KorAP: Find »[drukola/base=mărita & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...158 159 160 ...200 >

4,987 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252

făcea și mai mult rău, întrucât ceva neclar din străfundul ei refuza să înțeleagă, se convinsese că nu era decât o fată ca toate celelalte, cum îi spusese, exact ca celelalte, nimic mai mult, dorea să fie iubită, să se mărite, să aibă copii, dar toate astea la un loc făceau să i se pară o monstruozitate teoria lui că nu se pot împăca arta și căsătoria, îi cita o mulțime de exemple apropiate sau celebre, dar era ca și cum ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
noutăți cu un glas monoton și aproape indiferent, le simțea privirile urmărindu-l curioase, ușor intrigate, pe furiș, pe deasupra ochelarilor de soare sau de după marginile pălăriilor, nu Ioana Sandi, celelalte, Monica Elefteriade și Hildebranda Mihaela Dogan, care avea să se mărite curând cu un student columbian și să plece definitiv din țară, intrigate de prezența lui, trei femei tinere ce veniseră la mare și n-aveau chef să le tulbure în vreun fel prezența un mascul, dar nici n-o putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
orice moment îi putea răspunde: stai o clipă, stai o clipă, prieten-prieten, dar ce faci, mă îndemni să calc legea? Sau celălalt i-ar fi putut răspunde să aibă răbdare și că fiică-sa ar face mai bine să se mărite întâi pentru că atunci ar fi mai ușor, întrucât s-ar pune îndată și problema unui copil aflat, chipurile, pe drum. Sau personajul important ar fi putut să fie de bună-credință și adjunctul lui să o pățească pentru că n-a rezolvat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
fără rost, toate femeile. Acum n-aș mai face-o, dar acum e târziu și acum n-am prietene... Împlinisem șaptesprezece sau optsprezece ani și i-a intrat în cap dintr-odată că trebuie să mă căpătuiesc și să mă mărite. Numai la asta nu-mi era mie gândul. Simțeam că toată lumea se deschide înaintea mea și că am de făcut atât de multe lucruri, încât mă înfioram numai la gândul lor. Cred că a fost singura perioadă din viața mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
părea că mi se cuvine admirația lumii. Ceea ce învățasem despre lume era în mare măsură trucat, dar nu aveam cum să pricep asta. Mă credeam fericită.“ „Întoarce puțin fața, nu-ți văd ochii.“ „Apoi a venit dorința lui să mă mărite. M-am împotrivit, în joacă, eram sigură că glumește. I-am spus că vreau să trăiesc și să mă bucur de tinerețea mea și să învăț mai departe. Nu mi-a răspuns. Dar într-o zi care nu era dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
sau o slujnică. I-am urât în clipa aceea. Și în ciuda celor ce mă învățase unchiul meu, după multă tăcere în care îi ascultasem, m-am ridicat, le-am spus răspicat și ferm că n-am de gând să mă mărit și că planurile lor sunt inutile și stupide și am ieșit în tăcerea care era de partea lor de astă dată, atât de stupefiați, încât rămăseseră cu gurile întredeschise. Mi se părea că zgomotul ușii, pe care nici măcar n-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
privea pe ceilalți cu un ochi critic, avea acum o experiență de bărbat. Nu i-a fost greu să mă facă să-i cedez, dar puțin îmi păsa de fecioria mea din moment ce-l iubeam. Nu m-am gândit să mă mărit cu el, dar aveam o convingere că vom trăi toată viața alături. Apoi, așa, dintr-odată, am înțeles că era într-o căutare. Mult mai târziu am priceput ce voia. Venea rar la noi, unchiului nu-i plăcea. Mă întreba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
M-am închis în mine. Am evitat bărbații, o vreme am crezut că toți sunt la fel. Dar nu puteam să am nici prietene, mă obișnuisem să disprețuiesc toate femeile, cum făcusem cu mătușă-mea, nu vor decât să se mărite, clănțăne toată ziua despre una și alta, e un gol în ele și în jurul lor. Mă disprețuiam și pe mine, nu eram cu nimic mai brează. Apoi într-o zi mi-am zis: până aici, fetițo, unde-ai să ajungi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
