4,160 matches
-
la alte acțiuni benefice, care în mod normal i-ar aduce satisfacție. iv. Exclusivismul Anscombe și MacIntyre au militat pentru renunțarea în totalitate la sistemul etic bazat pe principii în favoarea unei abord]ri corespunz]toare a virtuții. Acest „exclusivism” presupune loialitatea celor care cred c] pot face s] renasc] în epoca modern] virtuțile aristotelice sau codul etic aristocratic al secolului al XVIII-lea. Acest mod de gândire ignor] adesea, printre multe alte aspecte, și faptul c] societ]țile din vremea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ridic] numeroase probleme pe tema virtuților, cum ar fi dimensiunea responsabilit]ții personale în formarea caracterului, leg]tură dintre caracter și maniere, dintre caracter și prietenie precum și analiza unor tr]s]turi personale, cum ar fi puterea de a ierta, loialitatea, rușinea, vina și regretul. În plus, ea este preocupat] și de analiză viciilor universale, printre care dependența de droguri, setea de bani și c]utarea performanței sexuale; se adaug], de asemenea, beția, l]comia și setea de putere. Date fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
caracteristic] general], dar și caracteristicile care ne diferențiaz] trebuie s] fie relevante din punct de vedere moral. Este oare așa? Nu este dificil s] ne d]m seama de ce am putea crede c] este așa. Relațiile apropiate promoveaz] onestitatea, grija, loialitatea, constiinta de sine, r]bdarea, empatia etc. Acestea sunt valori morale semnificative pentru oricine - valori care sunt cel mai bine promovate de relațiile personale. Deci, din acest punct de vedere, principiile morale imparțiale dicteaz] c] trebuie s] cultiv]m relații
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
așa cum le înțelegem în prezent. Această înseamn] c] relațiile pot fi preferențiale doar în mod limitat având în vedere principiul considerației egale acordate intereselor. Dup] cum a afirmat Rachels (1989, p. 48): „Dragostea universal] este un ideal mai înalt decât loialitatea familial], iar obligațiile din cadrul familiei pot fi complet înțelese doar că ilustr]ri ale obligațiilor fâț] de semenii noștri”. Este deci posibil că oamenii s] aib] îndatoriri speciale fâț] de alții, dar acestea ar fi mult mai limitate decât sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mod similar, p]rinții ar trebui s] aib] grij] de copiii lor, iar prietenii unul de cel]lalt în conformitate cu regulile morale generale. Dar prietenii nu își doresc acest fel de grij] impersonal]; ei vor s] fie iubiți pentru ceea ce sunt. Loialitatea total] pentru o teorie moral] imparțial] pare s] nu ia în calcul dragostea pe care oamenii și-o doresc atât de mult. Aceast] problem] a determinat filosofi precum Bernard Williams, Susan Wolf și Thomas Nagel s] susțin] c] relațiile personale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
că „marf]” își menține amprenta puternic] asupra afacerilor, implicând manageri și directori, muncitori calificați și necalificați. Din aceast] cauz], etică afacerilor s-a concentrat în ultimul timp pe noțiuni precum drepturile angajaților și, dintr-o perspectiv] diferit], asupra noțiunii de loialitate fâț] de companie. De altfel, dac] o companie își trateaz] angajații că pe niște m]rfuri dispensabile, nu ar trebui s] fim surprinși dac] angajații vor vedea în acea companie doar o surs] temporar] de salariu. De cealalt] parte a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
surprinși dac] angajații vor vedea în acea companie doar o surs] temporar] de salariu. De cealalt] parte a acestei imagini sumbre, se afl], totuși, reînnoirea accentului pus pe noțiunile de rol și responsabilit]ți ale angajatului, una dintre acestea fiind loialitatea fâț] de companie. Loialitatea are aici dou] accepțiuni: angajatul poate avea, prin natura meseriei sale, obligații speciale fâț] de companie, dar și compania are, la rândul ei, obligații fâț] de angajat. Este periculos ins] s] accentu]m concepte precum loialitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
vedea în acea companie doar o surs] temporar] de salariu. De cealalt] parte a acestei imagini sumbre, se afl], totuși, reînnoirea accentului pus pe noțiunile de rol și responsabilit]ți ale angajatului, una dintre acestea fiind loialitatea fâț] de companie. Loialitatea are aici dou] accepțiuni: angajatul poate avea, prin natura meseriei sale, obligații speciale fâț] de companie, dar și compania are, la rândul ei, obligații fâț] de angajat. Este periculos ins] s] accentu]m concepte precum loialitatea f]r] s] clarific
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
loialitatea fâț] de companie. Loialitatea are aici dou] accepțiuni: angajatul poate avea, prin natura meseriei sale, obligații speciale fâț] de companie, dar și compania are, la rândul ei, obligații fâț] de angajat. Este periculos ins] s] accentu]m concepte precum loialitatea f]r] s] clarific]m mai întâi faptul c] loialitatea este legat] nu numai de locul de munc] în general, ci și de rolul și responsabilit]țile particulare ale angajatului. Din punctul de vedere al lui R.S. Downie, un rol
