4,645 matches
-
în inima mea. Scheletele nopților m-au făcut să tresar în orice moarte a iubirilor ce mă apropiau și mă înfășurau în perdelele visului. Viața, ca o trecătoare de pătrundere, îmi stoarseră lacrimile ce nu mai aveau acea nevoie de mângâiere deoarece în cimitirile răilor am găsit cenușa de emoție așezată în pletele stelelor. Lumea era o rătăcire prin ruinele dragostei tremurând aproape de un destin neînvins ce mai știe a lupta în izvorul cunoașterii unde istoria are scheletul de peisaje și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cum a mea iubire m-așteaptă sub pământ Din cimitirul albastru o voce se înalță Și-mi prinde trupul adormit în patul alb de scrum Pentru o legendă vie, pe o altă dimineață II Unde mi-e somnul, o dulce mângâiere Din răstignirea visului ca un Boem Carnal, Și în țărâna nopții pe-o rază de mistere. M-aș logodi prin ploaia unui CHIP ASTRAL. Să simt o fericire din aburi de pământ Ce se ridică-n noaptea de ceruri plânse
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în orizonturi sfinte, Cadavrul dragostei va fi-un blestem Ce stăpânește-n trupuri doruri ostenite. Voi fi în ploile ce ți-au adus durere Și-n sânul tău de lună ușor să mă prefaci O lacrimă aprinsă-n nopți de mângâiere Și-n sângele de timpuri voi să-mi rămâneți dragi. NOAPTEA DE DURERE Mi-e dor de-o viață de iubire În care EL, iubitul nevăzut Ca un văzduh din sufletele pure Să mă zidească-n templu infinit. Mi-e
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mea e un clopot de cer Ce-mi transformă despărțirea-n uitare Prin gândul de secol înserat de-un mister. Iarna a venit ca un nor de tăceri, Suflet de timp despletit peste-o noapte Albăstrită de vise și adânci mângâieri Prin zăpezi infinite și dureri însetate. Iarna a venit ca o lume de dor, Mi-a lăsat moștenire trăirea, Din pământul de neam gânditor Prin trupul de stea nesecată-i iubirea. TRUPUL DE NĂMEȚI Mă las furată-n viață de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
flori, copaci, garduri și case. În noaptea teiului în floare, Mă-mpac cu cerul și pământul, Iubesc și mângâi iarba mare, Vorbesc cu stelele și vântul. În noaptea teiului în floare, Tristețea-n taină mă surprinde, Iar băncile îmbietoare, Cu mângâiere m-ar cuprinde. În noaptea teiului în floare Îngenunchez înfiorată, Mă las purtată de splendoare, Prin văl de stele-nveșmântată.
?n noaptea teiului ?n floare by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83277_a_84602]
-
ud. Bud se sili să acționeze Încet, să nu se grăbească cu sărutările, de parcă Lynn ar fi fost o femeie singură și tristă, pe care Își dorea să o iubească pînă la moarte. Femeia Îi susținu lentoarea cu sărutările și mîngîierile ei. Bud nu se putu abține să se gîndească la o eventuală prefăcătorie, așa că se grăbi să o guste, ca să fie sigur. Lynn gemu. Îi luă mîinile și i le puse pe sînii ei, stabilind un ritm pentru degetele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Cobor sau mă-nalț Elena Marin Alexe O parte din mine coboară cărarea, O alta se-nalță să biruie zarea. Un ochi plânge-n taină a lumii durere, Un altul zâmbește găsind mângâiere. O mâna respinge oferta-mplinirii, O alta ajută efortul zidirii. Un gând se-nfiripă sperând mai departe, Un altul îngroapă nădejdile moarte. Cobor sau mă-nalț s-ating nemurirea, Pe inimă port ca pecete iubirea.
