4,696 matches
-
ale Capitalei. Operă a pictorului Costin Petrescu, inaugurată În 1937, se Înfățișează ca o amplă istorie În imagini a românilor. Fuziunea daco-romană este simbolizată prin idila dintre o dacă și un legionar roman. Iată-l și pe Traian; el apare, măreț, În postură de Învingător. În zadar Îl vom căuta Însă pe Decebal: lipsește! În schimb, este reprezentat Apolodor din Damasc, arhitectul care a construit podul peste Dunăre, pe care au trecut legiunile romane. Fără a-i anula pe daci, simbolurile
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Înfrânge armata nobililor transilvăneni, dar câteva zile mai târziu cade victima unui complot pus la cale de generalul imperial Basta. Nodul discordiei era Transilvania, râvnită În egală măsură de Mihai, de Habsburgi și, firește, de nobilii maghiari. Acestea sunt faptele, mărețe și tragice, care fac din Mihai personajul cel mai ieșit din comun al istoriei românești. Dar care e sensul lor? Ce l-a Îndemnat pe Mihai: setea de putere, spiritul de aventură, dorința de a crea un bloc puternic antiotoman
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
psihanaliză. Prin tot ce a Întreprins, Ceaușescu a urmărit să anuleze amintirea jalnicei căsuțe din Scornicești unde s-a născut. Tot ce fusese mic trebuia să devină mare. Bucureștiul fusese un oraș pitoresc și plin de viață. Ceaușescu Îl visa măreț și Încremenit Într-o perfecțiune de piatră. A Început prin a nimici partea cea mai veche a Capitalei.<endnote id="4"/> Nimic nu mai trebuia să rămână (faza de maximă intensitate a demolărilor o reprezintă anii 1984-1986). A căzut (incredibil
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Mânăstirea Mihai Vodă, simbol al orașului, ctitoria lui Mihai Viteazul, domnitorul preferat al lui Ceaușescu. Dar nici Mihai Viteazul nu-i mai putea face umbră, și cu atât mai puțin i s-ar fi permis unei mânăstiri să strice perspectiva mărețului său palat. Biserica mânăstirii, ce e drept, a fost cruțată și deplasată cu două sute de metri, pentru a fi ascunsă Între blocuri. A fost distrus cel mai pitoresc cartier al orașului, așezat pe coline, case vechi cu grădină, biserici, mânăstiri
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mult, căci sunt sigur că material se mai găsește și mata știi să-l adulmeci, cu simțurile celui creat parcă de soartă pentru acest scop. Din prea succinta și uscata dare de seamă din ziar am Înțeles, totuși, că ceva măreț s-a Înfiripat În Flt. Regret că n-am fost și eu de față, dar pe de altă parte Îmi zic, că a fost mai bine așa, ca să nu fiu spin În ochii celor (sau celui), care s-au zeificat
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
cere iertare că răspund așa de târziu amabilei dumneavoastre felicitări, pe care am găsit-o la poștă numai de două zile, când m-am Întors la București. Vă doresc, la rândul meu, sănătate și putere de muncă În toate gândurile mărețe și totodată pioase pe care le aveți Întru a nu lăsa să cadă În uitare pe cei care au muncit pe pământul țării, scoțând la lumină bogăția folclorului nostru. Când ați fost la București v-am promis niște reviste „Șezătoarea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Mollat), Katrin și cu alte persoane din stafful francez. Cei de la hotelul Mercury ne urmează cu autocarele lor. Mergem de-a lungul râului Garonne, care se varsă în Oceanul Atlantic, vedem prin fereastra autobuzului Pont de Pierre și Pont Saint Jean, mărețe, și în scurt timp ieșim din Bordeaux. E duminică, pe ambele părți ale excelentei șosele - mai trebuie spus? - admir curțile înecate în verdeață, gazonul englezesc (ar trebui să-i spun „franțuzesc”), vilele cochete, ingenios construite, dar în ogrăzi - nici țipenie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
asediat de nenumărate ori, castelul a avut cel mai mult de suferit de pe urma „eliberării” din 1945. Wanda-Iadwiga subliniază lucrul acesta de la începutul excursiei, când, la intrare, privim niște panouri cu fotografii și desene înfățișând edificiul în diferite epoci. Frumos și măreț altădată, castelul, într-adevăr, arată ca o ruină după „eliberarea” sovieticilor. Periplul prin castel este fascinant. O organizare a vieții - și asta în Evul Mediu! - care ar trebui să trezească invidia edililor din multe orașe europene. Un sistem centralizat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o scurtă plimbare pe râul Nogat. În ciuda vremii proaste - plouă mărunt, aproape imperceptibil -, am stat mai mult timp pe punte, sub umbrele, cu ochii ațintiți la splendoarea de castel care-și scălda zidurile în apă. O imagine în oglindă a măreței reședințe a cruciaților, trecând prin fața noastră, îndepărtându-se cu toate enigmele sale nepătrunse. Prindem ocazia pentru a face fotografii cu Felicitas Hoppe, cu VITALIE CIOBANU și cu Andrei Bodiu pe punte, având drept fundal turnurile medievale. Admirăm malurile verzi ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
