10,460 matches
-
drumul să plutească în vânt. Geniule drag! zise Sally și intră în toaletă. Ieși de acolo cu o pungă de burete. — Uite, aici sunt. O clipă mi-a trecut prin cap că ai chef de mine. — Zilele de lapte și miere s-au terminat, zise Gaskell. Amintește-mi să divorțez de tine. Apoi deschise un pachet de prezervative, umflă unul și-i făcu un nod la capăt. — Pe ce baze? — Cum ar fi că ești lesbiană, zise Gaskell și înălță un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pătrundă atât de corect adevăratul caracter al altuia? Rufus avea doar douăzeci și șase sau douăzeci și șapte de ani. Fizic, arăta ca o ființă exotică de pe altă planetă și, cu capul lui mic și perfect, cu chipul de culoarea mierii, cu membrele lui prelungi și suple, era întruparea desăvârșită a unui individ plăpând și ușor de dominat, a fătălăului. Dar era în el ceva feroce, un soi de idealism neobișnuit care respingea vanitățile și dorințele care ne fac pe noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
față. Sunt amândouă stewardese cu vechime și sunt cu câțiva ani mai în vârstă ca mine. De asemenea, ambele sunt logodite, așa că sunt sigură că și-au petrecut mare parte din drum sporovăind despre rochii de mireasă, logodnici, luni de miere etc. Mireselor în devenire mi se pare că nu le place să vorbească de nimic altceva în afară de nunți. Eu, una, prefer să discut despre extracții dentare. Cele două fete îmi zâmbesc în gol cât bat eu câmpii despre nimic în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mele frânte și faptului că Celeste - dușmanca mea din copilărie venită din iad - stă la doar câțiva metri de mine. Văd o vacanță în străinătate; plaje albe și mare limpede, albastră. Poate o insulă. — Ah, asta va fi luna de miere, se luminează Tania. Mergem în Maldive. Pfiu! Tania o trimite apoi pe Tara să-i citesc viitorul. Doamne, începe să-mi pară rău că m-am băgat în jocul ăsta prostesc. Dar nu are rost să dau acum înapoi, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și metalul curelei de ceas. Faci prea mult caz de „boala ta“, îmi spune mama, pe un ton în care ghilimelele sunt mai mult decât ghicite. Seara la zece, ea venea triumfală în odaie, cu cana de ceai îndulcit cu miere. Licoarea care trebuia să mă liniștească nu mă scăpa de viziunile dantești de peste o oră, două, de corpurile fabuloase prinse într-un Totentanz, care pe lumina aprinsă se vădeau a fi cămașa mea pusă strâmb pe umeraș sau șosetele albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cu planul de la ea, o împăturesc și o bag în geantă. Ia ascultă, Bex, ce‑i asta? E nouă? zice brusc Suze. Deschide larg șifonierul și mă apucă tremuriciul. Se încruntă la haina mea cea nouă, absolut încătătoare, de culoarea mierii, pe care am ascuns‑o repede zilele trecute când ea era în baie. Aveam de gând să‑i spun de ea, evident. Doar că încă n‑am apucat. Te rog nu te uita la eticheta cu prețul. Mă concentrez cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
un nou costum de baie... sau, poate, două... și niște papuci de plajă noi... — St. Winifred, spune taximetristul, și tresar. Nu sunt în Barbados, nu? Sunt la dracu’ în praznic, în Somerset. Am oprit în fața unei clădiri vechi de culoarea mierii și mă uit pe geam curioasă. Deci așa arată o mânăstire. Nu mi se pare că arată în nici un fel - arată ca o școală sau un conac uriaș. Mă întreb dacă merită să mă dau jos din taxi, când văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
putut opri! Și, de fiecare dată când mai lăsam acolo niște bani, mă simțeam în al nouălea cer. Și, deși asta chiar nu contează absolut deloc, m‑am ales și cu niște chestii foarte drăguțe în schimb. O groază de miere și de uleiuri esențiale de levănțică, niște ceai de levănțică, care sunt sigură că trebuie să fie delicios, plus o pernă cu levănțică, care ajută la somn. E incredibil, dar până acum nu prea m‑a interesat deloc levănțica. Credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să‑mi trec numele pe lista lor de clienți. Dacă stau să mă gândesc bine, a fost destul de insistentă pentru o călugăriță. Când mă întorc la Blakeley Hall, șoferul minitaxiului se oferă să mă ajute să le duc, cutia cu miere de levănțică fiind destul de grea. Mă aflu în fața recepției și tocmai îi dau un bacșiș generos, în timp ce mintea îmi zboară la baia pe care am s‑o fac cu esența mea cea nouă de levănțică... când ușa de la intrare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
