4,730 matches
-
părea sincer bucuros de prezența mea. Dispăruse orice urmă de reticență agresivă care emanase din el ori de câte ori intram în câmpul lui vizual. Dar nu m-am putut concentra prea mult asupra câinelui din moment ce camera de zi se schimbase atât de miraculos. Verdele flocos redevenise bejul gazon, iar draperiile din 1976 din dreptul ferestrei (doar cu câteva zile în urmă) dispăruseră, iar mobile era aranjată ca atunci când ne mutasem aici. Am închis ochii și am gândit: mulțumesc. Exista un viitor (deși nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
d-na Ungureanu aseară la telefon, mi-a spus că ai fost la Agapia , unde te-ai Întâlnit cu Profirița Sadoveanu. Aș vrea să știu, ce ai mai adunat pentru Muzeul matale. Aștept rândurile matale care să-mi povestească de miraculoase achiziții. Urări de sănătate matale și celor dragi matale. Dacă-l Întâlnești pe d. prof. Popa arată-i bunele mele gânduri pentru D-sa. V. Tempeanu </citation> <citation author=”TEMPEANU Virgil” loc=”Buftea” data=”26 aug. 1973”> Iubite domnule Dimitriu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Cu mulțumiri Despre „Șezătoarea” ați primit ceva? Dacă aveți mai multe foto Iorga la Hârtop - aș vrea să am și eu una. </citation> <citation author=”TEMPEANU Virgil” loc=”Buftea” data=”31.VII.1974”> Iubite domnule Dimitriu, Aveți realizări impresionante, chiar miraculoase! Scrisoarea matale, copioasă, mi-a adus plăcute vești din Flt. și despre activitatea neobosită, pe care o duceți. Repet: sunteți pus de Providență la Galerie. Probă, că m-a interesat În deosebi, e și faptul, că am trimis-o și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
aștepți preț de câteva minute ca să ajungi la mirificul tablou. Gioconda ne surâde din spatele unui perete gros de sticlă, care o protejează nu numai de agenții naturali ai eroziunii, cât mai ales de răufăcătorii bipezi. După ce fusese răpită și recuperată miraculos, se poate spune, s-au luat măsuri severe de securitate, hotărându-se plasarea capodoperei lui Leonardo în această cutie de sticlă. Peretele translucid are o nuanță gri și creează un efect prismatic, mărind ușor dimensiunile naturale ale tabloului, spre beneficiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
gândesc la felul în care memoria reușește să secționeze amintirile - de parcă ai apăsa un buton și te-ai „strămuta” într-o anumită secvență, etanșă, bine izolată, având datele sale proprii, cu vremea, însorită sau ploioasă, cu gesturile, vorbele, întâlnirile conservate miraculos, așa cum ți s-au imprimat pe retina creierului-șapirograf. Și de fiecare dată, retrăirea acelei secvențe se dovedește la fel de intensă și autentică.) VASILE GÂRNEȚ: Intrăm în Gara Malbork (Marienburg, cum îi spun nostalgic germanii) pe la orele 22.30. Primii localnici cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
azi, la aproape o jumătate de secol de la debut și la două decenii de la dispariția sa fizică, că Nichita e mai mult decât un „scriitor, un poet important”. Și se pare că în postumitatea sa se pregătește acel rar și miraculos proces al „nașterii unei legende”, o legendă in statu nascendi. Sigur, poate nici aceste „semnale” nu sunt încă decisive, au mai fost cazuri de astfel de „legende născânde” ale poeziei românești, care apoi s-au dovedit false... în prima generație
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și cu o clară nuanță politică, psihologică, într-un succes al „celor învinși”, al „fostei elite” și al principiilor ei, elită culturală, științifică și politică umilită și decimată în închisorile lui Dej, părăsită de luminatul Occident. Elită care a creat miraculosul „spațiu” dintre războaie, spațiu de creație, valoare și stabilitate națională ce părea că ne salvează în sfârșit de un provincialism etern, de o blestemată incapacitate de „a intra în Europa”. Da, am avut succes, spre surpriza mea, spun, deoarece Francisca
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fi opriți, întâmpinați de acel Animal hibrid, cu cap și tors de femeie, ce ne va pune întrebarea: de ce, Domnule sau Doamnă, bărbat, femeie, tânăr sau ins obosit de propriile eșecuri și victorii, de ce omului i s-a dăruit frumoasa, miraculoasa rațiune pentru toate treburile și calculele sale multiple și necesare și... de ce, când e să-și pună, sărmanul muritor, problema-problemelor, sensul propriei, unicei sale vieți, este „trimis”, aproape cu brutalitate, în prăpastia absurdului cel mai net, mai ireductibil, mai „rânjitor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pubertatea năucitoare pentru orice ins sensibil (deoarece „acolo” se desparte, se fracturează ființa „unică” în „două entități” ce seamănă în fiecare segment, în fiecare „gând”, în fiecare act al lor și totuși sunt mereu altfel, adânc, profund altfel, creând acea miraculoasă atracție (sau indiferență acută, respingere!Ă în jurul căreia se învârte „circul, carnavalul” existenței dintotdeaunaă - da, domnișorule sau domnișoară, dumneata semeni (cu noi!Ă, dar încă nu ne-ai învins! Va trebui „să te descurci” și să faci în așa fel