metri de aici, pe care se derulează un spectacol de dans modern și pantomimă. O echipă de vreo 20 de tineri și tinere, îmbrăcați în costume albastru-deschis, mulate pe corp, formează o învârtejire de corpuri, zvâcnesc în ritmurile unei muzici mărețe, grave, din ce în ce mai neliniștite. Privesc în jur: nici urmă de boxe, acordurile par să iasă din pământ sau să cadă din cerul crispat a furtună: este însuși geamătul firii, ieșindu-i din viscere. Multă lume îmi împărtășește curiozitatea. Spectacolul a devenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
l-a certat pe Nichita că mă adusese „în grup”, după trei ani de insistențe ale poetului, dar și după ce a citit prima variantă a romanului meu de debut, atitudinea lui s-a schimbat brusc, mi-a prezis un viitor „măreț” în proza română și mefiența lui instinctivă din primii ani s-a schimbat în accente de reală simpatie și solidaritate umană. După „dispariția” sa din „fauna literară”, ne-am văzut, firesc, mai rar, dar ne-am văzut totuși, și cred
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să-și afirme astfel, în continuitate și într-o anume rigoare, opțiunile literare. Spre deosebire de Contemporanul, care-l avea pe junele Manolescu ce profita inteligent de spatele politic al șefului revistei, G. Ivașcu - Ivașcu, care, după câțiva ani de servitute la „măreața literatură sovietică” și după ce l-a „convins” pe Călinescu și pe alții să „colaboreze”, alături de un critic dogmatic ca Eugen Luca et j’en passe, l-a selectat și sprijinit pe Manolescu, june asistent universitar pe vremea aceea, locuind cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cum se pare am mai făcut-o prin secole, „boicotând istoria” cum o spune Blaga, ori... să-i înfrunte! Și, mă rog frumos, cum lupți când sistemul e atât de pervers, de abil - preluând tactici și stratageme deja experimentate în „măreața U. Sovietică”! - încât recurge la forme de intimidare, izolare și presiune nemaiîntâlnite în istoria României și chiar în cea europeană?! Noi, generația așa-zisă „’60”, am luptat, ajutați de unii dinaintea noastră, ca și de unii care veneau după noi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
reproșăm faptul că și noi trebuie să-i ucidem pe ai voștri", spunea Golda Meir. Germaine Tillon a descris foarte bine cum anume degenerează buna-credință în rea-credință. Conversația bifurcă apoi în mod clasic înspre un viitor al reconcilierii economice, via mărețe planuri de dezvoltare și de realizări tehnice profitabile pentru toți locuitorii regiunii (gen "planul de la Constantine"). Rămânem în normă. Și britanicii concepuseră, înaintea plecării lor, în 1948, planuri la fel de admirabile "pentru a mai calma jocul". E clar ca lumina zilei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Am putea numi asta haide să fim pretențioși murologie. Și observând ceea ce se înalță pe Rio Grande, în jurul Gibralatarului, la Bagdad și, mâine, într-o sută de alte locuri, nu văd nicio altă disciplină mai urgentă, niciun alt viitor mai măreț. Nu știu dacă nevroza incintelor e fizic contagioasă sau doar înclină către invidii mimetice. Știu doar că ea poate alimenta conversațiile de dimineață și de seară, lucrările cartografilor (în Israel, o hartă rutieră e perimată, de regulă, după trei ani
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ghimpată în vârf, făcut să descurajeze încercarea oricărui ipotetic gimnast sau acrobat, rătăcit la dușman, care ar vrea să-l escaladeze cu ajutorul unei scări de frânghie sau aruncând o ancoră cu gheare? Nu poți să nu vezi în această ultimă măreață realizare, o barieră lungă de șapte kilometri, numită de unii "de securitate", iar de către alții "de apartheid", atât iscusința posesorului brevetului de tehnică a construcției, cât și, mai ales, semnătura unui destin. Blestem local? Să nu aruncăm cu piatra. Poate
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lui masivă, împietrită într-un surâs blajin, era a unei statui care stă în mijlocul unui popor, zâmbind părintește generațiilor, mereu altele, necontenit actual, venind din trecut și pășind spre viitor (...). Orice raclă de altminteri, Mihail Sadoveanu, e prea mică pentru mărețul tău duh creator, orice mormânt o criptă meschină pentru granitul uriaș din care e zămislită opera ta" (Contemporanul, 27 octombrie 1961, nr. 43). IX Pot deștepta interes, dincolo de literatură, diverse texte miscelanee (circumstanțiale), unele cu suport biografic. Într-o scrisoare-concept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
