6,839 matches
-
va fi văzut În viață. M-am trezit teafăr și nevătămat a doua zi. Tocmai descoperisem că se putea, fără pagubă vizibilă, să nu te duci la litughia de duminică. În loc să profit de marea mea descoperire, m-am dus la liturghie În duminica următoare. Nu te poți elibera chiar atît de ușor de o viață de supușenie. Dar breșa fusese deschisă. CÎteva luni mai tîrziu, la Începutul căsătoriei mele cu Ana Augustina, care nu era mai puțin catolică decît mine, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
un cineclub comunist. Doar doi băieți din clasă ne-am dus să le vedem, eu și cu colegul meu de bancă, Jean-Claude Boissel, care cînta Boleroul lui Ravel la muzicuță. Mă trezeam duminica Înaintea tuturor pentru a mă duce la liturghia de la ora opt, mă Întorceam să-mi las acasă cartea de rugăciuni și o porneam din nou ca să mă duc să văd un film făcut de Donskoi sau de Dovjenko. CÎnd eram sigur că tata nu văzuse filmul respectiv, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Moartea, posibilitatea noastră absolut proprie, necondiționată, certă, nedeterminată, de nedepășit. Moartea posibilă În fiecare clipă. În calitate de ființă-În-lume, fiecare realitate umană (Dasein), În abandonul ei, este deja livrată morții. Existenz-philosophie“. Profesorul nostru de filozofie era un canonic, un preot care oficia liturghia În fiecare dimineață, ceea ce nu-l Împiedica să-l comenteze pe Heidegger, În care recunoscuse un complice care, aidoma lui, nu accepta că “a sfîrși“ Înseamnă neapărat „a se termina“. Pentru canonic, nimic nu se termina din moment ce ne era propusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
De ce Își sacrifica inteligența și spiritul critic pe altarul Dumnezeului care Îi „bucurase tinerețea“? (Ad Deum qui laetificat juventutem meam era prima frază pe care o rosteam În timpul rugăciunilor de la picioarele altarului cînd, copil fiind, Îl ajutam pe preot la liturghie și n-am uitat-o, așa cum n-am uitat chipul grav al tatei cînd intra Într-o biserică Împreună cu copiii lui: ne aduna În jurul lui pe scăunelele de rugăciune, gata să ne apere Împotriva demonilor care, după cum se știe, sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Dumnezeu Îl covîrșea. De aceste scurgeri de bazalt topit care Îl pătrundeau și-l ardeau aveam și eu parte. Trăiam pe panta unui vulcan. După căsătorie, dacă aș fi avut curajul să-i mărturisesc tatei că nu mai asistam la liturghie, m-aș fi ales cu un spectacol cum nu Îndrăznesc să viseze nici măcar vulcanologii cei mai cutezători. Lava certitudinii sale În privința lui Dumnezeu m-ar fi adus pe dată la starea de ciudățenie bună pentru cei ce vizitează Pompeiul. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
la starea de ciudățenie bună pentru cei ce vizitează Pompeiul. CÎnd mergeam Împreună cu Tina spre sud, În Provența, ca să-mi văd părinții, mama ne cerea, duminica, să ne ducem un ceas la plimbare pentru ca tata să creadă că asistam la liturghie Într-un sat Învecinat. Mă lua deoparte: „Dacă ar ști că nu te mai duci la liturghie, și-ar face sînge rău. Mie mi-e totuna, faceți ce vreți voi, dar nu-i poți face una ca asta tatălui tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Provența, ca să-mi văd părinții, mama ne cerea, duminica, să ne ducem un ceas la plimbare pentru ca tata să creadă că asistam la liturghie Într-un sat Învecinat. Mă lua deoparte: „Dacă ar ști că nu te mai duci la liturghie, și-ar face sînge rău. Mie mi-e totuna, faceți ce vreți voi, dar nu-i poți face una ca asta tatălui tău“. De ce n-ar fi suportat să afle că preferam de-acum adîncurile submarine În locul vulcanilor? Că preferam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
alături și cu vin rosé? Mi-ar fi spus: „N-ai de gînd să te Împărtășești?“. M-aș fi uitat În ochii lui: „Dragul meu Torti, toate astea au devenit pentru mine niște prostii“. A nu mă mai duce la liturghie era o victorie și o bucurie. — A, nu! Zscharnack! Uitasem de el! — Dragul meu, acum n-avem Întîlnire cu neorealistul dumitale la hotelul Raphaël. Mi-ai povestit deja cum pentru prima oară n-ai asistat la sfînta jertfă a liturghiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
