KorAP: Find »[drukola/base=murmura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...158 159 160 ...188 >

4,695 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

-mă și hăituindu-mă. Sunt Erick... - Eu trebuie să plec. Trebuie să-mi calc uniforma. Lucrez duminica în tura de dimineață și este una aglomerată. După ce terminară conversația, Sachs se îndreptă către telefon pentru a-l închide de tot. - Frate, murmură ea. - Are nevoie de mai mult tratament, remarcă Sellitto. - Măcar avem o nouă pistă, spuse Rhyme. Găsește-l pe Kadesky. Mel Cooper dispăru din nou pentru câteva momente și, când se întoarse, aduse cu el și o listă a companiilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
aducem hotelul Plaza înăuntru, dar managerii lor nu au fost de acord. Cică oaspeții nu ar fi de acord. Pauză pentru râs. - Așa că vă cer să păstrați cotoarele de la bilete și să pășiți afară în Central Park. Spectatorii începură să murmure, întrebându-se despre ce ar putea fi vorba. - Așezați-vă oriunde, spuse el zâmbind. Dacă puteți vedea clădirile din sudul Central Park, atunci cu siguranță veți putea privi și surpriza pregătită. Buna dispoziție și nerăbdarea cuprinseră întrega audiență. Despre ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
și privind în trecere insigna noului-venit. Apoi cercetă fața acestuia. Tu ești înlocuitorul? - Exact. - Cum ai intrat? Ți-au dat cheie? - Am luat de la centru. Vocea îi era răgușită și întretăiată, ca și cum ar fi fost răcit. - Ce noroc pe tine, murmură Luis. Va trebui să împarți cu mine. Corvoada. - Unde e domnul Grady? - În bucătărie. Cu nevastă-sa și cu Chrissy. Cum de ai ajuns așa devreme? - Habar n-am, răspunse bărbatul. Mie doar mi-au zis ce am de făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Metamorfoză, gândi Rhyme, în timp ce îl privea la rândul său pe Balzac cum închide ușa, separându-l pe vrăjitor și pe ucenicul său de restul lumii. Capitolul XXXV - O să repet. Dacă vrei, poți avea un avocat cu tine. - Am înțeles asta, murmură Erick Weir cu vocea lui întretăiată. Se aflau în biroul lui Lon Sellitto, în sediul central al NYPD, One Police Plaza. Era o cameră mai degrabă mică, în care predomina culoarea gri, decorată cu - după cum ar spune chiar el dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
i-o pregătește - curcan, ce ironie, exact ce fusese pe masă și la Riverside Inn, în Bedford Junction - dar Larry Burke nu se va mai întoarce niciodată la soția lui. Așa că lăsă deoparte aparența unui interogator persistent, dar prietenos, și murmură: - Piei din fața mea! Sellitto și ceilalți polițiști îl escortară pe Weir la Centrul de Detenție Manhattan, unde era ținut în arest pentru omor, tentativă de omor și incendiere. Detectivul îi avertiză pe agenții Departamentului de Corecție cu privire la aptitudinile prizonierului de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
de acest gen sunt întotdeauna mai greu de suportat decât pentru bărbați. - L-am percheziționat și i-am pus cătușele încă de când l-am prins, spuse Sachs pe un ton blajin. Nici noi nu am găsit ascunzătoarea. - Poate că da, murmură polițista. Dar tot va ieși la iveală. Se referea la anchetă. Și da, așa va fi. Sachs se hotărî să facă tot posibilul ca în raport să o susțină pe femeie. Welles își atinse ușor nasul. Lacrimile i se prelinseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584

mult. Când picioarele mi-au ajuns jos, am tresărit instinctiv și le-am privit, conștient într-o clipă că era ceva cu-adevărat în neregulă. Purtam o șosetă. Încercând să ignor fraza iritantă „Care-i treaba?“ pe care mi-o murmuram, m-am concentrat asupra posibilelor explicații. Întotdeauna, absolut întotdeauna, mă dezbrac la dulapul mare de lângă dormitorul nostru, pe care îl numim eufemistic „garderoba mea“, îmi mototolesc perechea de șosete - una vârâtă în cealaltă- și o arunc astfel în coșul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
mișcările încetiniră până ajunseră să se oprească de tot, iar el se lăsă moale pe mine ca o jucărie stricată. Îl mângâiam acum pe frunte, evitând peticul de piele strivită și zdrelită cu care se izbise de zidul de beton, murmurându-i delicat la ureche câteva cuvinte liniștitoare. — De ce, dragul meu? am spus eu în cele din urmă. Ben, iubitule, dragule, de ce, pentru numele lui Dumnezeu? — Mă gândeam doar - oh, mamă, mamă! a spus, aplecându-și capul la pieptul meu, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336

