KorAP: Find »[drukola/base=murdar & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...158 159 160 ...291 >

7,269 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291

și un tricou alb, simțind că puteam face față oricui. — Am pregătit niște cafea, spuse Linda veselă, În timp ce eu intram În bucătăria care sclipea acum. Și sper că n-o să te superi că ți-am spălat toate vazele. Erau foarte murdare. Iarăși mă simt umilită. — Linda, nu era nevoie să faci asta. — Nu, nu. Știu că voi, tinerii, nu aveți timp să faceți curat cum se cuvine și măcar cu atît puteam ajuta și eu. Acum, vino și așează-te și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
nu greșește niciodată. — Era, se strîmbă ea. Acum, pare a se fi transformat În Dan, fiul cel Îmbufnat, care se așteaptă să-i spele hainele, să-i gătească și să curețe după el. Nu aud decît că dormitorul lui e murdar. — Ah, minunat. Îmi Închipui că e convinsă că l-am răsfățat. — Cred că Își dă seama că a făcut ea Însăși asta extrem de bine, chiar Înainte să apari tu În peisaj. Ne e dor de tine, știi? Adică, nu doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
ochii și Începe să plîngă. Îi pipăi fruntea, dar nici un semn de febră. Îl sărut ușor și-l alin În vreme ce-o iau spre baie, ca să-l spăl. — E totul În regulă, scumpule, Îi cînt eu Încetișor, desfăcîndu-i costumașul murdar și dîndu-i-l jos. Îi ridic maieul și mă străduiesc să nu Îl murdăresc și mai rău decît e deja. Mami e aici, zic și Încerc să nu mi se rupă inima de plînsul lui, În vreme ce-i curăț voma din păr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930

-le, o vecină, iscoditoare, s-a dus repede la Inchiziție s-o denunțe. În aceeași zi, i s-a făcut o percheziție și au arestat-o. ― Julia n-a bănuit nimic? ― În legătură cu ce? ― Cu ce lucrai. ― Nu făceam o treabă murdară. Nu ridicam ruguri, nu le dădeam foc, nu torturam. Cu toate acestea, m-am ferit să-i spun. Amânam. Numele Inchiziției era prea infamant. M-am temut că mă va disprețul ― Și nu te-ai dus s-o scoți din

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369

obosit, dar mergea repede, și eu aveam respirația sacadată din pricina vieții dezordonate pe care o dusesem. Când și când se întorcea să se uite la mine. N-avea pic de bunăvoință. Mă cântărea cu privirea, iar gâfâitul meu răsunător, fața murdară și asudată nu-i plăceau deloc. - Ce faci ca să-ți câștigi pâinea și că ești un om liber, astea le știu. Mi se pare însă că au trimis un om de nimic și cam tuciuriu, a spus el pe nepusă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
într-un vas și buchețele de săpunel uscat. S-a așezat pe mal și a început să se uite cu nerușinare la mine. N-am vrut să-i dau satisfacție: fără să mă arăt jenat, mi-am dat jos tunica murdară de servitor și am rămas în fundul gol. Apa era gheață, nu alta, numai bună să-ți facă pielea de găină. În timp ce mă spălam, am mormăit: - Dacă tu trebuie să mă-nveți ceva, atunci și eu trebuie să te învăț pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
frumusețea de odinioară, acoperișurile stăteau într-o rână, zidăria era ruinată, tencuielile și fațadele, mâncate de pete ca de râie. Toate spațiile goale erau ocupate de colibele sclavilor eliberați de pe pământurile romane, ridicate din te miri ce materiale. Străzile erau murdare și împuțite. Dincolo de asta, nu se mai știa dacă orașul era arian sau catolic, iar partea catolică era în chip egal împărțită între discipolii și denigratorii celor Trei Capitole. Vechile familii patriciene romane îl urmaseră pe episcopul catolic în insula

