19,067 matches
-
și cine va veni în locul său și cum vor reacționa în continuare politicienii și piețele. Orice ar fi însă, Ben Bernanke este deja istorie. Poate că a creat chiar o nouă doctrină. Una care spune, în esență, că prin intermediul politicii monetare se pot atinge toate laturile careului magic al politicilor economice, adică o creștere sustenabilă, o inflație joasă, grad ridicat de ocupare și echilibru în relațiile cu exteriorul. Acesta ar fi bine să fie "noul normal". Politicul nu ar mai dicta
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
este grăitor în acest sens. Euro devenise o amenințare prea mare pentru fragilul dolar, afectat de deficitele publice uriașe ale Statelelor Unite, și atunci s-a trecut la vulnerabilizarea pe aceeași cale a deficitelor și împrumuturilor, pînă la demantelarea construcției monetare europene, pentru ca dolarul să rămînă moneda de referință, iar Sistemul Federal de Rezerve american să poată emite în continuare dolari în exces, tezaurizați în parte în Asia și-n alte zone, să exporte inflație și să manipuleze ratele de schimb
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
aceeași noapte, în Hong-Kong, a ieșit Snowden cu dezvăluirile lui despre Big Brother-ul american, dezvăluiri care au cutremurat lumea. China nu mai poate fi ocolită în adoptarea marilor decizii, mai ales în dosare fierbinți precum spațiul cibernetic, securitatea mediului, sistemul monetar internațional, criza coreeană, Africa sau disputele teritoriale din Asia de Sud-Est. Vechiul Imperiu de Mijloc a redevenit o mare putere regională și o putere globală în expansiune. Mai mult, actualul președinte este primul după Mao care conduce și Comisia Militară Centrală, organism
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
descentralizare. Francezii se uită prostiți la ce au ales și nu le vine să creadă. Europa se confruntă cu cel mai mare dezastru economic din istoria ei modernă. Fiecare summit se termină cu cîte un fiasco. Uniunea fiscală și cea monetară nu mai sunt suficiente, e nevoie mereu de mai mult. Dacă nu devine o federație de state, Europa va pluti în continuare în derivă așteptîndu-și inevitabilul sfîrșit. Die Welt apreciază totuși că e încă prea devreme pentru așa ceva. Din punct
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ales că deja un grup de 20 de țări au semnat acorduri cu China prin care acceptă noua monedă. Printre aceste figurează și țări mari cum e Brazilia și surpriză ! Japonia. E clar : marcat și el de sindromul iugoslav, sistemul monetar internațional se restructurează din temelii. Nici vorbă de "lăstari verzi". Sărbătoarea Învierii Domnului, 1999. Orașul este bombardat cu sălbăticie de forțele NATO, în ciuda rugăminților de încetare temporară a focului ale Papei și ale multor episcopi creștini. Belgrădenii au ieșit pe
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
de separarea Scoției de Anglia. În tot cazul, eu nu văd Marea Britanie semnînd Uniunea fiscală și pe cea bancară, iar ce vor ei nu vor continentalii, or deciziile se iau prin consens, trebuind aprobate de fiecare țară în parte. Deja, monetar, englezii joacă de mult cartea independenței, făcînd rău monedei europene, în colaborare cu Unchiul Sam. Ani de zile, UE a cheltuit circa o treime din bugetul său pe politica regională și de coeziune, în scopul eliminării disparităților și a dizolvării
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
mersul ideilor, evoluția demografică și tehnologia. Mă gîndesc și la un al patrulea, încă nelămurit suficient într-o manieră științifică, dar care s-a autonomizat în ultimele două decenii și a cîștigat în importanță: este vorba despre monedă și sistemul monetar. Analiza ultimelor evoluții ale acestor elemente indică un declin clar al Occidentului și o afirmare a țărilor BRICS și a altor puteri emergente, în vreme ce centrul economic al lumii s-a mutat în Asia. Astfel, ca PIB, țările BRICS egalează SUA
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
cheltuiască în domeniul militar cît întreg restul lumii. În ce privește dansul amețitor al monedelor, este de remarcat cred că 48% ditre lichiditățile lumii se află în Asia, că actuala criză a economiilor occidentale are și o importantă, dacă nu decisivă, componentă monetară și că suntem în plin război valutar, în care, cel puțin deocamdată, dolarul și euro pierd teren serios în favoarea valutelor țărilor cu rezerve valutare mari, în special a yuanului chinezesc. Oricum piețele cîntă Asia, unde s-au mutat investițiile, de unde
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
lîngă cele din BRICS, cum ar fi: Coreea de Sud, Mexic, Turcia, Indonezia, Suedia, Canada, Polonia și chiar Columbia și Nigeria, configurînd o lume multipolară, în care și clasa de mijloc devine mai consistentă. Se impune cu necesitate o reformare a sistemului monetar internațional și a organismelor monetar-financiare internaționale, care să reflecte noile realități. Lumea rămîne însă plină de inegalități și de nedreptăți. Astfel, cei mai bogați 1% din populația planetei dețin 44% din resursele acesteia, în timp ce jumătatea cea mai săracă, adică 3