Cobor sau m?-nal? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83315_a_84640]
-
rosteau, abia șoptit, părea fără legătură cu ce e în jur sau cu ei: „Doamne, cât de mult te iubesc!“. Iar după un timp în care zăceau tăcuți, respirând liniștea, doar cu mâinile împreunate ori trupurile atingându-se într-o mângâiere prea puțin erotică, Andrei Vlădescu știa că vor începe discuția de atâtea ori nedusă la capăt, ca un joc de care nici unul nu se putea desprinde și nici unul nu se temea. El explicându-i că nu poate răspunde dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu știuse să-mi spună de ce n-a iubit-o. Din același foc se întrupa chipul ușor fluu al Aurorei Mocanu. Nu Aurora Mocanu a ultimelor șase luni, pe care o văzuse rar, rece, pusă pe harță, abia suportându-i mângâierile. Ci aceea din urmă cu trei ani, de după întoarcerea lui dintr-o călătorie în străinătate, surprinsă ea însăși de ce făcea, semănând cu o regină a nopții ce se deschide când te aștepți mai puțin în răcoarea serilor, cu petale uimitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
au privit câteva clipe, s-au strâns în brațe într-un sărut destins, pe care el nu și-l închipuise dinainte. Până să-și lepede tunica și pantalonii negri și-au povestit ore întregi, de parcă erau înfometați de sunetul vorbelor. Mângâierile au fost încrâncenate, își zdrobea sânii mici de pieptul lui, coapsele ei late și dure îl strângeau ca într-un clește, dar n-a fost nici atunci nici mai târziu decât în puține clipe satisfăcută. Ceva nu fusese în regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a fost luat în seamă și n-a înțeles că emoția lui era brusc prea mare, dar prea stăpânită. Iar a doua zi și a treia zi el a pus capăt încercărilor ei de a relua întrebările cu câte o mângâiere sau un sărut și nespusele tensiuni, care poate ar fi fost scoase la iveală chiar și în ciuda promisiunii către sine însuși de a le neglija, au rămas suspendate. Dar astea au fost pe dinăuntrul lui și, prin urmare, neștiute. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
copiii mici, cu capul îndesat în pernă, acoperită de plete, cu pumnii aduși în dreptul bărbiei, strânși amândoi, lăsându-se învelită, închizând ochii ce încă mai străluceau și adormind instantaneu, coborând într-un somn adânc în care nu-i mai simțea mângâierile ușoare, el continuând să rămână treaz, de parcă veghea, străduindu-se să audă foșnetul crenguțelor de brad, urmărindu-le cum se mișcau, imperceptibil aproape, în razele lunii, numai să nu se gândească la ce se gândise în dimineața acelei zile, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Își vedea colegii, cel puțin pe unii, plecând să se plimbe cu fete în parc, ținându-le de mână și de după mijloc, își imagina ce se petrecea acolo, apropieri ale trupurilor până la a simți răsuflarea și căldura îmbătătoare a celuilalt, mângâieri și săruturi care amețeau și care îl amețeau și pe el numai gândindu-le și încă nefiind convins că așa se întâmplă ori că asta e totul. În permanență gândea că plimbările și săruturile acestea după care tânjea și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu mă mai închid. Vreau și nu vreau. Vreau și nu vreau ce vrea ea. De fiecare dată abia aștept să o văd - se gândea - și de fiecare dată iese prost, sau aproape, pentru că-mi rețin vorbele și gesturile și mângâierile și o întristez. Mă înfurii pentru că altfel vreau să fie. O văd așteptând să revin asupra subiectului căsătoriei și eu nu revin și nu știe ce să creadă. Plec de aici trist și furios, deși bucuros c-am mai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în camera lui, cu maică-sa după el frângându-și mâinile, o, băiatul meu, băiatul meu, ce-i cu tine, ce-am fost în stare să-ți spun? mângâindu-i părul și el lăsându-se mângâiat - el care nu suporta mângâierile, îmbrățișările, șoaptele pentru că-l dădeau peste cap, îl înmuiau, nu mai era în stare de nimic - și izbucnind și mai tare în lacrimi, incapabil să se stăpânească. Și-a amintit de țuguiul care ardea și de olanele înnegrite crăpând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
spiritul la a-l accepta dinainte în felul ăsta. Nu suporta despărțirile, nu reușea să învețe nimic. Când se ducea să-și vadă părinții, totul era perfect până cu un ceas sau două înaintea plecării. Atunci devenea agitat, nervos, refuza mângâierile și vorbele calde de rămas-bun, își ridica brusc geanta și ieșea pe neașteptate pe ușă, cu o simplă vorbă. Ceva în adâncul său se rupea de fiecare dată, de parcă ar fi fost ultima oară când îi vedea. Refuza să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