tânără. Foarte, foarte tânără. — Cât de foarte, foarte tânără? întrebă Leigh. — Are douăzeci și trei de ani. Nu-i chiar atât de tânără. — Are un profil pe MySpace, spuse Emmy. Leigh făcu o grimasă. — Și apare în Facebook. — Mamă doamne! murmură Adriana. — Mda, știu. Culoarea ei preferată e lavanda, cartea preferată e Dieta South Beach și adoră fursecurile, focul de tabără și desenele animate de sâmbătă dimineața. Oh, și neapărat trebuie să doarmă nouă ore pe noapte, altfel e foarte, foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
fi făcut în apartament, canapeaua tot de gheață s-ar fi simțit pe pielea ei goală și nu confortabilă și moale cum era acea MicroSuede cu care nimeni nu fusese de acord. Nu, mai bine s-o lase moartă. — Hmm, murmură Leigh sperând să pună capăt discuției dacă nu spune nimic. Cred că putem să mai bem un pahar. Al doilea rând de băutură merse mai bine decât primul, atât de bine încât până și bocănitul tot mai intens de deasupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
sexy ca un actor de cinema, dar înfățișarea lui plăcută laolaltă cu atitudinea plină de încredere cu care o abordase o făcură pe Emmy să creadă că nicio femeie normală de pe planetă n-ar putea să nu-l placă.. — Bună, murmură ea. Bingo, își zise în sinea ei. Concurentul cu numărul unu din Turneul curvăsărelii. El îi zâmbi din nou și arătă cu mâna spre scaunul de alături cu o privire întrebătoare. Emmy se mulțumi să clătine din cap și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
data asta mai încet: — Fată grasă. — Nemernicule! țipă ea aproape năpustindu-se asupra coliviei. Se strădui din răsputeri să n-o arunce cu totul de la etajul douăzeci și șase. Pasărea se mulțumi să se uite la ea curioasă. — Doamne Dumnezeule! murmură ea. Vorbesc cu un papagal. Adriana fusese întotdeauna de părere că Emmy suprareacționa față de pasărea asta; abia acum — când începea să se simtă lipsa somnului, iar autorespectul atârna de un fir de ață — înțelese ce rău e să stai cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
reuși să scoată niciun sunet. Se pare că nici Leigh nu își dădea seama ce se petrecuse. — Spune-le că nu ai nevoie de ochelari, că tocmai ți-ai cumpărat o pereche, bolborosi ea. — Ba am nevoie de o pereche, murmură Emmy. Cu o expresie indiferentă, făcu cu mâna în direcția băieților care tocmai accelerau și se îndreptau cu camioneta spre ieșirea aeroportului. — Ajutați-ne. Părea că e Rose din filmul Titanic, înghețată și aproape inconștientă pe scândura ei, plutind în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
de priviri dintre Izzie și Kevin o făcu să se oprească la mijlocul propoziției. — Oh, nu se poate! Izzie se mulțumi să zâmbească și să clatine din cap. Kevin se întinse peste masă și o strânse de mână. — Nu se poate! murmură Emmy din nou. — Sunt însărcinată! strigă Izzie răsturnând două sticle de apă în timp ce se repezi la Emmy s-o îmbrățișeze. — Nu se poate! — Em, pe bune, mai zi și altceva, o sfătui Kevin încruntînd sprâncenele de îngrijorare pentru soția lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
cămașă albă din in cu mâneci scurte se îndreptă spre ea. — E bine. Nu prea am ce să-ți spun. Mamele noastre au început pregătirile de nuntă, dar noi încercăm să nu ne implicăm. Clar că e o decizie bună, murmură Emmy. O deranja faptul că tipul își aruncase portofelul și prosopul pe șezlongul de alături și începuse să-și scoată cămașa. Din moment ce nu era absolut nimeni la piscină, de ce a trebuit să vină chiar lângă ea? — Mda, nu prea mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
cu dorințele unei femei mature. Adriana prinse între degete pietrele albastre care îi atârnau la urechi și zâmbi în sinea ei. Ăsta avea să fie weekendul perfect, era sigură de asta. — Nu te plătește ca să faci și vizite la domiciliu, murmură Russell în timp ce o mângâia pe Leigh ușor pe spate, cu vârful degetelor. Mie-mi spui, zise ea, rugându-se ca el să nu se oprească. Se lipi mai mult de pieptul lui lat, cald, aproape fără păr și își îngropă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
nu ținea la cavalerism mai mult decât Adriana, dar chiar și ea recunoștea că era absurd ca un bărbat să bată atâta drum până aici și să facă apoi cale-ntoarsă. Dar nu de aceeași părere era doamna de Souza. — Oh, murmură ea vag, sugerând fără cuvinte că nu era de acord. Nu mă aștepta. Adriana își puse pe ea un trenci Burberry — cea mai sobră haină pe care o avea — și o sărută pe maică-sa pe obraz. — La ce oră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
cu mare delicatețe, de parcă ar fi umblat cu un bibelou de porțelan, îi întoarse capul într-o parte și în cealaltă. — Măi, măi, ești superbă, spuse Catherine privind-o îndelung pe Adriana. Minunați pomeți, ochi mari și frumoși. Dar pielea! murmură femeia. Tenul unui înger. Ei da, așa mai mergea. Adriana se pomeni că afișează pentru a doua oară în seara aceea zâmbetul ei de premiantă. — Mulțumesc! Ce drăguț din partea ta! Încerca să facă pe rușinata sau cel puțin pe umila