liturghie era o victorie și o bucurie. — A, nu! Zscharnack! Uitasem de el! — Dragul meu, acum n-avem Întîlnire cu neorealistul dumitale la hotelul Raphaël. Mi-ai povestit deja cum pentru prima oară n-ai asistat la sfînta jertfă a liturghiei și cum totuși ai supraviețuit. Mi-am Îngăduit să povestesc la rîndul meu acest lucru unor confrați. Povestea dumitale, mi s-a spus, te duce cu gîndul la conversiunea lui Paul Claudel, dar pe dos. Cunoști placa aceea comemorativă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
despre părinți și catolicism: — Mama dumitale e la fel de credincioasă ca tata? — La treisprezece-paisprezece ani, m-am dus după ea la bucătărie și i-am declarat că nu mai aveam chef să cred În Dumnezeu și nici să mă duc la liturghie. Parcă văd și acum scena. Scotea o cratiță din cuptor și a fost cît pe ce să se ardă. O trăgeai pe un teren fiebinte! — S-a Întors spre mine ca să-mi spună: „Dacă Îți pierzi credința, eu mă sinucid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe care o filmasem În urmă cu șaisprezece ani, iar mie mi se părea că Încă aud glasul tatei: „Ai grijă ca acele cadraje pe care le faci să fie la fel de riguroase ca arhitectura asta!“. Luasem hotărîrea să citesc În timpul liturghiei unul din textele sale și petrecusem noaptea la biroul lui, așezat la masa lui, răsfoind prin cărțile lui În Încercarea de a da de frazele În care omul acesta dăruise tot ce fusese mai bun În ființa lui. „Părintele e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mereu cu cuvintele, le repetăm tot timpul, dar, în unele cazuri, nu se știe bine de ce, o remarcăm. Când furgoneta intră în oraș, Marçal întrebă, Cine va vopsi acum păpușile, Marta insistă să le vopsească, spune că nu pot ține liturghia și trage clopotul în același timp, mă rog, n-a folosit chiar aceste cuvinte, dar ăsta era înțelesul, Tată, vopselele pot intoxica, Așa e, și în starea în care e Marta mi se pare nepotrivit, Eu mă voi ocupa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
învățat să fiu mai atent decât alții. Siminel, tu dacă greșeai nimereai cel mult într-o hazna, Anton dacă greșea, îl ținea pe altul mai mult ori mai puțin decât trebuia la răcoare, Hingherul scăpa o javră, Călugărul pierdea o liturghie, în vreme ce eu... Eu trăiam cât timp nu greșeam, încât trageți și voi concluzii de aici”. Ceilalți se enervaseră. Nu știu de ce atunci am fost aproape sigur că Mopsul nu fusese niciodată acrobat la trapez și că mințea cu nerușinare. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Grădinărit cu Artroză“. Când Henrietta fusese gazda unui ceai cu căpșune în sprijinul Fondului pentru Restaurarea Bisericii, Fran fusese nevoită să-i explice că asta nu avea nimic de-a face cu revenirea la cartea de rugăciuni obștești în locul odioasei liturghii moderne, ci își propunea doar să schimbe țigla de pe acoperișul bisericii. Iar când Henrietta menționase, ca din întâmplare, că oaspetele de onoare al serii era un anume domn doctor Laurence Westcott, Fran fusese surprinsă plăcut. Auzise deja de persoana în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
roage la altar blândețea ta." "Pentru cine?" Pentru turma de oițe." Într-un târziu o fată. Stele care cad sau poate-un vânt de toamnă-ar ști să spună c-a fost frumoasă fata mai demult. Zice: " Să ții o liturghie, stareț sfînt." "Pentru cine?" "Pentru - gândul meu." Luna s-a-ngrădit c-un curcubeu. DAȚI-MI UN TRUP VOI MUNȚILOR Numai pe tine te am trecătorul meu trup și totuși flori albe și roșii, eu nu-ți pun pe frunte și-n
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
LA CURȚILE DORULUI Prin vegherile noastre - site de in vremea se cerne, și-o pulbere albă pe tâmple s-așează. Aurorele încă se mai aprind, și-așteptăm o singură oră să ne-mpărtășim din verde imperiu, din raiul sorin. Cu liturghii de lemn zăbovim lângă blide lungi zile pierduți și străini. Oaspeți suntem în tinda noii lumini la curțile dorului. Cu cerul vecin. Așteptăm să vedem prin columne de aur evul de foc cu steaguri pășind, și fiicele noastre ieșind să
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
cu pricina și să-i spună ducelui să o termine. Episcopul a urcat muntele împreună cu o mulțime de oameni și a intrat în grotă: mare i-a fost uimirea văzând un altar peste care trona crucea, precum și toate cele trebuincioase liturghiei puse la locul lor, și urma unui picior al arhanghelului întipărită în piatră. Această minune a fost judecată drept o răsplată divină a lucrării lui Grimoald, drept care a pus să se clădească în grotă și deasupra ei o bazilică nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Doamne, ce gustoase mai sunt!!! Am uitat să amintesc de cârnații afumați și de tobă; sunt bucate pregătite cu grijă de mama și bunica și ne sunt date spre mâncare abia în ziua de Crăciun, după ce ne întoarcem de la Sfânta Liturghie. Credeți că până atunci noi nu mâncăm șorici sau cârnați, proaspăt afumat!? Nicidecum. Complotând cu tata, spunem că a căzut o bucățică în foc și, gata! Deși mama nu ne crede, lasă lucrurile să meargă de la sine, sfătuindu-ne: „ Decât