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
poate avea, prin natura meseriei sale, obligații speciale fâț] de companie, dar și compania are, la rândul ei, obligații fâț] de angajat. Este periculos ins] s] accentu]m concepte precum loialitatea f]r] s] clarific]m mai întâi faptul c] loialitatea este legat] nu numai de locul de munc] în general, ci și de rolul și responsabilit]țile particulare ale angajatului. Din punctul de vedere al lui R.S. Downie, un rol este „un set de drepturi și obligații care îndeplinesc o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sine poate fi legat de aproape orice fel de activitate: dânsul, boxul, bursa de studii, calitatea de p]rinte sau casnic; capacitatea noastr] de a atrage parteneri sexuali (amintiți-v] de Dorian Gray al lui Oscar Wilde), competențele noastre mecanice, loialitatea nostr], si asa mai departe. Respectul nostru de sine poate fi legat în special de activit]țile noastre morale. Respectul de sine astfel fundamentat este numit aici respect de sine moral. De obicei, mai multe activit]ți contribuie la respectul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
coordonarea întregii activități ale specialității/ compartimentului de care răspunde, singurele limitări fiind cele prevăzute de reglementările legale. 3. Să asigure inspectorului drepturile prevăzute în prezentul contract. 4. Să asigure inspectorului condițiile legale pentru îndeplinirea obligațiilor cuprinse în prezentul contract. VI. LOIALITATEA ȘI CONFIDENȚIALITATEA Inspectorul e obligat să folosească întreaga capacitate de muncă în interesul procesului educațional, în aplicarea reformei, comportându-se în activitate cu probitate morală și profesională. Inspectorului îi sunt interzise orice activități contrare politicii Ministerului Educației și Cercetării. Pe
EUR-Lex () [Corola-website/Law/175926_a_177255]
-
sunt interesele noastre vitale. Europenii sunt mai șovăielnici În folosirea forței militare, În schimb, preferă diplomația, ajutorul economic și cel destinat evitării conflictului și preferă operațiuni de menținere a păcii pentru a păstra ordinea. Americanii tind să gândească local, În timp ce loialitățile europenilor sunt mai divizate și se Întind de la local la global. Visul american este profund personal și ia prea puțin În considerare restul omenirii. Visul european este mai expansiv și deci mai legat de bunăstarea Întregii planete. Asta nu Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
În comparație cu numai 58% din tineretul britanic și 65% din cel german 42. Majoritatea americanilor privesc aceste cifre ca pe un semnal pozitiv al vitalității republicii. Mulți europeni se Întreabă dacă America este pierdută În trecut. În epoca globalizării, În care loialitatea față de o țară anume devine mai puțin importantă În definirea identității individuale și colective, faptul că americanii rămân cu atâta pasiune credincioși modelului politic convențional al statului-națiune, ne pune În mod clar de partea geopoliticii tradiționale și În nici un caz
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
vom vedea În paginile ce urmează, este primul vis transnațional care apare În epoca planetară. Dacă mândria națională este În scădere În Europa, nu este pentru că europenii sunt mai puțin Îndrăgostiți de țările lor, ci mai degrabă pentru că identitatea și loialitățile lor se extind dincolo de frontierele statului-națiune, pentru a forma un sentiment mai bogat și mai adânc al apartenenței În lume. Va fi dificil pentru americani să se adapteze la o lume fără frontiere, o lume a interacțiunilor și fluxurilor, În
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
statul-națiune trebuia să creeze o imagine puternică a unui popor care Împărțea un trecut nobil și era destinat pentru măreție În viitor. În același timp, statul-națiune trebuia să creeze o viziune utopică suficient de convingătoare a viitorului pentru a câștiga loialitatea subiecților săi, mai apoi a cetățenilor săi. Drumul spre nemurire nu mai viza acceptarea lui Hristos ca salvator, ci urmărirea necontenită a bogăției materiale nelimitate În forma achiziției și a schimbului de proprietate. În schimbul jurământului de credință față de Stat - testul
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
siguri că domnesc asupra locuitorilor 22. Pretinzând suveranitate asupra teritoriului, monarhiile au putut să-și lărgească puterea așa Încât să includă toate proprietățile din jurisdicția lor, incluzând proprietatea oamenilor asupra muncii proprii și de asemenea celelalte bunuri materiale. De aici Înainte loialitatea față de rege a devenit testul critic pentru a-și asigura proprietatea și, prin extensie, libertatea. Autoritatea centralizată era acum singură forța care putea atât să garanteze proprietatea, cât și să o confiște. Prima recunoaștere formală, În legea internațională, a dreptului
