6,060 matches
-
sq; id., Mythes et cultes chez Ies peuples primitifs, pp. 188 sq. târziu, după descoperirea plugului, munca agrară e asimilată actului sexual 23. Dar vreme de milenii Mama-Pământ zămislea și năștea singură, prin partenogeneză. Amintirea acestui "mister" supraviețuia încă în mitologia olimpică (Hera concepe singura și dă naștere lui Hefaistos, lui Ares) și se lasă descifrată în numeroase mituri și în numeroase credințe populare cu privire la zămislirea oamenilor din Pământ, nașterea pe sol, depunerea noului-născut pe pământ etc.24 Născut din Pământ
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
adevărată" pentru omul contemporan. Toate aceste valori religioase consecutive descoperirii agriculturii au fost articulate progresiv în decursul timpului. Noi le-am amintit totuși de pe acum pentru a reliefa caracterul specific al creațiilor mezolitice și neolitice. Vom întâlni mereu idei religioase, mitologii și scenarii rituale solidare cu "misterul" vieții vegetale. Căci creativitatea religioasă a fost suscitată nu de fenomenul empiric al agriculturii, ci de misterul nașterii, morții și al renașterii identificat în ritmul vegetației. Crizele care pun în pericol recolta (inundațiile, secetele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de fenomenul empiric al agriculturii, ci de misterul nașterii, morții și al renașterii identificat în ritmul vegetației. Crizele care pun în pericol recolta (inundațiile, secetele etc.) vor fi traduse, pentru a fi înțelese, acceptate și stăpânite, în drame mitologice. Aceste mitologii și scenariile rituale care depind de ele vor domina timp de milenii civilizațiile Orientului Apropiat. Tema mitică a zeilor care mor și învie se numără printre cele mai importante, în anumite cazuri, aceste scenarii arhaice vor da naștere la noi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în anii '30: ele ar reprezenta un om cu barbă, o femeie și un copil. Ochii sunt marcați cu scoici. Garstang a crezut că a putut să identifice în aceste resturi cea mai veche triadă divină cunoscută, comportând probabil o mitologie analoagă aceleia care va domina mai târziu Orientul Apropiat. Dar această interpretare este încă controversată 32. Morții erau îngropați sub pardoseala caselor. Câteva cranii exhumate de către Kathleen Kenyon 33 ne arată o pregătire specială: părțile inferioare sunt mulate în ipsos
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
continuăm. Să subliniem doar că atari rituri s-au menținut timp de 4000-5000 de ani, dintre care ultimii l 000-1500 de ani sub vigilența celor două religii monoteiste cunoscute prin rigoarea lor, creștinismul și islamul. 15. Contextul religios al metalurgiei: mitologia epocii fierului "Mitologiei pietrei șlefuite" i-a urmat o "mitologie a metalelor"; cea mai bogată și mai caracteristică a fost elaborată în jurul fierului. Se știe că "primitivii", ca și populațiile preistorice, au prelucrat fierul meteoritic cu mult înainte de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
doar că atari rituri s-au menținut timp de 4000-5000 de ani, dintre care ultimii l 000-1500 de ani sub vigilența celor două religii monoteiste cunoscute prin rigoarea lor, creștinismul și islamul. 15. Contextul religios al metalurgiei: mitologia epocii fierului "Mitologiei pietrei șlefuite" i-a urmat o "mitologie a metalelor"; cea mai bogată și mai caracteristică a fost elaborată în jurul fierului. Se știe că "primitivii", ca și populațiile preistorice, au prelucrat fierul meteoritic cu mult înainte de a fi învățat să utilizeze
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
timp de 4000-5000 de ani, dintre care ultimii l 000-1500 de ani sub vigilența celor două religii monoteiste cunoscute prin rigoarea lor, creștinismul și islamul. 15. Contextul religios al metalurgiei: mitologia epocii fierului "Mitologiei pietrei șlefuite" i-a urmat o "mitologie a metalelor"; cea mai bogată și mai caracteristică a fost elaborată în jurul fierului. Se știe că "primitivii", ca și populațiile preistorice, au prelucrat fierul meteoritic cu mult înainte de a fi învățat să utilizeze minereurile feroase superficiale. Ei tratau anumite minereuri
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
religios cunoscut, o sacralitate mai profundă și, totodată, mai periculoasă. Exista sentimentul aventurării într-un domeniu care nu mai aparține de drept omului: lumea subterană cu misterele sale și cu lenta gestație mineralogică ce are loc în măruntaiele Mamei-Pământ. Toate mitologiile minelor și munților, nenumăratele zâne, genii, elfi, fantome și spirite sunt epifaniile multiple ale prezenței sacre pe care omul o înfruntă pătrunzând în nivelurile geologice ale Vieții. Încărcate de această sacralitate întunecoasă, minereurile sunt îndreptate apoi către cuptoare. Atunci începe