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
încălzește și luminează, dar e-n stare și să distrugă și să ucidă. Prefer să nu mă joc de-a vrăjitoria. Și casa lui Yehudah era curată, iar Rotari n-a putut să se abțină: - Nu cumva doar romanii sunt murdari și împuțiți? - O, viitor duce, a spus rabinul, și leul, dacă e liber și tânăr, are un miros de care nu-ți dai seama fiindcă se topește în mireasma ierburilor. Dar, dacă-l prinzi și-l priponești într-o cușcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
la monedă, fără să o atingă. - Ia-o! am stăruit. Mi-a răspuns: - Eu nu sunt arian și nici ce crezi tu. - N-are importanță, Dumnezeul nostru e același. Păstreaz-o! A luat-o cu două degete, ca și cum ar fi fost murdară. - Am s-o folosesc pentru cei săraci, și ei vor înălța tot ce trebuie, spre mulțumire. La curte, longobarzii erau toți adunați sub stejar. Vipera de aur atârnată de nuc mi-a dat de înțeles că întrunirea era importantă. Fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
codrului. Curgea domol, și lățimea lui era impresionantă. Bovo ne-a dus până la o colibă de chirpici de pe mal. Dinaintea unei uși cu găuri astupate cu iarbă și noroi, a strigat cât îl țineau bojocii: - Cagnaccio! A ieșit un bărbat murdar de noroi și păros, care s-a uitat chiorâș la noi. - Ăsta e un pescar de țipari, ne-a lămurit Bovo. Dar, deși nu are autorizație, dacă-i dați trei parale, ne trece dincolo. Am scotocit în desagă ca și cum aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
de obicei fermecat de viețile sfinților, a răbufnit: - Noi nu avem un zeu atât de crud. S-a întors să se uite după Bovo, care de-acum sforăia cu mâinile împreunate sub cap. S-a uitat la picioarele lui goale, murdare, cu bătături și cu pielea ca tovalul. - Asta nu prea se deosebește prin viața pe care o duce de Iov, dar Dumnezeul tău l-a cam dat uitării, și, după câte se pare, nu prea se sinchisește. După o noapte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
și pentru prima dată Bovo a rămas în urma noastră. Dintr-una dintre acele cocioabe a ieșit un bărbat înalt, aparent sănătos, și s-a îndreptat spre noi. Pe măsură ce se apropia de noi, am observat că era îmbrăcat în haine romane murdare și zdrențuite, care cândva fuseseră dichisite și luxoase. Ținea în mână un toiag noduros. Fața, dacă nu i-ar fi fost mutilată de o plagă ce-i devorase bărbia, ar fi părut a fi a unui bărbat încă în putere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
semn de recunoaștere, aveau o pecete pe corp. Am întrebat unde era cadavrul ajutorului de paharnic. Mi-au arătat o curticică lângă țarcul porcilor. Am ordonat să fie adus înăuntru, să fie depus pe o masă și despuiat de tunica murdară de sânge și de fecale. L-am întors pe toate părțile, dar n-am găsit nimic ieșit din comun. Când am pus însă să i se dea jos brâul și i-am controlat părțile intime cu o lumânare, am descoperit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Taso și al lui Kakko și am să vă garantez viața. N-au împlinit acel lucru, și, cu toate acestea, asediul n-a durat mult: nici măcar zece zile. Din pricina verii secetoase, puțurile orașului secătuiseră, și apa rămasă în șanțuri era murdară. În plus, ajutoarele promise de Ravenna n-au sosit. Încât, în dimineața celei de-a unsprezecea zile, s-a înfățișat la Rotari un preot trimis de episcopul Magno. Cerea să i se permită episcopului și clerului să părăsească orașul, pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
preoții catolici, care câștigau enorm de pe urma locurilor de înmormântare, au mers la rege să se plângă de împuținarea veniturilor lor, implorându-l să ia măsuri. Ariberto s-a sfătuit cu mătușa cea pusă pe rele și care, urmărindu-și urzelile murdare, a avut îndrăzneala să spună: - Dă-l afară pe Rotari și înmormântează-l în fața ușii principale a bisericii, lângă fiul său, astfel ca toți care intră să-i calce în picioare mormântul. Regele a vorbit cu vasalii de la curte. Aceștia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

