4,697 matches
-
o pledoarie pentru lărgirea imaginarului poetic astfel încât el să includă și lumea modernă în care poetului i se oferă posibilitatea de a învăța de la oamenii simpli meșteșugul versului. Noua poezie cerută de cei de la Cadran nu mai este una a melancoliei individului. În spiritul vremii, ei vor o poezie a colectivității, o literatură "sănătoasă" și nu una în care tu, autorul, "scâncești jalnic plecarea iubitei, dragostea măruntă, egoistă. Vezi în negru tot și toate ți par amare. În stihul tău e
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
care, sigur, nu-l va fi încîntat. îl tolera, dar nu-l înțelegea. Deși a scris și el versuri, ba a și publicat o poezie în „Ateneul literar”3) n-a avut intuiția a ceea ce reprezenta Bacovia. Recent, citind Soarele melancoliei de Petre Pandrea, am dat peste dovada opacității lui. Se află într-o scrisoare pe care memorialistul i-o trimite altui memorialist, M. Sevastos: „Am tot așteptat să revin în București și să vă mulțumesc din inimă pentru frumoasa Dv.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din inimă pentru frumoasa Dv. carte cu Amintiri de la «V[iața] R[omînească]». M-am «înzăpezit» pe-aici, printre brădet (stătea la Poiana Țapului - n. m.), stîncării și la masa mea de scris, unde oficiez înfășurat în toga violetă a melancoliei și a tristeților bacoviene. (Poetul băcăuan iubea «violetul» și abia astăzi îl înțeleg.) Fratele lui Bacovia, avocat pensionar pe-aici, prieten de-al meu, îmi spunea odată că nu pricepe de ce se face atîta caz de George! El nu l-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o imagine, în momentele scurte și rare de inspirație. în rest, în grădina publică, datorită prezenței oamenilor și lucrurilor din jur, starea sa sufletească era adesea cea pe care o arată următorul fragment Dintr-un text comun - destinsă, prielnică unei melancolii ușoare, chiar surîzătoare: „Iubire, muzică de noapte la o grădină publică... De pe o bancă privesc mulțimea care se preumblă serioasă printre straturi de flori, argintate de globuri electrice... Prin tufișuri - fete, sau domnișoare în rochii subțiri, cu elevi de școală
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cu stările sale sufletești. Lucrurile diferă de la o vîrstă poetică la alta. în Plumb, Scîntei galbene, Cu voi..., Comedii în fond, sunetul muzicii e dur, metalic. Fanfare militare execută un repertoriu alcătuit din piese făcute să provoace sau să accentueze melancolia: arii triste, marșuri funebre, cîntece de jale. Muzica lugubră, cîntată în aer liber, alternează cu cea exaltată, „de bal”, cîntată în interioare, unde orchestrele încep „cu o indignare grațioasă”, apoi „frig”. Un trouble fête prin temperament, Bacovia e atent îndeosebi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
care a înfățișat-o mai sus; ea doar o estompează o clipă, n-o face nicidecum uitată. E asemenea rîsului nervos al cuiva care a scăpat dintr-o împrejurare teribilă. După ce se termină, pot apărea uneori lacrimile, se poate instala melancolia. -Mă întorc iarăși la versul „Prin măhălăli mai neagră noaptea pare...”, căci el desparte și în același timp leagă, subtil, două medii: orașul, mai exact tîrgul și mahalaua. „învăluit de sărăcie” („Plumb de toamnă”), tîrgul avea atunci, în anii cînd
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Copacii rari și ninși par de cristal”) evocă elemente de feerie, versul 6, un vers trapă, dezvăluie infernul: „Chemări de dispariție mă sorb”. Nimic înainte de clipa aceea nu le anunța, cum, la fel, în „Nervi de primăvară, nimic nu anunța melancolia. Declicul acestei schimbări bruște îl dă corbul, care se întoarce pe același traseu, precis, „Tăind orizontul, diametral”. Acesta există, cred, în fiecare dintre noi: e gîndul negru, implacabil, apăsător. Bacovia l-a simțit în forme de plural (,,negre gînduri”), nu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
prin corespondență- în pauzele de cursuri sau în întîlniri întîmplătoare, mai degrabă ironic decît tandru, cu un interes vag față de dispoziția celei căreia i le adresam, adesea cu subînțelesuri sau cu o nepoliticoasă detașare. Cu trecerea anilor, mi am însușit melancolia lor. Cert, nu teroarea anotimpului m-a determinat ori mă determină să mi le amintesc, ci rarefierea relațiilor avute odinioară. „Adorm pe cărți” cînd alte ocupații (de pildă, călătoriile) nu mai sînt posibile sau îmi apar ca derizorii, cînd n-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