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Africa, operația topirii este asimilată actului sexual; ibid., p. 62. - Încărcat de forțe în același timp sacre și "demonice" - se transmite metalurgilor și fierarilor; aceștia sunt ținuți la înaltă cinste, dar totodată temuți, îndepărtați sau chiar disprețuiți 56. În numeroase mitologii, fierarii divini făuresc armele zeilor, asigurându-le astfel victoria împotriva Dragonilor și altor Ființe monstruoase, într-un mit canaanean, K6shar-wa-Hasis (literal, "îndemânatec-și-viclean") făurește pentru Baal cele două măciuci cu care îl va doborî pe Yam, Stăpânul mărilor și al apelor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
se pare că există o legătură intimă între arta faurului, tehnicile oculte (șamanism, magie, practica vindecării etc.) și arta cântecului, a dansului și a poeziei. Toate aceste idei și credințe dezvoltate în jurul meseriei minerilor, metalurgilor și fierarilor au îmbogățit considerabil mitologia lui homofaber moștenită din epoca pietrei. Dar dorința de a colabora la perfecționarea Materiei a avut consecințe importante. Asumându-și responsabilitatea de a schimba Natura, omul s-a substituit Timpului; ceea ce ar fi avut nevoie de eoni întregi pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
atunci când a trecut dincolo de hotarele suveranității 1 A se vedea S. N. Kramer, From the Tablets ofSumer, pp. 77 sq.; id., The Sumerianx, p. 145. 2 A se vedea o traducere nouă a poemului "Ghilgameș, Enkidu și Infernul", în Giorgio Castellino, Mitologia sumerico-accadica. Pp. 176-181. Despre concepția egipteană a perfecțiunii inițiale, c f. S 25. ' Traducerea Maurice Lamhert, în "La naissance du Monde", p. 106. 4 Am urmat interpretarea data de R. Jestin, "La religion sumerienne", p. 170. Religiile mesopotarniene proprii. Ceea ce surprinde
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
vechi. Acest mit se deschide cu o poveste de dragoste: Inanna, zeița tutelară a cetății Erek, se căsătorește cu ciobanul Dumuzi 18, 14 Cf. Kramer, From the Tablets, pp. 177 sq.; id., Sumerian Mythology, pp. 97 sq.; G. R. Castellino, Mitologia, pp. 140-143. 15 Asupra simbolismului implicat în anumite mituri diluviene, a se vedea M. Eliade, Trăite d'histoire des religiuns, pp. 182 sq. 16 Vom vedea (§ 21) că tot zgomotul, și anume vacarmul zeilor tineri care-1 împiedicau să doarmă, 1
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
căutării nemuririi se lasă descifrată în structura specifică a încercărilor suferite de Ghilgameș. Romanele arthuriene prezintă o situație analogică: simbolurile și motivele inițiatice abundă, dar este imposibil de hotărât dacă ele sunt solidare cu un scenariu ritual, reprezintă amintiri ale mitologiei celtice sau ale gnosei hermetice sau sunt simple produse ale activității imaginare. Cel puțin, în cazul romanelor arthuriene cunoaștem tradițiile inițiatice care le-au precedat redactarea, în timp ce protoistoria eventualului scenariu inițiatic, implicat în aventurile lui Ghilgameș, nu o cunoaștem. S-
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Breasted, op. Cit., pp. 103 sq. Și la R. Weill, Le champ des roseaux et le champ des offrandes, pp. 16 sq. Asemenea încercări sunt cunoscute în numeroase tradiții arhaice. Ele presupun o inițiere prealabilă, comportând anumite ritualuri și anumite învățături (mitologie și geografie funerară, formule secrete etc.). Cele câteva aluzii care se găsesc în Textele Piramidelor constituie cele mai vechi documente scrise privind obținerea unei soarte privilegiate grație anumitor cunoștințe secrete, E vorba, desigur, de o moștenire imemorială, împărtășită și de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
știe, grotele au jucat un rol religios încă din paleolitic. Labirintul preia și amplifică acest rol: a pătrunde într-o peșteră sau într-un labirint echivala cu o coborâre în Infern, altfel zis cu o moarte rituală de tip inițiatic. Mitologia faimosului labirint al lui Minos este obscură și fragmentară; dar episoadele cele mai dramatice se raportează la o inițiere. Semnificația originară a acestui scenariu mitico-ritual era probabil uitată cu mult înainte de primele mărturii scrise. Saga lui Teseu, anume pătrunderea sa
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sceptrul către un adorator masculin care își acoperă ochii 46. Pe intagliouri se vede zeița precedată de un leu, ori înjunghiind o căprioară sau un berbec, ori în picioare între două animale etc. După cum vom vedea, "Stăpâna Animalelor" supraviețuiește în mitologia și religia grecească (cf. §92). Cultul se celebra pe vârfurile munților, precum și în capelele palatelor sau în incinta caselor particulare. Peste tot, zeițele se găsesc în centrul activității religioase. La începutul minoicului mijlociu (~ 2100-1900) sunt atestate primele sanctuare pe înălțimi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