verzi deschise bătând puțin în galben, aplecându-și spre iarbă cotorul de pană lung. Ne lăsăm spre băi, pe lângă groapa bursucilor; dăm de otel, de băi, de "restaurant cușer" într-o minunată poeană liberă, înconjurată de păduri care se înnalță măreț în jur. Drumul îndărăt prin fânețe, pe lângă fântâna de Slatină a lui Beliboi, prin Pometea Neamțului. Mai târziu trecem la Humulești, vedem banca populară Ion Creangă, al cărei casier e harnicul învățător Bancea; peste limpedea și repedea Ozană apoi vedem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
când în cînd vine o adiere de vânt. La cherhanale, pe când stam în lumina dimineții (îmi aduc aminte), veneau dubele cu pește de pe Dranov, dube românești. Trăgeau 6 ori 8 oameni la lopeți, tăcuți și încordați: aveau în înfățișare ceva măreț și barbar. Istoria lui Ivan Maiorul 15 Ivan Maiorciuc, care, nu se știe din ce pricină, pe la 1856, a venit fugar din Rusia. Aici a trăit singuratic, departe de ai lui, ca pescar, s-a însurat cu o lipovancă, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
luat doi, și doi i-am lăsat..." Și urmează alte mărturisiri de pe vremea hoției lui pe care le face cu un aer cinstit, ca un om de treabă care nu se mai îndeletnicește cu lucruri de acestea. Cheile Bărnarului, priveliște măreață și sălbatică. Pod de lemn pe albia îngustă; la dreapta și la stânga pădurea neagră urcă drept în cer. Ici colo, în rărituri, se prevede muntele de var alb, și îți dă iluzia unei deschideri spre cer alburiu. Barnarul vine cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tot ce au se duce în scurt! (Altă categorie de Români) Răzeși și Mazâli Urmași de boeri Mazâli și Răzeși Gârbovăț Hârjauca cu acest prilej fac pomelnicul așezărilor de mănăstiri din Codru. Soroca, 27 Iulie 1919 Nistrul e o apă măreață, care curge limpede în albia stâncoasă. În cotu-i adânc tăiat, Soroca se înalță în etaje de vile și vii. Călătorul care vine din depărtările Podoliei, vechea așezare îi apare de dincolo ca o surprinzătoare viziune învăluită în abur de vis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sadè, tatlî, caimaclî. Cafe dulce cu caimac. Bulgarii, mai ales cei mai în vârstă știu toți turcește. Mâncăm luferi și stavrizi, pești de mare. Primarele nu bea cafea, nu fumează. Îi place grozav însă pokerul. Mai departe, la Caliacra. Stâncă măreață care înaintează mult în mare. Trecem prin două porți, în parte dărâmate. Spre uscat deci, au fost clădite ziduri de cetate. În partea cealaltă, țărmul calcaros al mării e oblu ca și zidurile numai că e mai înalt, 30-40 metri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu unul, mâne cu altul. Unu-i spune cuvinte de cultură. Altul s-a găsit cu altele, până ce într-o bună zi i-a infiltrat amor. Deva Opera (biserica) Bâlciul. Muzica de cameră. Lăutari dela Deva. "Ce te ții așa măreață? Parcă n-aș ști cine ești!" etc. Morile la stradă, pe apa Cernei, alăturea de prăvălii. Patriarhalism. Servitorul dela școala normală, care a apărat zestrea școlii, când a plecat directorul vechiu (ungur). Cetățuile, care se închid la ora 10. Petit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
reședință de plasă (Bivolari) cu discurs și procesiune în care cântă doi lăutari vioară și cobză și subprefectul primește grav felicitările preotului. Băieți de ovrei teribili și entuziaști. Spectacol ridicol și grimasant, pe când, de pildă, capra și plugușorul se desvoltă măreț și epic în aceleași locuri. La un accident răsturnare de trăsură soția se scoală din șanțul șoselei, prinde în brațe pe bărbatu-său Georges și începe să-l întrebe cu disperare, țipând: Unde-i Georges? Georges? Unde-i Georges? La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
1475 Sultan al otomanilor trimisul lui Alah pe pământ domnul Domnilor Lumii stăpân al tidvelor omenești. Mai-marele Credincioșilor și Necredincioșilor. Regele Regilor Împărat al Răsăritului și Apusului Împărat plin de putere a șahhacilor Prinț și Domn al preafericitei constelații Voevod măreț Sigiliu al Biruinței Adăpost al tuturor noroadelor lumii Umbră a Puternicului împărțitor al tihnei pe pământ. "Făgăduința a Tot Puternicului e Adevărul" La Stambul casele binecredincioșilor osmanlii erau roșii și galbene; Moscheile și monumentele publice, albe. Casele armenilor cenușii-deschis. Ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]