că - se cuvine precizat - munca aceasta constă în repetarea, în gînd sau cu voce tare, a poemelor, pînă cînd orice piedică în calea „curgerii” lor e eliminată. Laborios în felul său, Bacovia căuta „cuvîntul ce exprimă adevărul”, sincer, cel potrivit cu melancolia, singurătatea sau angoasa sa. De aci, adică de la nevoia de autenticitate, pornesc și îndoielile sale referitoare la scris. Poezia „vană” „Pe stradă urle viața, și moartea/ Și plîngă poeții poema lor vană...” 1) Cel ce spune aceasta nu e un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pasiunea lui Bacovia pentru desen și muzică, relevă existența banală, aproape anonimă, a poetului și, prin contrast cu aceasta, difuzarea tot mai largă prin ediții succesive și traduceri, a operei sale. Nicolae Cabel caută să descifreze în fiecare din fotograme melancolia poetului, ivită la răscruce de veacuri, și cum, prin creație, aceasta se transformă, finalmente, în bucurie. Faptul e sugerat pe cît de discret, pe atît de ingenios: fereastra solitarului cu mușcate în geam - unul din elementele metaforice, expresive ce se
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de familie”, în ,,Sinteze”, 3, nr. 16, 17 septembrie 1992, p. 3. 2. V. Dosarul Bacovia, I, Ed. Agora, 1999, p. 293, n. 42. 3. ,,Romanța semnului de întrebare”, în ,,Ateneul cultural”, 2, nr. 15, 1926, p. 250. 4. Soarele melancoliei. Memorii, Ed. Vremea XXI, 2005, p. 295. 5. Opere, p. 221. Vacanța culesului în anul următor apariției poemului „Alean”, un alt băcăuan, Corneliu Budu (Badea Pletea), a scris despre „anii de copilărie”, „la podgorii”, „cu strugurul la gură”. /v. „Alba
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
care filozoful meu îl înțelege pînă-n fund...” Sînt de acord cu el - i-am spus - în privința „răului ontologic” comun, adăugînd că eu însumi caut să dovedesc, cu texte, faptul că îi apasă același „mal du siècle”, că sufereau de aceeași melancolie și de aceeași angoasă, că percepția spațiului le era (minus unele diferențe) asemănătoare. în schimb, nu cred deloc că Arghezi ia lucrurile în neserios. Religiozitatea lui e, după părerea mea, mai adîncă decît se bănuiește. Răsucirile sale între credință și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de poezia sa. La fel, nu te poți considera cercetător al lui Bacovia, dacă o faci doar pentru o sesiune, un colocviu, o ocazie comemorativă. în „Reveniri vulnerabile” din Eul detestabil (Ed. Albatros, 2005), Octavian Paler se referă astfel la melancolie: „Melancolia este fericirea de a fi trist” (p. 25), frază care i-ar aparține lui Victor Hugo, și „Am citit undeva că melancolia e un produs al epocilor fericite” (p. 28). Nici una din cele două afirmații nu mă convinge că
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
poezia sa. La fel, nu te poți considera cercetător al lui Bacovia, dacă o faci doar pentru o sesiune, un colocviu, o ocazie comemorativă. în „Reveniri vulnerabile” din Eul detestabil (Ed. Albatros, 2005), Octavian Paler se referă astfel la melancolie: „Melancolia este fericirea de a fi trist” (p. 25), frază care i-ar aparține lui Victor Hugo, și „Am citit undeva că melancolia e un produs al epocilor fericite” (p. 28). Nici una din cele două afirmații nu mă convinge că e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ocazie comemorativă. în „Reveniri vulnerabile” din Eul detestabil (Ed. Albatros, 2005), Octavian Paler se referă astfel la melancolie: „Melancolia este fericirea de a fi trist” (p. 25), frază care i-ar aparține lui Victor Hugo, și „Am citit undeva că melancolia e un produs al epocilor fericite” (p. 28). Nici una din cele două afirmații nu mă convinge că e așa. Prima ignoră gradele melancoliei: o tristețe grea face ca melancolia să fie sumbră. Dacă afirmația a doua ar fi exactă, ar
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fi trist” (p. 25), frază care i-ar aparține lui Victor Hugo, și „Am citit undeva că melancolia e un produs al epocilor fericite” (p. 28). Nici una din cele două afirmații nu mă convinge că e așa. Prima ignoră gradele melancoliei: o tristețe grea face ca melancolia să fie sumbră. Dacă afirmația a doua ar fi exactă, ar trebui să ne schimbăm complet părerea despre epocile lui Eminescu și Bacovia. în fapt, melancolia acuză o diferență în perceperea realității, între cei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