a mă hotărî eu, mă vede ea și‑și ridică ușor sprâncenele. Și, o, Doamne, acum îmi dau seama în ce hal arăt - îmbrăcată într‑un tricou gri vechi și oribil, cu părul ca naiba și îmbujorată de la atâta cărat miere levănțică. Iar ea are un costum alb impecabil. — Rebecca! zice și‑și duce mâna la gură, jucând disperarea. Nu trebuia să mă vezi! Prefă‑te că pur și simplu nu m‑ai văzut. — Ce... ce vrei să spui? zic, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în noapte. Mai rămân un timp afară cu Suze. Oamenii încep să plece, încântați de ce și‑au luat și spunându‑și unul altuia cât au dat pe diverse. Un bărbat trece cu minitocătorul de hârtie și cu câteva cutii de miere de levănțică, o fată trage după ea un sac plin cu haine, altcineva a cumpărat invitațiile cu felii de pizza lucioase cu steluțe... Simt că mă ia cu frig, când o voce ne strigă de pe scări. — Hei, îl aud pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mari. Semăna cu o mină care atârna în aer. Dimineața, copacul era îndoit de greutatea fagurelui, căci absorbea toată umezeala nopții și se îngreuna. După prânz, copacul se îndrepta la loc. Ăsta era un fagure ciudat. În loc să fie plin cu miere și ceară, era plin cu tot felul de lucruri: frunze uscate, semințe, pene, oase de animale, paie și zdrențe. Din această cauză, fagurele mirosea noaptea a putred. Duhoarea atrăgea gângănii. Mai ales licurici. Veneau în roiuri și acopereau fagurele. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o fatè asemeni mie, proastè, naivè și simplè și sè nu fi auzit niciodatè de calculatoare, de lumea virtualè, de Muzeul de Artè, de Angel! Bine, dar eu nici mècar nu am bunici la țarè! Lumină dulce și moale că mierea care se revarsè peste pèduri, accentuând culorile de foc galben ale toamnei, precum și liniștea din aer, strèbètutè doar de stridentele metalice ale roților de tren, toatè aceastè lume vèzutè de la fereastra trenului îmi apare, în aceste clipe, neasemuit de frumoasè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cèsètoriți, prima noapte dintre tinerii cèsètoriți se va petrece tot în lumea virtualè, În aceastè primè noapte de bèrbat virtual cèsètorit voi fi tot singur, amègindu-mè în frenezii sexuale închipuite, numai singurètatea asta nu-i virtualè! nici despre luna de miere într-un Caraibe virtual n-am vorbit încè, realizând, în timp ce închid calculatorul, lumină, ușa de la birou, cè tot n-am aflat numele adevèrat al soției mele, m-am însurat cu un înger, Angel! It doesn’ț matter! What’s real
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sau nu era agent? ― Mă simt flatat, daragaia maia! Probabil că lumea care mă iubește îmi atribuie și această intenție. Dar sunt numai zvonuri. Constantinopolul?... Ha, ha, ha!... Încă nu mi-am propus așa ceva. Fața primadonei Nanone era toată numai miere și strălucire. De mai multă vreme privea peste umărul generalului, spre ușa cabinei. Acolo, în picioare, învăluit în acea aură aeriană a poeților în cătarea unui vers pierdut și înconjurat de mireasma florilor care umpleau chicineta, aștepta un tânăr, același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ție să renunți la fițuica aceea „măcar atât cât îmi iau micul dejun”. Numai că eu, spre deosebire de tine, sunt o ființă tolerantă. Te las cu mica ta plăcere. Așa că nu-mi cere să renunț la Bichon. Luă o linguriță de miere și își linse buzele. Mmm! Desigur, aș putea să renunț la Bichon, dacă asta te deranjează atât de mult. Dar pun o condiție: promite-mi că vei vorbi cu acel pictor italian... Nu i-am reținut numele... Promite-mi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
