; "omul nou" nu a apărut. Odată cu liberalizarea, schimbările în scopurile politice au rezultat în cele mai multe cazuri într-o îndepărtare de la egalitarismul socio-economic, singura excepție fiind Coreea de Nord, în timp ce China a oscilat în această perioadă, îndreptându-se în cele din urmă cu hotărâre spre tabăra "reformistă". Sistemele cu un
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
s-au deplasat și ele de la o dominanță aproape totală a partidului principal la o configurație care începe să se asemene unui sistem cu mai mult de un partid. Totuși, acest tip de mișcare sugerează nu numai un câștig în privința liberalizării politice, ci și o posibilă creștere a instabilității politice ca rezultat al reducerii puterii partidului dominant, cu excepția situației în care partidele noi apărute sunt suficient de puternice pentru a forma o alternativă cu adevărat organizată. Însă, acest lucru este puțin
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
40 și '50: acesta a creat o asemenea suspiciune în rândul altor organizații încât climatul politic a fost otrăvit timp de zeci de ani. Există și alte situații la fel de dificile experimentate de sistemele cu un singur partid în procesul de liberalizare, în special în Orientul Mijlociu și în Africa, de la Algeria la Zambia și de la Sudan la Gabon. Durabilitatea sistemelor de partide și "ponderea" partidelor Partidele și sistemele de partide ale lumii contemporane nu sunt astfel cu adevărat durabile. În majoritatea țărilor
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
de importanță relativ limitată; * În majoritatea sistemelor autoritare în care există legislative (Orientul Mijlociu, unele țări africane și statele rămase comuniste), legiferarea nu conduce la dezbateri în adevăratul sens al cuvântului liderii țin discursuri despre politicile guvernamentale generale. Odată cu mișcarea spre liberalizare care s-a petrecut în Europa de Est și în Africa Neagră la sfârșitul anilor '80 și începutul anilor '90, a treia categorie s-a redus, poate temporar; însă a doua categorie este frecvent întâlnită. Situația în țările vestice nu s-a
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]