i-ar aparține lui Victor Hugo, și „Am citit undeva că melancolia e un produs al epocilor fericite” (p. 28). Nici una din cele două afirmații nu mă convinge că e așa. Prima ignoră gradele melancoliei: o tristețe grea face ca melancolia să fie sumbră. Dacă afirmația a doua ar fi exactă, ar trebui să ne schimbăm complet părerea despre epocile lui Eminescu și Bacovia. în fapt, melancolia acuză o diferență în perceperea realității, între cei ce caută doar satisfacțiile materiale și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mă convinge că e așa. Prima ignoră gradele melancoliei: o tristețe grea face ca melancolia să fie sumbră. Dacă afirmația a doua ar fi exactă, ar trebui să ne schimbăm complet părerea despre epocile lui Eminescu și Bacovia. în fapt, melancolia acuză o diferență în perceperea realității, între cei ce caută doar satisfacțiile materiale și cei sensibili, care privesc spre ideal, o diferență de atitudine în fața vieții și de folosire a acesteia. Melancoliile lui Bacovia sînt ale omului dat deoparte, marginalizat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
despre epocile lui Eminescu și Bacovia. în fapt, melancolia acuză o diferență în perceperea realității, între cei ce caută doar satisfacțiile materiale și cei sensibili, care privesc spre ideal, o diferență de atitudine în fața vieții și de folosire a acesteia. Melancoliile lui Bacovia sînt ale omului dat deoparte, marginalizat și care nu întrevede nici o posibilitate de a ieși din această situație. Și-apoi, nu tot ce e „fericire” pentru unii poate însemna „fericire” și pentru alții. într-un articol („întoarceri sufletești
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
s-a produs - constată el, bazîndu-se pe Rilke - o schimbare de gust, „un întreg exod al artei și gîndirii europene actuale către tot ce e mister și destrămare a realității”. Asta în plin avînt al prosperității! Așadar, fericirea și nefericirea (melancolia, tristețea) au mai puțină legătură cu partea materială a vieții decît cu transformările din conștiințe. într-un alt eseu (,,Calomniatul Narcis’’) din același volum, Paler constată, perfect îndreptățit, următorul lucru: ,,Iernile lui Bruegel ne spun despre pictorul flamand mai mult
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Berdiaev, Vladimir Soloviov, Lev Șestov, Charles Peguy, Jacques Maritain, Henri Massis, Giovanni Papini sau, la noi, Nichifor Crainic, influenți eseiști religioși. Oscilațiile dispozițiilor sale seamănă cu ale lui Bacovia, dar n-au amplitudinea celor ale acestuia, îndeosebi în jos, în melancolie. Ducîndu-se mai tare la fund, autorul Plumbului revenea mai încet la suprafață. Cioran(prima alăturare a numelor lor e, dacă-mi amintesc bine, din 1957) e un bacovian locvace, care, gardat de raționamente, își domină anxietatea. în schimb, Bacovia iese
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din memorie, deși nici atunci cu totul. Desigur, chiar și natura ar trebui să se schimbe: să nu mai fie ploi persistente, ierni terifiante, cu „ger aspru”, „pustii”, zile cu ceață, ceruri gri. Nimic să nu mai amintească de singurătate, melancolie, plictiseală. Eu nu întrevăd încă posibilitatea realizării acestora. în fine, ar trebui să apară mulțime de poeți care să ne dea un sentiment al valorii mai pregnant decît cel pe care ni-l dă opera sa. Alții, legiuni, pot fi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ayant passé par une foule d'aventures, des débordements mutuels, un divorce prononcé en France, un raccommodement survenu en Italie, qui leș avait fait vivre dans une sorte de concubinage" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, pp.79]. 219 Cruzimea și melancoliile lor sunt simetrice cu cele ale bărbaților, constată M.-C.Bancquart [2002, p. 287]. 220 "Aimez-moi toujours autant, si c'est possible, car cela m'est un vrai bonheur; mais ne me forcez pas à vous jouer une comédie qui
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de maestru însă, nu se întâlnește pe toate drumurile. Când ea există, se poate manifesta sub cele mai variate forme. Din editorialul închinat de Gian Franco Bottazzo morții maestrului său Andrew Cudworth, apărut în 1997 în „Diabetologia”, reiese o infinită melancolie și un profund respect față de cel cu care în lungile întrevederi de lucru împărtășise neliniștile, îndoielile și bucuriile reușitelor în activitatea de cercetare. Mi-a revenit atunci în minte scrisoarea primită de la acest veritabil maestru, ca răspuns la primul articol
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92230_a_92725]
-
după puteri, când un membru al comunității noatre își ridică o casă. 25 martie 2009 Ce se întâmplă în aceste zile la Chișinău, unde tinerii și-au luat cu curaj în stăpânire viitorul, îmi trezește, în egală măsură, frisoane și melancolii. Jubilație și îngrijorare, revoltă și repulsie, stupefacție și speranță sunt doar câteva din posibilele perechi de stări care ne încearcă văzând drama acestor copii lăsați singuri de o diplomație nevolnică și de o Europă indiferentă. Care e, totuși, sensul bunei
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]