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
că arhitecții noului model de guvernare, mai interdependent și expansiv, erau statele-națiune, a căror existență avea la bază controlul exclusiv al teritoriului, contestarea și acapararea teritoriului aparținând altor țări și sechestrarea popoarelor acestora În interiorul granițelor lor, care urmau să datoreze loialitate și credință statului cuceritor. Spărgând zidurile statului-națiune pentru a permite „o uniune mai strânsă Între popoarele Europei”, era amenințată suveranitatea de lungă durată a statelor-națiune, subminându-se hegemonia și domnia acestora. Întrebarea care s-a pus Întotdeauna este următoarea: Va
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
un singur ministru al Afacerilor Externe răspunzător pentru politica externă și de apărare. Constituția cere o politică externă și de securitate unică, iar statele membre sunt chemate să „suporte fără rezervă politică externă și de securitate a Uniunii În spiritul loialității și solidarității reciproce”30. Totuși statele membre au o portiță de scăpare. Pot fie să se abțină de la vot sau să voteze Împotrivă, lucru care le va permite blocarea unei propuneri În politica externă Înainte de a fi luată În considerație
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
punctul ei forte. Prin urmare, spre deosebire de statul-națiune, Uniunea Europeană nu este percepută ca un agent al destinului, ci, mai degrabă, ca un manager al conflictelor de moment și al agendelor În competiție. În noua eră, marile metanarațiuni - genul care a motivat loialitatea civică În perioada statelor-națiune - sunt depășite. Sunt Înlocuite cu un număr de povești mai mici, fiecare o reflecție a perspectivelor și obiectivelor diverselor grupuri constitutive. Mandatul și misiunea Uniunii Europene sunt acelea de a găsi un numitor comun Între grupuri
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Bull a notat că „În creștinătatea medievală se credea că sursa ultimă a autorității este Dumnezeu”16. El a sugerat că: Dacă statele moderne ar ajunge să Împartă atât autoritatea asupra cetățenilor lor, cât și abilitatea lor de a obține loialitate, pe de o parte cu autoritățile regionale și mondiale, iar pe de altă parte cu autoritățile substatale și subnaționale, Într-o asemenea măsură Încât conceptul de suveranitate Încetează a mai fi aplicabil, atunci se poate spune că a apărut o
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
mondiale cum ar fi ONU În New York, „Într-o asemenea măsură Încât noțiunea supremației ei asupra teritoriului și populației Marii Britanii nu ar mai avea conținut”18. Bull a crezut că reconfigurarea lumii politice Într-o „structura de autorități suprapuse și loialități Încrucișate, care țin toate popoarele Împreună Într-o societate universală”19 ar fi cu mult mai superioară atât sistemului existent al statelor suverane În competiție, care au o predilecție pentru război, cât și perspectivei unui guvern mondial unic, al cărui
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Problema reală În cazul Europei este dacă popoarele sale pot sau nu să-și extindă afiliațiile și aspirațiile de la particular la universal și de la local la global. Este posibil să coexiste și chiar să prospere, Într-o lume cu atâtea loialități divizate? În măsura În care culturile locale se simt amenințate de forțele naționale, transnaționale și globale mai puternice, este probabil că Își vor vedea culturile ca pe niște „proprietăți care trebuie apărate” afundându-se În felul acesta și mai adânc În vechea mentalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
În prezent? Pentru ca visul european să trăiască și să ajungă la maturitate, va trebui ca europenii să facă față acestor două provocări critice: mărirea numărului lor Într-o manieră sustenabilă și primirii unor noi imigranți În mijlocul lor. Diaspore culturale și loialități multiple Există o diferență majoră În felul În care imigrația se manifestă În Europa În comparație cu bine cunoscuta experiență pe care au trăit-o În Statele Unite ale Americii. În America, imigranții s-au asimilat rapid În cultura dominantă. Mulți erau dornici
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
fi etnicii chinezi, s-au așezat În comunități strâns unite, care Încearcă să reproducă cultura de acasă În țări străine. Se estimează că 50 de milioane de chinezi trăiesc acum În afara granițelor Chinei 46. Însăși noțiunea de diasporă arată că loialitatea și credința unei persoane sunt Încă atașate parțial de locul de proveniență. Locul nașterii este adeseori un teritoriu, dar este de asemenea definit prin obiceiuri, tradiții, limbă, folclor și religie comune. Comunicațiile și transportul, În special, au permis oamenilor să
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]