4,021 matches
-
nonverbale, fapt ce conferă lucrării o dimensiune culturală. De asemenea, multe argumente sunt preluate din înțelepciunea populară sau din viața de zi cu zi, dând lucrării o savoare aparte. Stilul de analiză a aspectelor prezentate îmbină abordarea Școlii Annales-lor cu luciditatea și tăișul rațional, caracteristice metodei experimentale. Sunt prezentate atât date istorice, cât și date experimetale sau date de observație. Însă dincolo de aceste aspecte, răzbate totuși influența paradigmei comportamentaliste. Apelul la date istorice și, pe alocuri, analizele de natură interpretativistă reflectă
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Sensation de Arthur Rimbaud). Mult mai extinsă și diversă este „U.Ideea”, care subordonează materialele în trei secvențe: „Universitatea de ieri”, „Universitatea străină” și „Universitatea de mâine”. Se remarcă eseurile pe teme politice (Ion D. Sîrbu, Despre o dialectica a lucidității), istorice (N.Al. Rădulescu, Românii și Dunărea, Al. Manuila, Originea neamului românesc în interpretarea să biologică) și literare (Radu Stoichiță, Note despre intelectual, Alice Voinescu, Umanismul femenin, Adrian Marino, Despre cultura literară). Cronică literară este susținută, printre alții, de Alexandru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285137_a_286466]
-
mereu cu absolutul în idei, în sentimente, în gesturi. Orice tânăr e un inadaptat.” Cu toate aceste calități, cartea, apărută în plin război, va trece neobservată. În Moartea cotidiană (1946) autorul face un salt spre o mai mare detașare și luciditate în descrierea vieții cotidiene a unei familii de mici intelectuali burghezi, ale căror existențe cenușii sunt surprinse pe fundalul unui peisaj urban la fel de șters și dezolant. „Moartea cotidiană - scria N. Steinhardt - s-a vrut o rapidă căutătură asupra unui mediu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288814_a_290143]
-
39-42; Gheorghe Grigurcu, Adnotări la Cornel Regman, JL, 1994, 39-42; Ion Pop, Ținuta independentă, ST, 1994, 12; Negoițescu, Scriitori contemporani, 368-374; Alexandru Paleologu, O biografie a operei, JL, 1996, 49-52; Florin Mihăilescu, Singur printre cronicari, ST, 1998, 11-12; Nicolae Manolescu, Luciditatea cronicarului, RL, 1999, 30; Constantin Novac, Cornel Regman, TMS, 1999, 7; Nicolae Balotă, „Plânge raftul”, RL, 1999, 32; Dicț. esențial, 719-721; Dimisianu, Lumea, 394-399; Gheorghe Grigurcu, Ultimul Cornel Regman, RL, 2001, 37, 38; Barbu Cioculescu, Cornel Regman - cu cărțile pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
categorie este reprezentată de un număr restrîns de cercetători evrei, cu vederi extremiste, care publică de ani buni În România. Așadar, cu excepția unor lucrări deosebite, colorată În alb și negru, istoriografia postcomunistă suferă Încă de incapacitatea de a aborda cu luciditate și seriozitate un subiect extrem de important și fragil (prin prisma recrudescenței extremismului - vezi alegerile din 2000). În „Prefața pentru ediția În limba română”, semnată de Radolph L. Braham (editorul primei ediții, apărută În 1997), se face precizarea că volumul a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
calitățile artistice, au fost editate în țară în 1996 și în 1999: Nori peste balcoane (jurnalul anilor 1975-1989) și Ceruri nomade (cuprinzând perioada 1990-1996). S. a înregistrat fidel starea de tensiune trăită de exilul românesc anticomunist de la Paris, evaluând cu luciditate evenimentele - semnarea tratatelor de la Helsinki („această nouă înfrângere a occidentalilor”), Carta ’77 și noua poziție a intelectualității franceze („Filosofi, profesori, normalieni resping acum marxismul, totalitarismul și Uniunea Sovietică, dar rămâne subînțeles că mai toți provin din rândurile stângii. Cu alte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289963_a_291292]
-
