5,303 matches
-
noaptea eternă prin raze apare Un sunt meteor. (În timp ce cântecul durează Mureșanu [doarme]; fața sa se descompune ca de-o fericire suprapământească și asupra frunții sale, în toată ființa sa, plană seninul inspirațiunei. În // momentul acela apare din ruina de marmură: ) LUMINA [sau]SPRITUL [sau] IRIS (Albă și surâzândă. În păru-i blond ard stele, într-o mână crinul luminei, în cealaltă o coroană de lauri de argint) Tu care treci prin lume străin și efemer, Cu sufletu-n lumină, cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
zăpadă Ca pradă. DELFIN Ondină, Tu dulce copilă, o, vină, Nu vezi că Delfinul tău moare În mare. ONDINA Vedea-vom! Să cânte Sirena ruga-vom De nu vei iubi-o - - îmi fură O gură! Tu dalbă Cu piepții de marmură albă O, dă-mi a ta gură - privirea Zâmbirea Pe mândra Sirenă ruga-vom Să cânte. De-i ști să reziști la {EminescuOpVIII 282} Atunce O undă în brațe-ți m-arunce, Că știu a iubi eu prea bine, Delfine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
El în codri se ascunde, Printre fîori ce îi zâmbesc, [2Și cu glasu-i printre unde, ]2 [... ] Esistența mea... iluziune, viața mea... un vis. Instrument care conții în tine toată esistența mea din 18 ani a copilăriei, te atârn d-o marmură, fie marmura uitărei, voi să uit că am trăit, căci n-am trăit, voi trăi. Oare prin atâtea iluziuni ce le-am vărsat [în tine], prin atâtea oare divine [în ca]re am contopit visele mele [în sun]etul tău
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
codri se ascunde, Printre fîori ce îi zâmbesc, [2Și cu glasu-i printre unde, ]2 [... ] Esistența mea... iluziune, viața mea... un vis. Instrument care conții în tine toată esistența mea din 18 ani a copilăriei, te atârn d-o marmură, fie marmura uitărei, voi să uit că am trăit, căci n-am trăit, voi trăi. Oare prin atâtea iluziuni ce le-am vărsat [în tine], prin atâtea oare divine [în ca]re am contopit visele mele [în sun]etul tău, nu ți-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lui. 14 2268 Suflat e-acum în caos de popoare Poporul tău - asemenea cum frunza Îngălbenită noapte[a]-o duce vântul. 15 2268 Vor fi umbra falnică, trufașă, Dară deșartă a mărirei voastre. 16 2268 Și mândrii zei sunt astăzi marmuri moarte. 17 2291 [UN GLAS] Sunt numai mândru - mândru că pot fi Așa cum alții nu-s. Ei slabi, eu tare. Ei mint - eu adevărul îl spun, căci nu mă tem De-a lui urmări. {EminescuOpVIII 301} 2259 [UN GLAS] De
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
amoruri cu regine, În gând zidi palate și a plantat grădine Pentru femei ce viața și-o-nchină la plăceri Și trupul de zăpadă și-l scaldă-n negru păr. Picioarelor rănite-n sandale li-era dor De scările de marmuri, de-a tronului covor. Acel cap trist și palid coroană vru să poarte, Acei umeri voit-au să duc-a lumei soarte Și azi pe cap el are un negru comanac, Pe umerii lui trențe ș-o rasă de șiac
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lumea se-nfioară de-o muzică de vis Ce-ndreaptă marea clară l-al stelelor suris. La mijlocul de aer, în sferă diafană, Deodată se retrage-acea rază-aeriană Și prinde chip și formă... întîi pare cristal, Apoi un înger cu-aripi, ca marmură de pal, Și se coboară dulce pe drumul razei sale Și haine argintie cuprind membrele sale, Pin păru-i flori albastre, pe frunte-o stea de foc... E o icoană-n ceruri, cu cîntecu-mi o-nvoc, Eu stau uimit, sinistru, mîna-mi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vai, dobitoc e! Ca-nainte de 10 ani. (cu ciudă, tare ) Nu! [ȘTEFAN] O, Emma... de-ai ști tu ce frumoasă te-ai făcut... Ce gingașă... ce plină d-o poezie atât de originală, atât de copilărească... încît ai face marmura să se-namoreze-n tine. Cu visurile tale de fericire ai putea să împli o eternitate, nu viața unui bărbat... Eu plec în Italia... poate încă azi... dar suvenirea ta așa de poetică mă va-nsoți pretutindenea... Da, tu vei fi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mii de trențe, ca ceea ce adorau ieri să zacă în noianul de toate zilele, de-ar fi avut prețu[l] său, de n-ar fi avut. Multora li se face onoare după moarte, după ce i-a necunoscut în viață. O marmură frumoasă c-o inscripție strălucindă în aur stă falnică, mândră, peste grandoarea căzută. O! de-ar putea vorbi marmura cea frumoasă despre cel ce zace sub ea, s-ar vedea câte rele i s-a făcut, ar cădea multe lacrimi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