În fața copiilor. Emma țipă că ea nu urla. Ce tâmpenii, spuse Valentina și se duse să-și ia rucsacul. Mama, nu vreau să merg la grădiniță, se smiorcăi Kevin. Vrei să știi ce fac? continua să strige Emma, dezlegând șorțulețul murdar al lui Kevin și aruncându-i-l În față lui Antonio. Fac totul, totul! Cine-ți face de mâncare? Cine face cumpărăturile? Cine spală vasele? Cine-ți face patul? Cine o duce pe fiică-ta la antrenamente? Cine Îi ajută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
ieși din cadă. — Nu contează, nu-i nimic, Îi spuse. — De ce stai În baie? Întrebă bănuitor Kevin, t-te s-simți rău? Mori? — Da’ ce spui acolo, broscoiule! râse Emma neînțelegându-l. Aruncă pantalonii uzi În coșul plin de rufe murdare. Mâine trebuia neapărat să-și facă timp pentru mașina de spălat. — J-jură că nu mo-mori, insistă Kevin. — Nu mor, Îl liniști ea, grăbită. Kevin nu părea mulțumit. O privea ca și cum pielea ei i-ar fi putut aduce o confirmare. — E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
și a hanoracului decolorat cu glugă de stafie, din cauza pantalonilor prea largi, lăsați până aproape de genunchi, și a câinilor fără zgardă sau botniță. Dar nici polițistul acesta nu-l opri - Îi era prea somn ca să-l urmărească pe vagabondul acela murdar și câinii lui plini de căpușe. Zero coborî scările În grabă și Își auzi pașii răsunând În tăcerea ireală. Tibrul se umflase, o masă de apă Întunecată, care Încă fierbea În maluri. În brațul drept al insulei fluviul Înainta grăbit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Încrucișare ratată Între un tera nova și un chow chow. Când Îi spusese că adoptase Încă un câine Ea se Îngrijorase. Unde ai să-l pui? Îl Întrebase. Ei nu-i plăceau câinii. Ei nu-i plăceau bastarzii și lucrurile murdare și abandonate. Ei Îi plăceau lucrurile frumoase. Pe la șase, pe Isola Tiberina, nu era nimeni. Din toată Roma, pe care o colinda de multe ori noaptea, când era goală și primitoare, singur și Însoțit doar de câinii săi, Zero prefera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
luă pe Kevin În brațe, așezându-l pe genunchi. Îi aranjă ochelarii ce-i alunecau de pe nas. El o privi extaziat, cu singurul lui ochi - celălalt era acoperit de un plasture enorm, care cândva fusese alb, dar care acum era murdar, și căpătase o nuanță cenușie. Emma Îi cuprinse talia cu brațele și Îi mușcă urechile, În ciudă. Kevin se apără, râzând. Adora sâcâielile ei. De la unu la zece, cât de mult mă iubești astăzi? Îi șopti Emma suflând ușor pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
brusc, iar Emma se ciocni de bretonul ei aspru. Pentru o clipă rămase cu buzele lipite de ea, dar fu apoi smulsă și legănată de zgâlțâielile metroului care ieșea la suprafață pentru a traversa Tibrul ce se zărea prin ferestrele murdare, de la Ponte Nenni. Vru să spună ceva, dar se opri și Își făcu loc spre ieșire. Nu e momentul potrivit - nu vreau o clipă furată printre străini și pe fugă. Mâine e sâmbătă. N-o să-i duc la Ostia, n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
bâigui Kevin. Emma se aplecă, Îl Îmbrățișă și Îl sărută pe guriță. Maja consideră sărutul prea lung, cu siguranță erotic. Dar blonda Încă nu sfârșise, Îi Îndreptă ochelarii și Îi dădu un pupic și pe frunte, și altul peste plasturele murdar. Kevin se agăță de blana ei, cu toată puterea. Încerca să o rețină. Așa făcea În fiecare dimineață. Ura școala pentru că Îl Îndepărta de ea. O vedea atât de puțin, mama lucra Într-o sută de locuri diferite, și, uneori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Antonio aproape fu nevoit să alerge În Încercarea de a se ține pe urmele lui, pe când urca grăbit scările albe și abrupte. La intrare era Întinsă pe jos o refugiată, care le Împiedica accesul cu picioarele și cu bocceaua ei murdară În care dormita o creatură rahitică și căcăcioasă - copilul ei, sau poate nu. O fată cu ochii migdalați și cu părul lung și negru. SUNT SĂRACĂ DIN SARAJEVO AM CINCI COPII NU AM MUNCĂ AJUTAȚIMĂ. Elio Îi puse În poală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
nu avea de gând să i-l acorde, el oricum avea să și-l ia. Căci sigur nu avea să-și mai petreacă restul zilei cu onorabilul. Cu ea. Cu Emma, sau nimic. Îl prinse de mână pe golanul ăla murdar - și pentru că acesta, uimit, reacționă eliberându-se și Înjurând, Încercând să-l ajungă pe Fioravanti, Îl blocă prinzându-l de inelul pe care-l purta În nas și-l târî spre ieșirea de incendiu. — Ce vrei? Ești nebun? țipă Zero

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
căci oamenii fără prea mulți bani se omoară pentru copii și le cumpără tot ce vor, probabil pentru a-și Îmblânzi sentimentul de vinovăție că nu le pot oferi viața pe care le-ar dori-o. Trening decolorat și destul de murdar, de altfel. Așa se Întâmplă când ambii părinți lucrează. Dar Camillei nu i se poate Întâmpla asta. Există Întotdeauna cineva care să aibă grijă de ea. De altfel, contează calitatea timpului pe care Îl petrec alături de ea. Va Înțelege asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]