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ani de-a rândul, Își petrecuse Crăciunul cu mătușa Marie-Thérèse și cu bărbatul ei (un ins de treabă și aproape surd), care Îmbătrâneau Împreună În căsuța lor din Raincy. Unchiul continua să-i voteze pe comuniști, refuza să meargă la liturghia de Crăciun și de fiecare dată se lăsa cu tărăboi. Bându-și lichiorul de gențiană, Michel Îl asculta pe bătrân vorbind despre emanciparea muncitorilor; din când În când, urla câte-o banalitate În chip de răspuns. Apoi soseau ceilalți, venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cine să le mai poarte de grijă! Emoționat Burtăncureanu privea ceata revoluționarilor. Îngenunchiați, cu automatele lăsate pe cimentul curții sau sprijinite de poarta metalică, ocroteau în căușul palmelor flăcăruile pale. Corul îi dădea de zor cu alte tropare. „Facem toată liturghia?“ șopti episcopul. Romancierul clătină din cap. Valerian tuși de câteva ori și cântarea încetă sugrumată. „Ridicați-vă, băieții mei“, le făcu semn Burtăncurencu. „Înțeleg pentru ce ați venit la mine. Să mă arestați. Poate aveți ordin chiar să mă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
volum, primeau 250 de dolari, iar comentatorii 125 dolari. Ședința publică de lecturi era de obicei duminica, de la opt dimineața și până în înserat. Cum Biblioteca era în apropierea bisericii „Sfinții Constantin și Elena“, lumea nu prea mai venea la Sfânta Liturghie. Oamenii se duceau din zori la Bibliotecă să se înscrie pe lista de așteptare pentru lectură sau comentarii și să caște gura până le venea rândul. Popa Ioachim se cam supărase că-și pierdea enoriașii. Îi trimisese vorbă generalului să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Cartea Apocalipsului uimește cititorul prin imaginile sale îndrăznețe și complicate până la neverosimil, tulburările cosmice cele mai ciudate, ființele angelice și demonice în formele cele mai variate și impresionante, într-o bătălie fără oprire. La acestea se adaugă intuiții teologice splendide, liturghii cerești, îndemnuri cu un ritm persistent, descrise cu o fantezie fără limite, aproape să provoace un sens de amețeală ușoară. După o primă lectură s-ar putea afirma, împreună cu filosoful Friedrich Nietzsche, că această Carte a Apocalipsului este „cea mai
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
tristă... Din nourii cerului ploua mărunt, liniștit, ca un plâns de mamă îndoliată. Frunzele copacilor se desprind de crengi, parcă ar încerca să zboare... trecând apoi ușor într-o plutire lină până la pământ. Clopotul de la Biserică bate de sfârșit de Liturghie. Astăzi e sărbătoarea busuiocului, Lacrimile Maicii Domnului, se pun buchețele de busuioc la Sf. Icoană și se ține acolo până la anul viitor, când se punde alt buchețel. Oamenii veniți la cimitir, merg în tăcere fiecare la morții lui, nu se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
țineți! Îi îndemnă părintele pe credincioși la sfârșitul slujbei. Pentru că în fericire ne dă înțelegere și statornicie... iar în necaz ne alină și învie cerească nădejde!... Dumnezeu ne ocrotește! Să tragem nădejde... Amin!” La Biserica Sf. Gheorghe, din cimitir, Sf. Liturghie se terminase, dangătul clopotelor vibra aerul cu înfiorare în carne. În genunchi lângă mormânt, Iorgu cu ochii închiși se ruga... Pentru o clipă nu mai văzu nimic înaintea ochilor... Dădu să strige dar glasul nu-l asculta, parcă un clește
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
a fost în stare. Gândurile îl potopiră și îl frământară până la istovire. ”- Am ajuns” se auzi glasul lui Avel, în clipa când a oprit motorul. Iorgu tresări. Abia atunci își dădu seama că-i în mașină. Ajunseseră pe la orele amiezii... Liturghia la Biserica din Butea încă nu se sfârșise. Când Iorgu întră în cameră, Vasilica, într-o lenjerie de o curățenie imaculată, îi zâmbi cu ochii strălucind de bucurie. Il aștepta, inima îi spunea că vine. Era singură în cameră... liniștea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]