8,009 matches
-
împerecherea de idee și materie, sarcasm și umor, elevație și spirit lumesc, ascunde, în fond, „neliniștea reprimată a unei subiectivități în căutare de certitudini”322, putând fi, la rigoare, asimilată unei terapii sui-generis. „Tulburători ai ceremoniei lirice”323, fascinați de mască, dar și de cotidianul prozaic și de limbajul depoetizat, iritați de platitudine și poncif, prea puțin dispuși să ocolească transcrierea detaliilor derizorii, acești autori reușesc în cele din urmă - în pofida vervei lor iconoclaste și a patosului demitizant - să impună mituri
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
asemenea, s-a remarcat că există posibilitatea ca acest substantiv propriu să fie citit anagramatic (ca o recombinare a literelor ce compun cuvintele „poem”, respectiv „poet”) și, în consecință, mopete a fost unanim considerat un fel de figură autobiografică, o mască grav-comică în spatele căreia scriitorul și-ar disimula propriile gânduri și sentimente. Ceea ce ni se pare însă mai semnificativ este împrejurarea că Mircea Ivănescu reușește să suprapună, ca nimeni altul, peste această autoparodie narcisică un fel de „parodie onorifică la adresa unor
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
dintre „realitate” și „ficționalitate”, care, deși nu pare a exclude cu totul unele asumpții metafizice, sugerează totuși că Logosul celebrat de moderniști nu poate supraviețui decât sfărmat și risipit în diferențe. Esențial rămâne aici jocul aparențelor derizorii, spectacolul carnavalesc al măștilor comic-serioase susținut, în planul texturii, de un limbaj căzut în profan și, tocmai de aceea, mai permisiv, mai accesibil și mai dispus să se lase remodelat, fără a păstra impresiile fixe: pe scurt, un limbaj ce poate fi folosit în
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
încearcă s-o facă și ideal ar fi să îl angajeze tot atât de grav și pe cel care încearcă s-o parcurgă 376. Într-adevăr, de multe ori vom constata cu surprindere că, dincolo de desfășurările ironice de procedee în procedee, dincolo de măștile extravagante și de tonul zeflemitor al multor poeme, se desfășoară spațiile ample ale solitudinii, ca preludiu melancolic al morții și al uitării. Farmecul straniu al multor pagini provine tocmai din concilierea acestor două tendințe, din recursul la o tonalitate dublă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de vorbire naturală. Faptul pare de natura evidenței și a fost remarcat de mai mulți comentatori 392. Ceva mai rar semnalată a fost însă împrejurarea că, până și această paradă a sincerității nu este, în fond, decât o paradă a măștilor. Simulând „transparența” prozei, aceste desfășurări de o autenticitate altminteri năucitoare, sunt doar la prima vedere „necontrafăcute”. În realitate, revărsarea aceasta de banalități, care ne îndreptățește să vorbim de o coborâre a poeziei nu în stradă, cum o vor face opteciștii
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
să servească realitatea înconjurătoare, se mulează, altfel spus, nevoii de autenticitate a ființei umane, cu toate ingredientele (biologic, biografic, sexual, cultural) care compun existența individului. Poetul a teorizat, de altfel, într-un articol, necesitatea unei poezii care să renunțe la mască, la vălurile stilistice, la prezumția de impersonalitate și care să se concentreze asupra personalității concrete a autorului: Poezia biografistă este punctul cel mai îndepărtat teoretic de modernism al postmodernismului poetic. Este o poezie profund subiectivă, în care totul se învârte
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
realistă, chiar hiperrealistă, locul și timpul poeziei fiind aici și acum. Ce simt, ce văd, ce gândesc în împrejurări obișnuite ale vieții mele de om obișnuit formează conținutul poeziei care devine preponderent ca importanță față de formă. Personajul sunt eu, fără mască, mizând nu pe vălurile stilistice, ci pe ce este cu adevărat interesant (dacă este ceva) în personalitatea mea401. Câteva lucruri ne atrag de la bun început atenția aici. În primul rând, este limpede că biografismul pare a corespunde personalismului ilustrat cu
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
reportaj cotidian”, insolitul imaginativ, o anumită obstinație a poetului de în a-și conserva, nealterată, libertatea interioară. Așa s-ar explica uriașa apetență pentru umanizarea obiectelor umile: deschizi ușa și, drace, vezi că tavanul făcea pe șamanul o glajă purta mască de coajă mănușa era Purusha cearceaful de pat era Prajapat; pe covor pâlpâia scarabeul și Hor; pentru Tanit se prostitua un chibrit; mielul tuna: eu sunt Dumnezeul poporului Izrail întortocheat și viril; în dulap, vesta grăia din Avesta iar lustra