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ci fiindcă nimeni nu putea prevedea evoluția legislației în noile state. Ba se vorbea că în Republica Vandana de Nord se vor naționaliza toate instituțiile financiare, ba se spunea că în Republica Vandana de Sud va urma o iminentă reformă monetară. Și au mai apărut și alte numeroase zvonuri, având toate în comun doar perspective dintre cele mai sumbre. Cu toate acestea, spre uimirea generală, Banca Zimberlan & Fiii nici nu și-a restrâns filialele și cu atât mai puțin a dat
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
bunul respectiv. Acest "grad final de utilitate" apare și la Walras, sub denumirea de "raritate" și la discipolul său, Vilfredo Pareto, sub cea de "ofelimitate elementară". Jevons a neglijat faptul că, pentru a aplica această metodă la explicarea schimburilor exprimate monetar, avem nevoie de un sistem complet de prețuri pentru a face comparabile diversele estimări subiective. Situația se complică și mai rău cînd avem de-a face cu vînzători și cumpărători multipli (grupuri), Jevons neținînd seama de faptul că aceștia pot
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
a altor bunuri. El introduce toți cumpărătorii și toți vînzătorii într-un sistem complet al prețurilor de piață, ceea ce le permite să-și exprime utilitățile marginale printr-o unitate etalon a valorilor de schimb. Este o unitate de cont, ipotetică, monetară. Valoarea sa nu ar fi afectată de utilizarea ca instrument de schimb. Funcția monedei ca mijloc de rezervă e ignorată. Această ipoteză seamănă cu cea ricardiană de echivalență, specifică liberei concurențe, care ar asigura fiecărui vînzător și fiecărui cumpărător satisfacerea
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
tranzacțiilor individuale în regim concurențial. El pleacă de la ipoteza că raportul utilităților marginale ale bunurilor sunt egale pentru toți participanții la schimb, în baza căreia indică limite superioare și inferioare ale prețurilor convenite conform principiului utilității marginale. În studiile sale monetare, autorul austriac insistă asupra "actelor spontane și nonintenționale" care ar fi la originea funcțiilor monedei. Se opune teoriei cantitative a monedei. Nu aplică automat analiza utilității marginale la explicarea valorii monedei, cercetînd în schimb diferența dintre valoarea de schimb "externă
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
pentru ca sistemul său să fie în echilibru și să conducă la maximizarea utilității colective sunt multe: relații perfecte între obiective și mijloace, mobilitatea perfectă a resurselor economice, independența nevoilor în raport cu mijloacele de a le satisface, concurența perfectă, existența unui etalon monetar stabil, considerații de natură etică ș.a. Sistemul economic imaginat de Pareto este regizat de principii mecanice stricte. Suntem sceptici, neînțelegînd cui folosesc aceste utopii cum sunt divizibilitatea infinite zimală a dorințelor și utilităților, substituibilitatea infinită între acestea, aplicarea de sisteme
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
De asemenea, vine și cu o teorie nouă privind salariile, care ar trebui să fie direct proporționale cu productivitatea muncii, deci ținînd pasul cu nivelul de pregătire și cu forța productivă a muncii. Autorul britanic se ocupă și de probleme monetare, introducînd o formulă a circulației monetare, și anume: M=KPQ. Este o expresie statică, spre deosebire de ecuația lui Irving Fisher din The Purcesing Power of Money, care este una dinamică: MV=PQ, unde M=masa monetară în circulație; V=viteza de
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
teorie nouă privind salariile, care ar trebui să fie direct proporționale cu productivitatea muncii, deci ținînd pasul cu nivelul de pregătire și cu forța productivă a muncii. Autorul britanic se ocupă și de probleme monetare, introducînd o formulă a circulației monetare, și anume: M=KPQ. Este o expresie statică, spre deosebire de ecuația lui Irving Fisher din The Purcesing Power of Money, care este una dinamică: MV=PQ, unde M=masa monetară în circulație; V=viteza de circulație a monedei; P=nivelul general
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
se ocupă și de probleme monetare, introducînd o formulă a circulației monetare, și anume: M=KPQ. Este o expresie statică, spre deosebire de ecuația lui Irving Fisher din The Purcesing Power of Money, care este una dinamică: MV=PQ, unde M=masa monetară în circulație; V=viteza de circulație a monedei; P=nivelul general al prețurilor, iar Q=cantitatea de mărfuri tranzacționate. Deci K=1/V, un factor misterios, încă nedecriptat pe deplin. El exprimă noțiunea de "încasare dorită" a lui Walras, sau