l] său, de n-ar fi avut. Multora li se face onoare după moarte, după ce i-a necunoscut în viață. O marmură frumoasă c-o inscripție strălucindă în aur stă falnică, mândră, peste grandoarea căzută. O! de-ar putea vorbi marmura cea frumoasă despre cel ce zace sub ea, s-ar vedea câte rele i s-a făcut, ar cădea multe lacrimi, s-ar sfărâma atâtea iluziuni false, rătăcite, deși nobile, deși mari. UNUL Ce-ndrugă ăla, oameni buni? ALTUL Lăsați
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în Corint, Și podelele pestrițe, toate numai mozaic, 1 Ce-n dispunerea maiastră nu au greș întru nimic, Și în fine iată Eros, zeul dragostei de foc, Răsărit dumnezeiește de frumos în acest loc Dintr-un singur, admirabil stan de marmură, lucrat De chiar Phidias maestrul. Oare nu te simți mișcat Ca de-o mândră sărbătoare? BOMILKAR Și tu ai contribuit Prea cinstit la toate astea? PSAMIS Nici în gând nu mi-a venit. Eu m-am mărginit la daruri de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
spune acești păreți Ce văzură pe aicea în decursul unei vieți Ar striga la toată lumea și-ar vesti pe orișicine De rușinea ta cea mare, de adînc-acea rușine A inimei tale sterpe și lipsite de amor. Aste pănuri purpurie, aste marmuri, ăst covor, Toate gajuri ale gloriei tale-atîta de deșerte, Nu sunt oare tot atâtea mărturii desigur certe Și dovezi umilitoare că ai fost desprețuită? Au brățara asta mândră cine-o dete ca ispită? Un arhont? Un preot poate? (LAIS scoate
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu mine. Băiașii mă mai duseră câțiva pași, apoi [î]mi luară cingătoarea sau fota, [î]mi scoaseră din picioare gelengii și mă întinseră, pe jumatate leșinat, pe strada ce se ardica în mijlocul odăii și care semăna cu masa de marmură a unui amfiteatru. Cu toate acestea și acum, după câteva minute, începui a mă deprinde cu așa temperatură infernală. începură a-mi mai veni simțirile și vrui să-mi arunc ochii cu sfială împrejurul meu, începui să văz cam curat
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
atunci e vremea s-o tulesc și să scap din mîinele lor. Vrui să mă orientez încetul cu încetul, să văz cum și unde mă aflu, eram în mijlocul unei săli mari pătrate, încrustate până la o înălțime de om cu marmure de deosebite fețe. Niște cepuri deschise vărsa neîncetat, ca niște fântâni, pe lespezi o apă fumegândă ce se ducea în cele patru unghiuri ale sălii a se strânge în niște bazine asemenea cu niște cazane foarte mari, în surfața cărora
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
durere de nu vei veni într-ajutorul meu! Se așeză în poalele capelei pescarilor. Madona de Sorrenta era fecioara celor șapte dureri, sculptorul o înfățișase cu inima străpunsă cu șapte săbii, în vreme ce pe brațe ținea pe Cristos murind. Vederea aceștii marmure ce atât se potrivea cu impresiile inimii sale pare că ar fi aruncat un balsam mântuitor în sufletul junelui artist și inscripția Stabat mater dolorosa ce era asupra frontispițului capelei îi insuflă de a pune pe muzică acel imn ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
toamna, despre mirosul gunoaielor care emanau un iz dulceag; în galbenul acela parcă se anunța frigul, paloarea culorii, înțepenirea în zăpadă - și în mijlocul încăperii pictate de tatăl ei se afla un sarcofag din piatră înfățișând, într-un relief sculptat în marmură, un bărbat în costum negru, care atingea atent și cu delicatețe trotuarul cu bastonul, ținând partea de sus a trupului ușor înclinată în față; era slab, de sub borul pălăriei apărea un obraz îngust. Din piatră o priveau pe mama ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de aterizare și eu ședeam pe scaunul tare al avionului, priveam în urmă casele și grădinile, unde colegii mei de școală trebuie că se ațineau pe undeva și priveau cu siguranță spre cer la Piper-ul nostru. XIIItc "XIII" Marmurătc "Marmură" Vântul bătea deasupra trecătorii, aerul era rece, mirosea a zăpadă, norii pluteau foarte jos în apă. Apa sta încercuită în stâncă, se adunase acolo ca-ntr-o căldare, era ca și când am fi făcut, în drum spre Italia, din nou un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