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
hazul ce are ființa sa. Ah. năcaz, ah. priveghere, temutule și tu dor, Cu cită plăcere dulce a noastre inimi vă vror!” Este un moment de sinceritate În istoria acestei pasiuni. Momentul În care actorul Își scoate, la sfîrșitul spectacolului, masca. Conachi nu ezită s-o pună Însă la loc. Spectacolul continuă: cu dureri, chinuri, aht-uri..., Întreaga ceremonie. Iubirea este o profesiune pe viață. În pragul morții, poetul trimite un mesaj „frumușălelor” anunțînd iminenta lui retragere: „Mergi și du-te
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
bucătarul țigan și angajează altul, francez. Respinge eticheta provincială, nu se atinge de păstrămuri, lapte acru, cașcaval, turtă dulce, strafide; vrea cotlete, blanmanjele, după rețeta lui Nodé, fazan fript În pene, pește În lapte etc. La țară organizează bal cu masce, jocuri d-artifiție. O rachetă (sic), aruncată de pe balcon, aprinde aria cu grîne. Dama la modă pune, În fine, să fie scoasă livada străbună și comandă tufari de Anglia. Abate un rîu prin grădină și, sub un vechi platan, ridică un
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ele se află acolo pentru a ne dirija drumul pe care Îl vom parcurge. Observăm astfel că inconștientul descoperă Întotdeauna căi de a se exprima, mai ales atunci când forța conștientului se opune cu vehemență. Munca de a ne clădi o mască pe care să o arătăm lumii, are drept consecință refuzul de a lasa să se vadă acele aspecte pe care le desconsiderăm. A-i folosi pe ceilalți ca o oglindă, ne ajută să ne descifrăm propria mască. Astfel, Începem să
TOATE PERSOANELE SUNT SPECIALE ŞI VALOROASE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Cornel BULEA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2127]
-
ne clădi o mască pe care să o arătăm lumii, are drept consecință refuzul de a lasa să se vadă acele aspecte pe care le desconsiderăm. A-i folosi pe ceilalți ca o oglindă, ne ajută să ne descifrăm propria mască. Astfel, Începem să Înțelegem cum că lucrurile din afară sunt Întotdeauna reflexii a ceea ce se Întâmplă Înăuntru. Putem vedea că persoanele indezirabile nouă, ne trimit Înapoi ca o oglindă imaginea lipsei noastre de dragoste de sine. Ar trebui să ne
TOATE PERSOANELE SUNT SPECIALE ŞI VALOROASE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Cornel BULEA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2127]
-
să se reîntoarcă nu știu unde. Bolnavul își umezi ochii, închizând pleoapele, dar, când le redeschise, privirile îi rămaseră ațintite tot spre Cosmina. Cât o înțelege din ce vorbim ?... se întrebă ea, fără să-și mute privirea de la ochii aceia nefirești pe masca vineție, osoasă. — Ceva-ceva pare să înțeleagă, pentru că, stai să vezi, ce crezi că a făcut ? A început să lăcrimeze ! Am crezut că mi se pare, știi, ca pe frescele cu sfinți alungiți, când lumina te înșală și ai impresia că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lume de sunete pe care nu le înțelege. — De unde știi ? — Uiți că eu l-am făcut ? Nici bunul Dumnezeu n-ar fi zăbovit atâta să-l deznoade și să-l pună la loc... Cosmina nu-și putu lua ochii de la masca înfășurată în bandaje, dar întrebarea nu era pentru bolnav : — O să te scrântești, nu-i așa, profesore ? Simți cum începi s-o iei razna ? — La ce te poți aștepta de la un chirurg ? Trebuie să fii nebun de-a binelea ca să nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Veioza se răsuci și cercul se strânse în locul unde sprâncenele se adunau la rădăcina nasului. Bătrânul tresări, fără să știe din care tărâm venea coșmarul. Rămase cu ochii măriți și cercul de lumină i se lipi de față ca o mască de ceară. Se săltă în mâini, încercând să se tragă lângă perete. Culorile dispărură, rămaseră albul și negrul, succedându-se ca într-un proiector de pe vremuri. Masca îi acoperi ridurile, lăsând în loc o paloare care nu mai răsfrângea lumina. Sprâncenele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ochii măriți și cercul de lumină i se lipi de față ca o mască de ceară. Se săltă în mâini, încercând să se tragă lângă perete. Culorile dispărură, rămaseră albul și negrul, succedându-se ca într-un proiector de pe vremuri. Masca îi acoperi ridurile, lăsând în loc o paloare care nu mai răsfrângea lumina. Sprâncenele i se subțiară și se arcuiră, mărind spaima din priviri, iar părul se îndesi și se înnegri. Pe chipul bătrânului curgea acum fantasma unei tinereți desfigurate. Era