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
am fugit la gară și m-am suit în primul tren spre Capitală. Astfel că Oglinzile carnivore a rămas până azi neterminat și nu am aflat nici eu însumi prin ce aventuri mărunte, ciudate și traumatizante, dar într-un fel miraculoase, urma să mai treacă Herbert, cel care la 10 ani „suferea de teribila boală a eternilor puberi - plictiseala”! După apariția romanului, „spaima” mea nu a încetat; primele două cronici, apărute în publicații de mare tiraj - Flacăra și Informația Bucureștiului, au
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
stâncile de care se lovea vocea, clară pentru el, a Celui „unic și nevăzut”, a spart, iritat el însuși ca un zeu, tablele acelor legi care trebuiau, totuși, să ne susțină și îndrepte până azi, în ciuda atâtor legi noi și miraculoase privilegii ale tehnicii. „Ascultă de tatăl și de mama ta ca să trăiești mult și bine pe pământ!”, „Să nu furi”, „Să nu minți”, „Să nu ucizi”, „Să nu poftești femeia aproapelui” și, mai presus de toate: „Să nu-ți faci
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
necreatori! -, dar vom observa că „etica” unui scriitor, felul său de a se comporta sub vremuri nu are a impieta asupra necesității și valorii operei sale, mai ales când ne aflăm în fața unui creator de geniu, indivizi de ce nasc rar, miraculos, într-o națiune, se formează cu greu, în suferințe și eforturi inimaginabile pentru o „minte sănătoasă”, și care, în afară de a ne produce „satisfacție morală și bucurie a vieții”, sunt indivizi exponențiali la modul absolut, ei, adică, certifică nu numai un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
capi și scriitori bisericești, apoi scriitori laici ce scriau istoria domnilor care-i plăteau, iar apoi, „noi”, scriitorii, am făcut un blazon și o oglindă. (L-am crezut pe Gh. Brătianu și explicația sa a conservării vulgatei latine în mod miraculos în acel cazan etnic indescriptibil de „exotic” care au fost câmpiile și pantele munților noștri timp de secole, deoarece eu însumi am făcut experiența, în R.F. Germania a anilor ’60, ’70 și ’80, în marile gări germane, Hauptbahnhof, unde puteai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
oratorii și recviemuri având ca subiect patimile lui Isus, o mie de Fra Angelico, Rembrandt, Caravaggio sau Rouault le-au introdus printre rânduri și care acompaniază cu ritmuri de farandolă episodul regilor magi, al urcării la Templu ori al pescuitului miraculos. Numele pitorești de Gaspar, Melchior, Baltazar nici măcar nu figurează în text. Strămoșii noștri sau poate noi suntem cei care le-am inventat. Tot așa cum am adăugat măgărușul și boul la creșa de Crăciun, un surâs de fecioară prerafaelită pe chipul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
profetul Ilie s-a înălțat de viu la cer, pe carul său de foc, după ce a lovit fluviul cu mantia sa pentru a-i împinge apele îndărăt (Cartea a patra a Regilor, II 11-14). Mantia s-a pierdut, dar uscarea miraculoasă continuă, dacă e să iau în seamă depunerile albe de sare rămase pe crusta de nămol, ca și cum Marea Moartă ar fi urcat până aici. Cât despre ascensiunea la cer cu elicopterul, într-adevăr, nu vedem cum ar fi putut proceda
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
imaginarul nostru atât de propice legendelor, înaintea inventării fotografiei pe bază de clorură de argint și a marilor mijloace de transport, acești doi asasini ai fabulosului care, nemulțumiți că n-au fost folosiți, s-au văzut promovați distributori automatizați ai miraculosului mondializat. Harta 4. Marele Ierusalim Capitolul II La Ierusalim Și erau aproape Paștile iudeilor, și Iisus s-a urcat la Ierusalim. (Ioan, II, 13) 1. A prezenta un chip fals pentru a spune adevărul Și părinții Lui, în fiecare an
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și în sura Peșterii din Coran, recitată în timpul rugăciunii de vineri. Fugind de persecuția împăratului idolatru roman Decius, șapte tineri din Efes își găsesc adăpost, împreună cu câinele lor, într-o peșteră și, trei secole mai târziu, se trezesc în mod miraculos. Numele acestor adolescenți creștini zidiți de vii, deveniți în Coran "tovarășii din peșteră", sunt talismane pe pământul islamic. Părintele dall'Oglio, instalat aproape de Damasc în mijlocul siriacilor, face des drumul dus-întors între Bretagne și deșert. Îl are drept model pe Louis