este indubitabilă: a sări peste taurul în cursă constituie o "probă inițiatică" prin excelență 53. Foarte probabil, legenda tovarășilor lui Teseu, șapte tineri băieți și șapte fete, "oferite" Minotaurului, reflectă amintirea unei astfel de probe inițiatice. Din nefericire, nu cunoaștem mitologia taurului divin și rolul său în cult. Probabil că obiectul cultual, specific cretan, numit "coarnele de consacrare", reprezintă stilizarea unui frontal de taur. Omniprezența sa confirmă importanța funcției sale religioase: coarnele serveau la consacrarea obiectelor plasate în interior. Semnificația religioasă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Hera, Atena, Poseidon și Dionysos. Din nefericire, informațiile mitologice și cultuale sunt destul de modeste: se face mențiune despre Zeus Dyktaos și Daedalus, despre "sclavii zeului" și "sclavul Atenei", nume de preoțesc etc. Cu mult mai semnificativ este renumele Cretei în mitologia și religia Greciei clasice, în Creta este făcut să se nască și să moară Zeus; Dionysos, Apollon, Herakles și-au avut "copilăriile" lor în Creta; acolo Demeter îl iubise pe lasion și Minos primise legile, și, împreună cu Rhadamanthys, a devenit
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de o parte cu teogonia feniciană, așa cum era ea prezentată de Philon din Byblos și, pe de altă parte, cu tradiția transmisă de Hesiod. După Philon 17, primul zeu suveran era Elyun (în greacă Hypsistos, "Cel mai înalt"), corespunzând în mitologia hurrită/hittită lui Alalu. Din legătura sa cu Bruth au venit pe lume Ouranos (corespunzând lui Anu) și Ge (Gaia). La rândul lor, aceștia din urmă nasc patru fii, dintre care primul, El (sau Cronos), corespunde lui Kumarbi. Ca urmare
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
patra generație și corespunzând lui Teșub și lui Zeus) obține suveranitatea; trăsătură de excepție, el o obține fără luptă. Până la descoperirea literaturii ugaritice, se punea la îndoială autenticitatea acestei tradiții transmise de Philon. Dar succesiunea generațiilor divine este atestată în mitologia canaaneană (§ 49). Faptul că Hesiod (§ 83) vorbește doar de trei generații - reprezentate de Ouranos, Cronos și Zeus - reconfirmă autenticitatea versiunii Philon/"Sanchoniaton", deoarece aceasta menționează, înaintea lui Ouranos (= Anu), domnia lui Elyun (= Alalu). Probabil că versiunea feniciană a mitului suveranității
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Ugarit, oraș-port pe coasta septentrională a Siriei. E vorba de texte redactate în secolele XIV-XII, dar conținând concepții mitico-religioase mai vechi. Documentele descifrate și traduse până în prezent sunt încă insuficiente pentru a ne permite o vedere comprehensivă a religiei și mitologiei ugaritice. Supărătoare lacune întrerup aceste povestiri; capetele coloanelor fiind sparte, nu există un acord nici măcar în ce privește ordinea episoadelor mitologice, în ciuda acestei stări fragmentare, literatura ugaritică este de neprețuit. Trebuie totodată ținut cont de faptul că religia UgarituM nu a fost
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cosmică este un fenomen destul de frecvent. De multe ori, creatorul devine deus otiosus și se îndepărtează treptat de creația sa. Uneori substituirea este rezultatul unui conflict între generații divine sau între reprezentanții lor. În măsura în care se pot reconstitui temele esențiale ale mitologiei ugaritice, se poate spune că textele ne prezintă promovarea lui Baal la rangul suprem. Dar e vorba de o promovare obținută prin forță și viclenie care nu e scutită de o anume ambiguitate. Baal este singurul zeu care, deși se
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Anat este în același timp zeița dragostei și a războiului. Alături de ei, cele mai importante personaje mitologice sunt Yam, " Prințul Mării, Fluviul Regent", și Moț, "Moartea", care își dispută cu tânărul zeu puterea supremă, în fapt, o mare parte a mitologiei ugaritice este consacrată conflictului dintre El și Baal, și luptelor lui Baal cu Yam și Moț pentru a-și impune și menține suveranitatea. 49. Baal câștigă suveranitatea și triumfă asupra Dragonului Conform unui text grav mutilat 27, Baal și tovarășii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cuprinsă de furie homicida, începe să ucidă paznici, soldați, bătrâni; în sângele care îi vine până la genunchi, ea se încinge cu capetele și mâinile victimelor. Episodul este semnificativ 34.1 s-au găsit paralele în Egipt, și mai ales în mitologia și iconografia zeiței indiene Durgă 35. Carnajul și canibalismul sunt trăsături caracteristice zeițelor arhaice ale fertilității. Din acest punct de vedere, mitul lui 'Anat poate fi clasat printre elementele comune vechii civilizații agricole care se întindea din Mediterana orientală până în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Canaan, se va aprecia ca extraordinar de omenește faptul că această lupta dintre Iahve și Baal s-a prelungit atât de mult în timp și, în ciuda compromisurilor și a infidelităților, s-a terminat prin victoria iahvismului."46 45 Abia în mitologia buddhistă se va mai întâlni un alt marc zeu al morții. Mura, carc-și datorește imensa-i putere chiar oarbei iubiri de viață a oamenilor. Dar, evident, în perspectiva indiană postupanisadică, ciclul viață-sexuali-tate-moarte-reântoarcere la viață constituie cel mai mare obstacol
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]