asta, sau ce-o fi, mă ține de aproape două luni. Nu mai pot să mai lipsesc de la serviciu. — Probabil că sâmbăta este ziua lui cea mai aglomerată. Era presat de pacienți. — Eu cred că meritam mai mult decât o mângâiere pe creștet și câteva antibiotice, asta-i tot. Mușcă dintr-un crevete și sorbi puțin vin: manevre care părură să-i potolească enervarea. În orice caz. Își ridică privirea și zâmbi. În orice caz, a fost foarte drăguț din partea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-ți ajungă până la sfârșitul săptămânii. Sau să te pomenești că ai rămas din nou însărcinată la două zile după ce soțul tău și-a pierdut slujba. Astea sunt problemele cu care mă întâlnesc aproape zilnic și acești oameni n-au nici măcar mângâierea că deciziile pe care trebuie să le ia sunt în vreun fel atrăgătoare sau influențează în vreun fel alte vieți în afară de a lor. Un zâmbet se întinse pe fața lui Hilary și ea se întoarse spre fratele ei. — Dragă, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
îndreptându-mă spre bucătărie să aduc două cești cu cacao. Sexul n-a fost niciodată mai departe de gândurile mele. portjartier ciorapi orgie erecție prohab protuberanță decolteu striptease sfârc negru sutien a pipăi butoni ciorapi din plasă dezbracă sucuri Mazola mângâiere bici descoperă chiloți întinde mulați suge cauciuc neted roz încalecă piele vâră înapoi încetișor te rog linge coapse limbă arcuit O, Doamne nu te opri umed desfăcute fragede gemând Da Da Am lăsat conținutul tăvii necurățat în bucătărie, apoi m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să caut unul. Cârciumile se închiseseră deja, dar la câteva străzi de blocul meu era un stabiliment public, care, datorită unei decizii în mod necaracteristic înțelepte a consiliului primăriei este un paradis la orice oră din zi pentru oricine caută mângâiere sub diverse forme. Am încercat să mă țin departe de acel loc timp de mai multe săptămâni, încă de când fusesem ridicat în fața unui judecător și mi se spusese că încă o abatere de felul acesta și o să ajung în spatele gratiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu găsea nici un motiv real - dacă era cinstită cu ea însăși - pentru care o începuse. Se întâmplase totul prea repede - și din motive nepotrivite - pentru că ei îi era milă de el, pentru că era și ea speriată și avea nevoie de mângâiere. În plus, cum puteau uita vreodată, groaznicele circumstanțe care-i aduseseră împreună? Cum putea ieși ceva bun dintr-un asemenea început? Urcă în dormitorul ei, își făcu valiza, apoi se uită prin cameră să vadă dacă nu uitase ceva. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o să mă sărute. Am știut‑o, am simțit‑o, dar nu m‑am putut mișca din loc. El a luat ezitarea mea de a mă Îndepărta drept permisiune și și‑a apăsat buzele de gâtul meu. Rapid, mai mult o mângâiere trecătoare, poate chiar puțin și cu limba, chiar sub falcă, aproape de ureche, dar tot În mod ferm pe gât, după care m‑a luat de mână și m‑a tras Înăuntru. — Christian, așteaptă! Trebuie, ăă, să‑ți spun ceva, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
apoi o prinse pe fetiță cu ambele mâini și, într-un acces de neoprit, incepu s-o întrebe: - Scumpo, vezi?! Ai început să vezi... hai, spune!, se precipitau vorbele,iar brațe calde se grăbeau să o cuprindă într-o unică mângâiere. Se iscă o forfotă de nedescris. Vorbeau toți, deodată. Se aplauda. Era ca un triumf. Tatăl nu-și putea opri lacrimile care-l podidiseră brusc. Nu înțelegea prea bine ce se întâmplă. Preț de o clipă, închise ochii, ca într-
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
au dezmorțit iar tulpina i s-a ridicat încet, încet, tot mai sus, deși nu îndraznea să-și mai ridice capul. Milos, ochiul, a făcut un semn discret spre soare, iar acesta a înconjurat floarea cu dragostea razelor calde, până când mângâierile lui i-au redat puterea să se ridice, să-l privească iar. După ce prinse puțin curaj, cu oarece frică se uită printre gene spre colțul ochilor și .. zări zidul. Da, era tot acolo, nici o piatră nu se mișcase din loc.
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
prinse puțin curaj, cu oarece frică se uită printre gene spre colțul ochilor și .. zări zidul. Da, era tot acolo, nici o piatră nu se mișcase din loc. Cât ar fi vrut să găsească o nișă, să poată strecura măcar o mângâiere trandafirului. S-a gândit apoi să-și umple pumnii cu roua lacrimilor și să loveasca zidul, în încercarea de a-l topi cu arsura și durerea lacrimilor ei, însă i-a fost frică să nu rămână iar golită de lacrimi
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]