atent cu ea. Nu mi se întâmplase nimic deosebit și nu descopeream eu America. Numai că, atunci, mă încăpățânasem să cred că nimeni n-o mai văzuse înaintea mea... Pe urmă am terminat facultatea. Cu o săptămână înainte m-am măritat. Am vrut să rămân în București, de parcă mare brânză mă aștepta aici. Nu-mi iubeam bărbatul, dar toată lumea mi-a spus că iubirea vine cu timpul și că sunt mult mai trainice căsătoriile care nu se fac din dragoste nebună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
chestiile astea la mine. Sunt speriată și nu pricep din ce cauză mai mult: de teamă că am să rămân toată viața singură, că se vor uita ceilalți chiorîș la mine? Mi-e clar că n-am să mă mai mărit curând și totuși... Când plătesc întreținerea apartamentului, mă costă dublu, deși bărbatu-meu nu mai locuiește cu mine de patru luni, dar mi-a fost groază să spun asta administratorului... Berbec sadea! Știai că sunt născută în zodia berbecului? M-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
de la televizor și râsetele ascuțite ale mamei Ioanei. Zâmbeau amândoi când o auzeau, Ioana Sandi ușor stingherită. N-o moștenise. Era o femeie înaltă, solidă și energică, cu o voință de fier. De tânără știuse că va trebui să se mărite cu un bărbat care să aibă neapărat o situație socială strălucită, dar nu-i strica nici ei să aibă o brumă de învățătură, poate chiar o meserie, încât să poată fi independentă. Și-a urmărit țelurile cu calm și hotărâre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
se întâmple la fel. Mai târziu, maică-sa a început să-i dea sfaturi care i se păreau stupide: să se ferească de băieți, să fie mereu prima, să țintească mereu numai treapta de sus, într-o zi se va mărita și bărbatul acela va trebui să fie neapărat cineva, ea va trebui să aibă neapărat stil, dar să-i fie și superioară. Altfel nu se poate. Nu înțelegea de ce ar trebui să-și părăsească prietenii de ani de zile doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
femeiesc căreia nu i se poate împotrivi. Insistențele femeii energice își puseseră până la urmă amprenta pe educația și părereile ei. Dorea să scape de grijile mărunte, să aibă o viață îndestulătoare, să fie admirată, devenea încet snoabă. Voia să se mărite degrabă și să locuiască undeva singură, cu nimeni altcineva pe cap, simțea că o frige gândul ăsta. Își va cumpăra un câine, cum de mult își dorește, va da petreceri în care se va zbengui cât îi e cheful, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
am vrut să... n-am vrut să credeți că aș fi părăsit-o.“ Nu-l asculta. Umbla agitată prin încăpere, voinică și impunătoare. Izbucnea din nou: „Și ce-o să spună lumea? Am prietene care știu că se pregătește să se mărite... Aveați de gând să vă căsătoriți, nu-i așa? Ce-o să spună lumea?“ Cafeaua i se păru brusc și mai amară, îl cuprinsese o stare de greață și de penibil, s-a ridicat îngăimând o scuză cu examenele și a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
izbucnit: „I-am spus de atâtea ori! I-am spus de atâtea ori să-și găsească un alt bărbat, cu altă meserie, nu unul care cunoaște lumea și care... I-am spus și nu m-a ascultat. De s-ar mărita odată, indiferent cu cine, să-mi pot trăi și eu odată viața!“. Dar după alte săptămâni îi scria din nou. Pentru că o văzuse întâmplător pe stradă și ea îi evitase privirea și întorsese capul brusc în altă parte și trecuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
după ce n-a primit răspunsurile acelea? A mai scris o scrisoare și a trimis-o prin Monica Elefteriade. Îi spunea că își trăiește înfrângerea. O conjura să nu intre în panica stupidă a fetelor bătrâne care se grăbesc să se mărite cu oricine. Prostii, toate prostii. Ce rost mai aveau? Nu se lămurise? Nu-i spunea Monica Elefteriade, după aceea, că scrisoarea „a fost citită de amândoi cu glas tare, au râs, au rupt-o și pe urmă au continuat partida