era o lucrare comandată și când a fost finalizată, guvernul care o comandase nu mai exista. A rămas aici. Poate, dacă se schimbă vremurile și noul guvern o să fie iar cel vechi, o să-și ia totuși statuia în țara lor. Marmura - din piatra asta își construiseră romanii imperiul, templele și forumul, își creaseră zeii, și ea îmi aparținea deopotrivă mie și acelui trecut din care proveneau cărămizile și cioburile, Terra sigillata cu materialitatea ei senzuală printre plantele șerpuitoare și păsările de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
a cărui firidă dogorea după-amiaza. Ar fi fost prea departe, mai ales pe o asemenea caniculă. Florența poate ar mai fi mers în ultima săptămână de vacanță și Herr Saner spuse că nu poate realiza cum se taie bucata de marmură din stâncă - să presupunem că se procedează cu odgoane de oțel, și așa începură să curgă explicațiile care continuară zile în șir, la prânz. Marmura era tăiată cu un fel de fierăstrău direct din munte, decupată, detonată; la masă apăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de vacanță și Herr Saner spuse că nu poate realiza cum se taie bucata de marmură din stâncă - să presupunem că se procedează cu odgoane de oțel, și așa începură să curgă explicațiile care continuară zile în șir, la prânz. Marmura era tăiată cu un fel de fierăstrău direct din munte, decupată, detonată; la masă apăreau mereu idei noi, întoarse pe toate fețele, fiindcă și Onkel Ralph avea o teorie la care ținea cu tărie, deși fusese de mult contrazis cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
băieții, ascultam și scurmam pietricelele cu picioarele pe sub masă. Pietrișul din grădina hotelului, peste care cădea la prânz umbra pinilor, era alb - și după vizita la carierele de piatră din Carrara îmi dădeam seama că era format din bucăți de marmură fărâmată, colțuroasă și cu unele crăpături sclipitoare. Pietrișul nu păstra nici o umbră dacă cineva călca pe el, doar adâncituri plate, „călcături“ - și, datorită vizitei la carierele de marmură, datorită mamei care percepea Roma ca pe un oraș înrudit și datorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
piatră din Carrara îmi dădeam seama că era format din bucăți de marmură fărâmată, colțuroasă și cu unele crăpături sclipitoare. Pietrișul nu păstra nici o umbră dacă cineva călca pe el, doar adâncituri plate, „călcături“ - și, datorită vizitei la carierele de marmură, datorită mamei care percepea Roma ca pe un oraș înrudit și datorită figurii aceleia gigantice, romanii se apropiaseră de mine supărător de mult. XIVtc "XIV" Mărgica de sticlătc "Mărgica de sticlă" Materialele nu mai erau materiale. Mai nou, au apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
care îl purtase în clinica de ochi, cu papucii trași pe picioarele goale, străbătând coridorul cu pași nesiguri, ochii îi zvâcneau, nu ne priveau pe noi cum stăteam în ușa camerei noastre; în spatele lui mergea mama, cu fața ei de marmură. Pe urmă W. s-a așezat în fotoliu, a deschis Biblia, a citit fără să citească, și noi priveam de la fereastră răzoarele de trandafiri, de flox și de gălbenele, ne duceam cu ochii până departe peste peluza de iarbă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fața și și-a acoperit-o cu palmele. Dar chiar la sfârșitul săptămânii următoare am plecat din nou la A. ca să ne vizităm bunicii, de parcă nimic nu s-ar fi schimbat, în afară de obrazul mamei, care devenise între timp alb ca marmura. În camera noastră de zi, sub pictura cu sloiuri plutitoare și ceață răsfirată în văzduh, pe canapea ședea un bărbat care purta un costum ieftin și o cravată ce nu se asorta de nici o culoare cu restul. Până acum unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
a speriat pe toți îngrozitor, când s-a postat pe turnul înclinat din Pisa în fața unei coloane, pe partea exterioară a balustradei, și-a desprins preț de câteva secunde bune mâinile, și-a desfăcut brațele și acolo sus, crucificat pe marmură, a plutit cât îți ții respirația, înainte de a coborî cu rânjetul lui, abia atunci semănând într-adevăr cu James Dean, când și-a atârnat o țigară care se numea „stop“ în colțul gurii, la gelaterie. Și din nou am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]