liber. Răsfățat de femei. Susținut de prietenia unor oameni deosebiți, ca prințul Manuc, de pildă. Cu siguranță îi va simți lipsa. În fine, aici trăise departe de ceea ce detesta cel mai mult: țesătura invizibilă de intrigi, subteranele bârfelor, pârile mârșave, mierea și zâmbetele înșelătoare de la curtea Rusiei. Mai erau apoi și micile obiceiuri dobândite aici. Se obișnuise să-și ia micul dejun singur și gol, doar cu o manta aspră aruncată pe el. Perspectiva de a relua tot protocolul unui mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Iar turcii nu se gândeau prea mult atunci când tăiau capete. Iată de ce, la finalul întrevederii, refuzul dragomanului fu primit cu o înclinare politicoasă. Nimeni nu insistă. Doar Galib efendi, șeful delegației turce, îi arătă o nesperată prietenie, îmbiindu-l cu mierea pe buze să pornească sub protecția lui spre Istanbul. Marele dragoman ezita. Auzise că sultanul pronunțase deja numele lui Scarlat Calimah pentru Moldova și Ioan Caragea pentru țara Românească. „Nici vorbă, dragul meu! Ceea ce se întâmplă acum, toată agitația asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și așa și așa, după cum ne vine și Încă așa-altfel, ca să știm și fim. Cel mai bun și mai uns și mai e-atuncea când Tecla-i zice mierea-ursului, nu știu de ce, că eu nu-s urs, chiar dacă ea-i miere. Asta-i place ei cel mai și mai. Mie, de-a calul: călăresc, ținându-mă bine de hățucile ei, când sunt eu călărețul și tot de ele când sunt călărețul răsturnat-și-păscut. Tecla mă paște foarte frumos; și repede de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ei cel mai și mai. Mie, de-a calul: călăresc, ținându-mă bine de hățucile ei, când sunt eu călărețul și tot de ele când sunt călărețul răsturnat-și-păscut. Tecla mă paște foarte frumos; și repede de tot. Ca să lingem numaidecât mierea ei cea teclă - atunci ea ține cel mai mult și cel mai mult la mine. Tecla are doi ochi și două picioare și două mâini și două țâțici - și multe guri. O Întreb câte are, ea zice că multe, destule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
el. Astfel, cei trei și anturajul lor de protestatari merseră la biroul inspectorului sanitar șef. Pe drum, mulțimea își adună puterile, chiar dacă stătea deja în picioare de ceva vreme, și începu să-și strige zgomotos sloganele. „Dacă te ungi cu miere pe la gură o să prinzi destule muște“, țipau ei. „Mătură în fața ușii tale. Răspunsurile tale sunt pe lângă întrebare. Mai multe murături la un loc fac o droaie. Orice boabă de fasole își are pata ei. Aduni scaieți și vrei să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
exact ce-i plăcea. Ceea ce nu era prea mult. Dar adevărul era că Julia și merita. Femeia era absolut splendidă. Avea un păr blond, lung până la nivelul umerilor, pe care îl menținea permanent strălucitor și drept. Coama bogată, de culoarea mierii, îi scotea în evidență ochii de un verde pal. Julia își desăvârșea aspectul de femme fatale colorându-și întotdeauna buzele pline - de-a dreptul de invidiat - cu rujuri în nuanțe frapante. Trupul Juliei avea subțirimea unui adolescent. Asta datorită celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ai cu cine s-o împărtășești. Apoi Fiona a ridicat privirea. Alison intrase în cafenea și se uita agitată către celelalte mese. Arăta splendid. Părul șaten cu șuvițe decolorate de soare, tuns în stil bob, încadra fața bronzată, de culoarea mierii, cu pistrui mulți pe nasul imposibil de mic. Aici sunt! Fiona i-a făcut cu mâna și i-a zâmbit larg. —Mă bucur foarte tare că ai putut să vii. Cum a fost luna de miere? Arăți fantastic! —Mulțumesc, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fața bronzată, de culoarea mierii, cu pistrui mulți pe nasul imposibil de mic. Aici sunt! Fiona i-a făcut cu mâna și i-a zâmbit larg. —Mă bucur foarte tare că ai putut să vii. Cum a fost luna de miere? Arăți fantastic! —Mulțumesc, a răspuns Alison și s-a așezat recunoscătoare. A fost grozav! E un loc așa de frumos. Am făcut multe scufundări și am văzut niște pești incredibili. Măi să fie! Fiona era impresionată. — În luna de miere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
miere? Arăți fantastic! —Mulțumesc, a răspuns Alison și s-a așezat recunoscătoare. A fost grozav! E un loc așa de frumos. Am făcut multe scufundări și am văzut niște pești incredibili. Măi să fie! Fiona era impresionată. — În luna de miere, eu n-am văzut nimic altceva decât tavanul. Trecuseră aproape trei săptămâni de la nunta lui Alison și Luca, iar cei doi tocmai se întorseseră dintr-o călătorie în stațiunea OneandOnly Kanahura, din Maldive. Două săptămâni în paradis fuseseră perfecte pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]