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665

focurile!”. Era un obicei. În zorii zilei de 9 martie, înainte de a gusta din mucenicii pregătiți pentru pomenirea celor patruzeci de martiri creștini din Sevastia, săreau toți ai casei peste focuri. Din păcate, copilăria ei durase puțin. Rămăsese orfană, se măritase cu Alecu și, cât timp fusese împreună cu soțul ei, aproape că uitase de acest obicei. El nu-i împărtășea bucuria primenirii de la începutul primăverii. O găsea păgână și barbară. Nu-i făcea nici o plăcere să se scoale cu noaptea în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Nicolae, chiuind, cu bereta de catifea într-o mână și făcând fel de fel de figuri cu picioarele prin aer. Zbura peste focuri și veselia lui îi molipsi pe toți. Doar Safta se codea. Clucereasa clătină din cap. Nici Marițica, măritată de curând, nici Safta nu-i semănau deloc, ca și cum n-ar fi avut în ele nici măcar o picătură din sângele ei. Copila asta iar mă face de rușine. Hai, flăcăi, ajutați-o! Fu luată de subsuori, săltată și trecută pe deasupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
hotărâtă. Soldații își ocupară locurile de o parte și de alta a intrării principale, apoi încremeniră. Pentru că trăsurile și caii nu mai aveau învoire să circule pe străduțele din jurul hanului, amatorii de spectacol, becheri, văduvioare, conțopiști, tinere numai bune de măritat însoțite de servitori, guvernante, frați, mame grijulii sau verișori dichisiți, se tot plimbau prin fața chipeșilor militari ruși într-un du-te-vino colorat și zgomotos. La nivel de protocol avu loc o mică dispută, totul în termeni diplomatici, desigur. Nu se știa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

putut. — Ascultă, hai să nu mai vorbim de Susan și Sandra. Sunt plecate la universitate. Avem noroc că nu știm ce învârtesc ele pe acolo. Când se vor sătura, își vor găsi câte un biet nenorocit cu care să se mărite și totul va fi în regulă. — Și atunci ce fel de bunic ai de gând să fii? — Habar n-am. Lasă-mă în pace. Du-te și fă gimnastică sau du-te și fă o baie în cada cu valuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
strada asta. — Claude nu-i foarte deștept, dar e un om cumsecade. E bun cu familia lui, și asta contează. Santa spune că îi plac comuniștii pentru că-i singur. N-are altceva de făcut. Dacă mi-ar cere să mă mărit cu el, chiar în clipa asta aș spune: „Da, Claude!“ Așa aș spune, Ignatius! Nici n-am nevoie să stau și să mă gândesc. Am dreptul să am și eu pe cineva, înainte să mor, care să se poarte bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
numa’ nebun, Ignatius. Ești și zgârcit. Chiar crezi că acest Claude roué* umblă după însurătoare? bolborosi Ignatius, schimbând subiectul. O să te târâie după el de la un motel prăpădit la altul. Ai să sfârșești prin a te sinucide. — Am să mă mărit dacă vreau, băiete. Nu mă poți opri. Nu mai poți. — Omul acela e un radical periculos, spuse Ignatius posomorât. Dumnezeu știe ce orori politico-ideologice ascunde în mintea lui! Te va tortura sau poate și mai rău. — Cine naiba ești tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893

numi Părăsită, și nu-ți vor mai numi pămîntul un pustiu, ci te vor numi: "Plăcerea Mea este în ea", și țara ta o vor numi Beula: "Măritată"; căci Domnul Își pune plăcerea în tine, și țara ta se va mărita iarăși. 5. Cum se unește un tînăr cu o fecioară, așa se vor uni fiii tăi cu tine și cum se bucură mirele de mireasa lui, așa se va bucura Dumnezeul tău de tine." 6. " Pe zidurile tale, Ierusalime, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282

Jehova, lucrurile se aranjaseră bine. Hana și Miriam - cea mare paisprezece, cea mică treisprezece - aveau să stea În gazdă la doamna Goldberg din Arad, iar doamna Goldberg era o femeie severă și morală, atît de morală că nici nu se măritase, cu toate că nu fusese nici atît de săracă și nici atît de -, să zicem -, neatrăgătoare, ca să nu se fi găsit și pentru ea un evreu cinstit care s-o facă fericită. Probabil că la toate astea reflecta domnul Brener (pentru că așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
hoch. Deci ce rost mai aveau acum poveștile mamei despre doamna, de fapt, corect, domnișoara Goldberg, că era o femeie cu o „inimă de aur“. Dacă avea o „inimă de aur“ (Îi șopti Hana soră-sii), atunci de ce nu se măritase, de ce nu-și găsise un bărbat care să-i lingă blidul cu linte! Miriam era de acord, fără cuvinte, și clipi din ochi În semn de Încuviințare: ăsta era adevărul - domnișoara Goldberg era o plicticoasă bătrînă Fräulein! Asta era. La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]