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pulseze în priviri. Dar cercul de lumină curse pe creștetul lui și îi împinse capul, strângându-se în jurul gâtului, ca o pungă de plastic în care aerul se împuținează. Bătrânul trase adânc aer în piept, dar tot mai neputincios, până când masca i se lipi de față, îi astupă nările și gura care sorbea zadarnic din aerul împuținat. Atunci bătrânul deschise ochii din nou și insipiră adânc, buimac, ca ieșit dintr-o cameră înecăcioasă. — Ce ți-am spus ? șuieră Vocea. Întotdeauna am
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dintre tărâmuri. Buzele roșii îi zvâcneau în ritmul unei inimi pe care n-o bănuiai nicăieri. În colțurile gurii, tusea hohotită și neterminată din plămânii vlăguiți lăsa o spuzeală rozalie care se usca, făcând ca marginile să atârne ca o mască veche. Bunelu avea ochi neastâmpărați și veseli. Moartea, tot fugărindu-l, ostenise și rămăsese în urmă. El se împuținase și, cum la morți lucrurile se întâmplă pe dos decât la vii, începuse să se împuțineze de la miez către suprafață. Astfel încât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spre Hagienuș), evident (consimți și el) un umor de "karaghioz" ("Pehlivan", adăugă Suflețel, iar la ureche spuse celor din jur, ca să nu fie auzit de doamne: "Pezevenghi"). - Și expresia "măscări", dezvoltă Smărăndache, care era foarte asociativ la mese, vine de la "mască", dovadă a stilului teatral. Nici Suflețel, care răsucea capul în toate părțile și făcea din ochi, nici Hagienuș, care râdea din fălci, nu lăsară a se înțelege că teoria "karaghiozlîcului" i se poate aplica. Cea mai bună glumă românească e
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
efectul, ori farmacistul ăstălalt nu le-a preparat la fel. Interesant era că, spunând aceasta, madam Pomponescu, mai mult decât septuagenară, care păstrase până atunci o ținută verde, se prăbuși vizibil, ca și Valdemar al lui Edgar Poe, luând o mască senilă. Pomponescu, deși respectuos față de ma-mă-sa, avea suficientă obiectivitate ca să observe acest proces. Bătrâna juca teatru, disimulîndu-și adevărata stare. Niciodată nu afirma că se simte bine. Nu dormise destul sau n-avea poftă de mâncare (cu toată dezmințirea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-mea, săraca, să aibă și ea colțul ei liniștit acolo, pîn-oi veni și eu alături. Pe fața lui Hagienuș se întipări o mare jale, și ochii, de multă clipire, parcă lăcrimau. Sentimentul, cu toate că sincer, era totuși exagerat, pentru privitor, de masca facială. - De ce vezi dumneata lucrurile în negru, tată? reveni laatac Petrișor. Ce? Iubirea stă într-o piatră, în niște pereți? Cavoul tușei e foarte frumos, punem o inscripție frumoasă. Nimeni nu mai bagă azi banii în zădărnicii de astea. Se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
parte la acțiune și nici nu era informat asupra scopurilor noastre. Am cerut chiar la telefon primăria, ca să-mi fac o idee când se află la post autoritatea. În ziua hotărâtă am plecat îmbrăcați toți cu trench-coat, cu câte o mască neagră venețiană și cu câte un revolver de alarmă în buzunar. Acestea funcționează cu niște capse în formă de gloanțe, ca și pistoalele-jucării, însă seamănă perfect cu revolverele adevărate, sunt inofensive și fac impresie. Conducerea ne-a avertizat că toată
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și ne-am suit în mașină, eu lângă camaradul șofer, alți trei înăuntru. După ieșirea de la barieră m-am dat jos și am învelit numărul de ordine al mașinii cu o cârpă neagră. În apropiere de sat ne-am pus măștile. Astfel am stopat în fața primăriei. Voi lămuri mai întîi că imediat la intrarea în sat se află un parc foarte mare, cu un fel de castel care a aparținut unei familii boierești și a fost donat statului. Satul se distribuie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
șosea nu era nimeni, doar în fundul parcului, în fața așa-zisului castel (un mare conac cu aspect de internat), un grădinar bătrân așeza ghivece mici de pansele în straturi. Nici nu s-a uitat la noi. Astfel am plecat nestingheriți, scoțîndu-ne măștile pe drum. Înainte de intrarea pe barieră am înlăturat și cârpa de pe numărul mașinii, deoarece nu ne urmărea nimeni. Misiunea mea fusese îndeplinită și, deși totul fusese un exercițiu, ca și manevrele, știam acum că pot izbuti în realitate. Nu numai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de care toți suntem mândri, un artist și un mare om de stat etc. Puțini sunt oamenii care să reziste la asemenea platitudini și tot ce poate face un om de educație este de a-și ascunde satisfacția sub o mască de severă modestie. Față de prințesa Hangerliu, Aurora debută cam așa, adoptând o sfială foarte bine condusă și schițând, ca din ignorare a ceremonialului just, o reverență: - Doamnă prințesă, sunt emoționată și nu știu dacă n-amfost cam îndrăzneață să vă importunez
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]