la care V. ține mult. „Scris cu o matură stăpânire a tonului și a materiei, într-o frazare impecabilă, dar fără efort vizibil, atent ritmată, romanul [...] explorează inteligent filonul pitorescului [...], împletește poezia un pic melancolică a unor vremuri apuse cu luciditatea pe alocuri malițioasă, evocarea elegantă cu observația exactă și cu ironia” (Valeriu Cristea). Intriga propriu-zisă dezvăluie un roman al erosului, căci personajele sunt de obicei în căutarea unui aranjament matrimonial care să le asigure liniștea materială și socială sau se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
progres și concepția istoricului asupra raportului între discontinuitate și continuitate în istorie. Așa cum arată Mihai Popa în lucrarea Filosofia istoriei la Gheorghe I. Brătianu, "când temeliile unei lumi se prăbușeau, trecutul, istoria îl condamnau pe om la o mai statornică luciditate. Brătianu găsea că societatea își poate regăsi drumul, fără a uita drama prin care a trecut [...] Discontinuitatea era determinată de noile condiții ale prezentului (schimbări politice și economice fundamentale) [...] Tot ca o discontinuitate trebuie să considerăm schimbarea dramatică produsă de
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
unde e poftit să își suspine patimile, se simte mai bine ca acasă, între patru pereți. E o farsă pe care trăirea mimată o face realității fruste. O piesă ambițioasă, complexă în intenție, este Președintele, „mister social tragi-comic”. Imagistică expresionistă, luciditate tăioasă și umor absurd, scene improvizate, ca în comedia italiană medievală, flashuri de real și inserări în simbolic. Și încă: pasaje în versuri, efecte sonore, „ritmică alegorică”. Sumedenie de personaje, „personaje corale și speciale”, „personaje reci” („voci”, „umbre” ș.a.), personaje-măști
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
pentru un asemenea erou nu exista un cuvînt; și totuși - nu-i așa? - el trebuia să poarte un nume. Habitaclul său spiritual nu este nici haosul, nici cosmosul. Ființă hibridă fiind, el locuiește într-un ciudat haosmos, la limita dintre luciditate și nebunie, meținîndu-se aici datorită dialecticii paradoxului. Or, paradoxul este un enunț contradictoriu și totodată demonstrabil. Este teritoriul în care eroul se refugiază într-un fel de „emigrație internă“ (expresie folosită mult mai tîrziu, în perioada sovietică, în legătură cu artiștii care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Am închis la loc cufărul. Sprijinindu-mă în coate de balustrada balconului, mi-am lăsat privirea să rătăcească în auriul străveziu al serii, deasupra stepei. „La urma urmei, la ce le-a slujit frumusețea?, m-am gândit eu cu o luciditate subită, tăioasă ca lumina asfințitului. Da, la ce le-au slujit sânii lor frumoși, șoldurile, rochiile care li se mulau atât de plăcut pe trupurile tinere? Să fie așa de frumoase și să stea îngropate într-un cufăr vechi, într-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Predispoziție poetică - Aurel Leon, „Cronica”, 14 nov., 1986, p.2 19 Femeia în plastica ieșeană - Gh. Macarie, „Flacăra Iașului”, 1985, 23 martie 20 Viața ca o sărbătoare a sufletului - Steliana Delia Beiu, „Flacăra Iașului”, 7 nov., 1986 21 Viorica Toporaș - luciditatea exuberanței - Gloria Lăcătușu, „Flacăra Iașului”, 21 oct., 1988 22 Jurnalul artelor - Măștile Culorii - George Chirilă, „Contemporanul”, 19 mai 1989 23 Expoziția Viorica Toporaș - Marin Mihalache, „Cronica”, 2 iunie, 1989 24 Actualitatea culturală - Gh. Macarie, „Cronica”, nr. 47, 24 mai, 1989
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
noastre, astfel apărată prin indiferență. Dispoziția interioară trebuie să fie plasată într-o zonă medie între pasivitate și exaltare, între blazare și indignare. În acest sens înțelegea Bergson "anestezia inimii"64, întrucât comicul "se adresează inteligenței pure"65. Vigilența cerebrală, luciditatea însoțește această distanțare comică pe care Adrian Marino o asociază "autoreflectării prin dedublare"66, intuind că ridicolul lumii exterioare este surprins numai după ce conștiința comică se descoperă pe sine într-o postură ridicolă, prin contemplarea unui alter ego care impune