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
își pierde logodnicul. Nu e chiar atât de inocentă fiindcă și ea s-a culcat cu unul dintre cavalerii de onoare ai fostului ei logodnic. Jesse citi textul de pe ultima copertă și clătină din cap nevenindu-i să creadă. — Incredibil, murmură el. — Ce? Că tu citești așa ceva. — Adică ce vrei să spui? — Oh, zău așa, Leigh. Doar nu ți se pare amuzant că domnișoara Absolventă-de-filologie-a-Universității-Cornell-nu-editează-decât-literatură-serioasă citește Ceva albastru în timpul liber? Leigh îi smulse cartea și o strânse la piept. — E foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
pentru că citesc chick-lit? — Te-ai prins. Cât de tare poate fi cineva care citește Jurnalul lui Bridget Jones? Leigh oftă. — Mie mi-a plăcut cartea aia. Jesse zâmbi. — Cum se chema cealaltă...Jurnalul unei dădace? — Categoric un roman clasic. — Mmm, murmură Jesse, iar Leigh își dădu seama că el își pierduse deja interesul. De-acum îi cunoștea gesturile, expresiile, putea desluși înțelesul unor sprâncene încruntate sau al unui zâmbet reținut. Fusese la Hamptons de patru ori în ultimele trei luni și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
dar o s-o rog pe secretara mea să facă toate aranjamentele pentru ședința foto. Închidem numărul din martie în două săptămâni, așa că va trebui să ne grăbim, deși cu timpul ne-am descurcat întotdeauna. Ți se pare în regulă? — Perfect, murmură Adriana. — Ah, și încă ceva, Adriana. Jack m-a sunat aseară și m-a invitat să ieșim împreună weekendul ăsta și— Asta o scoase brusc pe Adriana din reverie. — Aseară? Joia? Dar ce își închipuie el că ești tu? Vreo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
să spun cum să-i seduci! Ce altceva vor femeile să știe? N-o să fie ușor și eu, una, nu cred că ar fi putut să găsească o persoană mai potrivită decât mine pentru chestia asta. — Nici eu nu cred, murmură Leigh. Părea nu doar sinceră, dar și impresionată, iar Adriana nu se putu abține să nu zâmbească. Adriana, scumpo, nu cred că e prea devreme s-o spun, dar în viața mea n-am fost mai sigură de un lucru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
seama, s-au strecurat și vechile îndoieli. O plăcea și el? Se vor vedea din nou în State? Oare avea să se răzgândească și să dispară și el așa cum a făcut Paul în noaptea aceea la Paris? — Foarte interesant, a murmurat Emmy. E foarte clar, dar cum ai devenit rezident PR? Fiindcă trebuie să-ți spun că nu prea ești genul. — Vorbesc bine limba engleză. — Am priceput. Dar tu? a întrebat Rafi luând în furculiță niște salată cu bucăți de brânză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
discute despre nuntă în seara aceea, iar Leigh se îngrozea de așa ceva mai mult decât orice. — Ai ceafa foarte încordată. Ai fost stresată în ultimul timp? întrebă fata lucrând cu palma întinsă un mușchi, cu aceeași mișcare circulară dureroasă. — Mmmm, murmură Leigh evaziv, rugându-se ca fata să-și dea seama că ea n-are poftă de conversație. — Mda, îmi dau seama. Oamenii se întreabă cum de știm că sunt tensionați, iar eu întotdeauna le spun “Oameni buni, de-aia suntem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
și gravă și o clipă Leigh se întrebă de ce nu începuse să plângă. Emmy bătu cu palma în canapea ca să-i facă semn să se așeze lângă ea, dar nu reuși decât să producă niște plesnituri. — Iisuse, ce tare e, murmură ea. Vino-ncoace, așează-te și povestește-mi ce s-a întâmplat. Parcă e așa, din senin. Leigh se îndreptă spre Emmy, dar se așeză în fața ei, pe canapeluța Ligne Roset. — Probabil că așa pare. Fir-ar să fie, cam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]