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
asimilată randamentului capitalului în procesul de producție, sau profitului realizat de antreprenor. Ratele dobînzilor ar oscila foarte mult, astfel încît rata medie a dobînzii naturale nu ar fi una de echilibru. Wicksell a insistat asupra faptului că, într-o economie monetară, trebuie distins între profitul anticipat, pe de o parte, și rata dobînzii, determinată ca relație între cererea și oferta de capital pretabil, pe de altă parte. Cum oferta de capital real e limitată, în timp ce oferta de monedă e destul de elastică
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
critică ceea ce se numea "banking principle", potrivit căruia oferta de mone dă se adaptează în mod automat la nevoile economiei. Wicksell folosește o formulă bazată pe împărțirea venitului național în economia globală și cererea de bunuri de consum, abordînd teoria monetară prin intermediul venitului și arătînd influența majoră pe care o are rata dobînzii asupra variației prețurilor. El consideră diferența dintre ratele dobînzilor și cele ale profiturilor ca respon sabilă de fluctuațiile activității economice, acuzînd în principal comportamentul băncilor. Pentru autorul suedez
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
economice, acuzînd în principal comportamentul băncilor. Pentru autorul suedez, moneda nu mai e un simplu "voal", ce trebuie eludat pentru a înțelege economia. Relația dintre rata creditării și cea a dobînzii reale îl face să distingă un sistem al mărimilor monetare în legătură cu un sistem al schimburilor reale și să considere că misiunea cea mai importantă a teoriei economice este de a defini condițiile de echilibru ale sistemului monetar. Acesta s-ar produce atunci cînd rata creditului este "normală", adică egală cu
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
și cea a dobînzii reale îl face să distingă un sistem al mărimilor monetare în legătură cu un sistem al schimburilor reale și să considere că misiunea cea mai importantă a teoriei economice este de a defini condițiile de echilibru ale sistemului monetar. Acesta s-ar produce atunci cînd rata creditului este "normală", adică egală cu productivitatea tehnică marginală a capitalului, atunci cînd se realizează egalitatea dintre oferta și cererea de economii, garantînd un nivel stabil al prețurilor, mai ales pentru bunurile de
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
pentru bunurile de consum. Pentru stabilizarea prețurilor, autorul recomandă demonetizarea aurului și crearea unui sistem internațional de compensații. Dar D. Davidson va arăta că sistemul general al prețurilor va evolua invers față de productivitate, că într-o economie în creștere fluxurile monetare trebuie sporite, deci ratele dobînzilor trebuie menținute sub nivelul la care se egalizează cererea de împrumuturi cu oferta de economii, obiecțiuni recunoscute de Wicksell. Analiza autorului suedez s-a constituit în punctul de plecare pentru o nouă concepție asupra evoluției
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, prin cipalele dezbateri au vizat etalonul aur. Efectuînd o anchetă în acest sens, A. Marshall definește relațiile dintre oferta de monedă, nivelul prețurilor și ratele dobînzilor. Marshall pretinde că, în sistemul monetar de pe vremea aceea, producția de aur nu ar exercita decît o influență indirectă asupra prețurilor, ea determinînd și rezervele băncilor și, implicit, rata scontului, care, la rîndul ei, influențează nivelul prețurilor. Spre deosebire, Wicksel consideră mai curînd influența ratelor dobînzilor
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
În Statele Unite, crearea Sistemului Federal de Rezerve în 1913 s-a făcut pentru a fi concentrate rezervele de aur ale țării, în urma penuriei din timpul depresiunii din 1907. Marginaliștii au avut mari dificultăți în încercarea de a-și adapta teoria monetară la principiile generale ale doctrinei lor, căci mijloacele de plată nu par a avea o utilitate proprie, independentă de cea a bunurilor. Pentru Karl Menger, valoarea monedei decurge din natura marfară a metalelor prețioase și din funcția sa de instrument
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
cumpărare a mijloacelor de plată. Această definiție a fost preluată de majoritatea dintre colegi. Tot Menger, dar și Jevons, s-au arătat foarte preocupați de funcțiile monedei, în particular de cea de rezervă și de mijloacele de prevenire a incertitudinii monetare. Și Walras emite o teorie a monedei-marfă, cu valoare intrinsecă, dar afectată și de considerații de ordin psihologic. Mai precis, pentru el, valoarea monedei ar fi determinată exclusiv de valoarea de schimb a metalului prețios. De aici recomandarea autorului ca
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]