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
abundau în articolele critice și în dizertațiile respectivului istoric. Îi parodiază apoi stilul și în versurile dedicate Amicului meu Gion în care atinge și prestigiul forului academic. Așa cum menționam în partea introductivă, proba decisivă a vocației comice este dată de luciditatea surprinderii ridicolului chiar și la ființa iubită. Astfel că, deși s-a numărat printre prietenii lui Caragiale, Delavrancea n-a fost scutit de înțepăturile parodice ale acestuia. Nuvela acestuia, Sultănica, este hipotextul "basmului" caragialian Smărandița, iar Dădămult, ... mai dădămult e
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Scaunele, unde "nu există comunicare pentru că nu există cui să i se comunice, nici ce să comunice, nici cine să comunice"115. Realizarea comunicării implică transmiterea unui mesaj dinspre polul emițător către cel receptor și este condiționată de starea de luciditate a vorbitorilor, de capacitatea lor de a raționa, ca și de consensul acestora în ceea ce privește observarea unui cod de norme specifice, cu rolul de a înlesni transferul informației. Prezumția de raționalitate, inerentă comunicării, nu este acordată personajelor din Cântăreața cheală, creatorul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
existența mimetică, redusă la dimensiunea locutorie. Lectura romanelor Întoarcerea din Rai și Huliganii oferă cu generozitate astfel de mostre de viață elitistă, facilitând o radiografiere obiectivă a acestei caste de "caraghioși, vorbăreți și pierde-vară".62 Interesantă este, de această dată, luciditatea cu care personajele își conștientizează limitele. Cu o franchețe dezarmantă, Eleazar, aprigul și incomodul observator inclus autocritic în propria-i caracterizare demistificatoare, demască metaforic vanitatea tinerei generații: Ați văzut vreodată un pește stricat, noaptea? Asta e cultura noastră: fosforescență de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ionesciană la relația dintre natural și artificial. Caragiale nu se străduiește să creeze un absurd rizibil și înfricoșător totodată, așa cum deliberat procedează Eugen Ionescu, ci se mulțumește să-1 extragă din realitatea în care-l surprinde existând din abundență. Receptându-1 cu luciditate și amărăciune, îl supune atenției celor care trec pe lângă el nesesizându-l: "Trecem pe lângă absurditate și nu ridicăm măcar o sprânceană revoltați; auzim neghiobia și nu zbârcim măcar dintr-o nară dezgustați; vedem impostura și ticăloșia, și zâmbim frumos, ca
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
există, sentimentul comicului, când un sentiment sfâșietor, al extremei efemerități, precarități a lumii, ca și cum toate acestea ar fi și n-ar fi în același timp, între ființă și neființă[...]"60, și căruia pare că i se lasă abandonat atunci când are luciditatea unui erou camusian, "sfâșiat între oroarea de a trăi și oroarea de a muri"61. Faptul că pe tărâmul absurdului literar românesc triada Caragiale-Urmuz-Eugen Ionescu a câștigat drept de proprietate nu mai trebuie demonstrat. Asupra înrudirii artistice dintre Caragiale și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Haussmann prin contradicția între "drumurile mizerabile ale timpului maghernițelor"3 și marile magazine construite (Le Bon Marché, 1852; Le Louvre, 1855; Le Printemps, 1865), care aveau nevoie de clientelă din tot orașul. Orașul pe care îl clădește Haussmann integrează cu luciditate notabilă noile exigențe ale comerțului și industriei. "Disocierea, în spațiu, a muncii și a căminului, ca și proliferarea unei populații flotante obligau municipalitatea la modernizarea și stăpânirea traficului [...]. Această prioritate, ca și insalubritatea și considerațiile strategice, a stat la baza
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