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Ce poate o omonimie: să dea o speranță de prosperitate, ba chiar de răscumpărare, acestui loc blestemat de soartă, unde atâția locuitori rămași fără nicio resursă așteaptă răbdători venirea improbabilă a turiștilor și a pelerinilor care ar compensa în mod miraculos înmulțirea sângelui cu cea a vinului. * * * Supraabundență de mâncăruri pe masă, opulența kitsch a interioarelor, absența mijloacelor de transport în comun, toți membrii clasei mijlocii deplasându-se în Mercedesuri: practica mizerabilismului e un exercițiu dificil în Liban, cel puțin atâta timp cât
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și ceea ce șochează cel mai mult avariția mea franțuzească: la sfârșitul ospățului, fie el acasă la un particular sau la restaurant, jumătate, sau chiar mai mult, din felurile servite sfârșesc intacte la lada de gunoi. Legile ospitalității persistă în mod miraculos. Înfierez risipa, insulta adusă celor săraci (amintirea perenă a anilor de după război când puneau încă deoparte "pentru chinezuți" staniolul în care era învelită ciocolata, când a opta parte dintr-un camembert ținea o săptămână la gheață și când familiile încă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cele ale grației și ale milosârdiei lui. De l-am putea revedea în cetatea lui înveselită Pe omul pădurii de cedri și al pădurii de mesteceni. Și pe pescarul Kephas cum stă pe malul apei Uitându-se cum sporește pescuitul miraculos. De l-am putea contempla pe omul din Nazaret. Pe lucrătorul în lemn de ulm și în lemn de mesteacăn. Și pe omul din barcă și din Genesareth, Cum merge el cu picioarele pe ape. De l-am putea revedea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dornic să se vindece căzând de pe un acoperiș, puteam cel puțin spera să zăresc o pânză în depărtare, vreun cioban pe coline, vreo prostituată înlăcrimată, cu părul despletit și cu picioarele goale la colțul străzii. Nimic. De ce nu și pescuitul miraculos, mă rog frumos? Sau pe Charlton Heston în rolul cine știe cărui Moise recepționer la hotelul-dormitor din colț? Cel în care m-am oprit, la lăsarea serii, lângă vechiul kibbutz de la Ginossar (unde este expus, ca niște sfinte moaște, scheletul de lemn
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
intenția voievodului de a sfinți locurile copilăriei. Legenda stejarului din Borzești, care evocă un moment din copilăria lui Ștefan, se leagă în felul acesta de anumite realități pe care ni le sugerează documentele. Creșterea și instruirea copilului, spune legenda, sunt miraculoase, ursitoarele menindu-i o viață ieșită din comun. „Când s-a rătăcit odată prin păduri, glăsuia o legendă populară, a dat peste o căsuță unde erau doi îngeri prefăcuți în moșnegi, iar acești doi moșnegi l-au învățat cum să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
literar românesc, spre deosebire de secondarea precisă a neofiților de către maeștri în inițierile propriu-zis tribale; maeștrii inițiatori prezenți în textele folclorice au o apariție redusă, cu rolul de a provoca doar abilitățile latente ale neofitului sau de a-l înzestra cu obiecte miraculoase, în acord cu natura lui specială. În privința titulaturii de rituri de pubertate, Arnold van Gennep a demonstrat încă din 1909 că pubertatea socială nu trebuie suprapusă peste cea fiziologică, un astfel de termen putând induce în eroare cercetarea. Dacă în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
eroilor solari, familiari păstorilor nomazi, Mircea Eliade consideră că structura lor nu se limitează la „manifestarea pură și simplă a unor fenomene solare (auroră, raze, lumină, asfințit etc.). Un erou solar prezintă întotdeauna, în plus, și o zonă «obscură»”. Nașterea miraculoasă a eroului oferă un asemenea fundal magic și-i justifică întregul parcurs viitor. În basmul cules de Pamfil Bilțiu în Cupșeni, Maramureș, eroul este zămislit prin ingerarea unor flori nedenumite, dar solare cromatic: „O fost odată doi moși bătrîni și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o casă solară. În basmul Povestea lui Harap Alb din colecția lui Constantin Mohanu, eroul dedublat ca servitor trebuie să o aducă pe Ileana Cosânzeana care „are-o chilie-mbrăcatăzâce - numai cu tăblii de argint și de diamant.” (Boișoara - Vâlcea). Așezarea miraculoasă reprezintă o imagine comună și cântecelor ritual - ceremoniale: „Și-acolo la vale,/ Este-o casă mare,/ Cu ferești la soare,/ Ușa-n drumul mare,/ Strașina rotată,/ Strânge lumea toată” (Goij). Plecat din lumea albă, voinicul trebuie să treacă prin tărâmul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]