că nu cer înființarea de dispensare și sanatorii. Exemplul precedent ilustrează că muncitorii nu veneau cu asemenea cereri. Revendicarea zilei de muncă de opt ore era mult mai importantă pentru prevenirea tuberculozei decât toate dotările din lume"60. Împotriva acestei lucidități a muncitorilor, este frapant să constatăm că majoritatea municipalităților vor continua să asocieze tuberculoza cu o maladie urbană. "Împotriva nesusținerii mișcării muncitorești, municipalitățile argumentau astfel: contează să începem cu lupta împotriva igienei deficitare, a alcoolismului etc., pentru ca, mai târziu, o
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
spre puritatea și unitatea dintâi a ființei. Când creează forme, artistul visează Forma, principiu spiritual, iar lucrarea lui se situează în miezul și în prelungirea Creației. Într-o atare perspectivă, arta apare ca o mistică de tip special, fruct al lucidității intensificatoare până la extaz. Totuși, împăcarea contrariilor într-o viziune senină, echilibrul visat nu par posibile. Poetul nu află dreapta cumpănă între extreme, astfel că elogiul limitei, măsură și formă impusă „oarbelor energii”, alternează cu spaima de limitare. Definirea poetului, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
atribuie fiecărui participant câte un rol care să-i acopere o anumită dimensiune a personalității. În consecință, pot apărea următoarele tipuri de personaje: 1. Tradiționalul: este exponentul structurilor vechi, rol atribuit celei mai vârstnice persoane din grup. El relevă cu luciditate principalele neajunsuri; 2. Exuberantul se comportă dezinvolt, furnizând cele mai îndrăznețe idei care-i vin în minte. Este ales dintre persoanele tinere și charismatice; 3. Pesimistul, criticul prin vocație, care demolează orice abatere de la traseele cunoscute, confundând cutezanța cu excentricitatea
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
competițiile din aceste lecții și din afara lor, în timpul liber, profesorul va stabili dacă posibilii selecționabili pentru echipa reprezentativă dau dovadă de: - echilibru afectiv; - capacitate de analiză rapidă a situațiilor; - putere de concentrare a atenției; - combativitate, perseverență, inițiativă; - spirit de observație, luciditate în situații critice, capacitate de anticipare; - comportament cinstit față de colegi și de adversari; - implicare afectivă în activitatea echipei, colaborare, întrajutorare. Caracterul obiectiv al activității de selecție este asigurat de modul în care se realizează în concordanță cu o serie de
Repere structurale în conceperea echipei reprezentative de baschet by Ciocan Cătălin () [Corola-publishinghouse/Science/91616_a_92851]
-
CRC, 1976, 5; Aurel-Dragoș Munteanu, Cristalele de gheață ale poeziei, LCF, 1977, 50; Iorgulescu, Scriitori, 135-136; Raicu, Practica scrisului, 355-359; Laurențiu Ulici, „Spiritul însetat de real”, CNT, 1978, 41; Nicolae Ciobanu, Explozii ale sufletului captiv, RL, 1978, 43; Paul Dugneanu, Luciditatea conștiinței și limbajul antiretoric, LCF, 1978, 52; Victor Atanasiu, Grație și gravitate, „Scânteia tineretului”, 1978, 30 decembrie; Doinaș, Lectura, 230-235; Felea, Aspecte, II, 232-236, III, 86-90; Cristea, Faptul, 157-161; Raicu, Printre contemporani, 136-140; Poantă, Radiografii, II, 41-47; Tuchilă, Cetățile, 149-165
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
Ideal ar fi, poate, să cunoști toată teoria și să o uiți atunci când citești.” În secțiunea a doua a volumului (intitulată Critică și teorie literară), sunt de remarcat, între altele, analiza „criticii semiotice” și eseul despre Roland Barthes. Impresionează, prin luciditate și antidogmatism, „răfuiala” senină și obiectivă cu critica semiotică; el însuși reprezentant, o vreme, al respectivei orientări, C. își păstrează sângele rece și depistează, cu sagacitate, „regula” succedării orientărilor dominante, a „modelor” în metodologia critică: semiotica a fost precedată de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]