KorAP: Find »[drukola/base=naiba & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...158 159 160 ...186 >

4,628 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

Întîmplă. — Te fac și pe tine să tremuri. Nu contează. O să te Încălzești curînd, și o să-ți fie bine. Nu doar pentru că mi-e frig, Pearce, zise Fraser clătinînd din cap. — Nu contează. — Tot o ții cu asta. Contează al naibii. Nu-ți dai seama? — Să-mi dau seama de ce? Întrebă Duncan. — Nu crezi că nu mi-am pus Întrebări despre - despre frică? E cel mai rău dintre relele posibile, cel mai deplorabil. Am suportat orice se spunea pe la tribunale. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
alea, spuse el bodogănind, cum Îi era felul, cînd se Întoarseră la trepte. Dădu cu piciorul În timp ce mergea pe stradă și găsi o bucată de ceva. Uite, ce-i asta? Pelerina femeii, smulsă de pe spatele ei. Am putea... O, pe naiba! El și Kay se ghemuiră instinctiv. Dar explozia era la doi, trei kilometri depărtare, undeva la nord, și nu era un bubuit puternic ci mai curînd un vum Înăbușit. Acesta fu urmat de zgomotul unor obiecte care se prăbușeau pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
departe. Nu-mi pasă, le zise Kay aproape Înnebunită. O să alerg. O să... Apoi văzu ambulanța. O să iau dubița, adăugă ea mai ferm. — Kay, nu! — Kay... — Hei, zise gardianul, care asistase la scenă tot timpul. Ce faceți cu cadavrele astea? — La naiba cu ele, spuse Kay. Deja o luase la fugă. Mickey și Hughes o ajunseră din urmă și Încercau s-o oprească. — Langrish, zise Hughes enervîndu-se. Nu fi proastă. — Dați-vă la o parte, spuse Kay. Mai Întîi se duse În spatele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
la Hughes și Înapoi. Scoase cheia, ezită din nou, apoi o aruncă. Ținta era precisă, ca a unui băiat. Hughes Încercă s-o prindă, dar Kay o apucă pînă la urmă. O puse În contact și porni motorul. — Du-te naibii! zise Hughes lovind cadrul metalic al ușii. Să vă ia naiba pe amîndouă! O să fiți date afară de la serviciu pentru asta. O să... Kay Îi dădu un pumn. Îl lovi orbește și-l prinse de obraz sub ochelari, și după ce căzu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
aruncă. Ținta era precisă, ca a unui băiat. Hughes Încercă s-o prindă, dar Kay o apucă pînă la urmă. O puse În contact și porni motorul. — Du-te naibii! zise Hughes lovind cadrul metalic al ușii. Să vă ia naiba pe amîndouă! O să fiți date afară de la serviciu pentru asta. O să... Kay Îi dădu un pumn. Îl lovi orbește și-l prinse de obraz sub ochelari, și după ce căzu, ea coborî frîna de mînă și o porni. Ușa se legănă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
sau ascuns de umbre negre lunecoase. Încercă să strige la unul dintre oameni, dar acesta n-o putu auzi din cauza vîltorii flăcărilor și vibrației pompelor. Se Îndreptă spre altcineva, prinzîndu-l de umăr și urlîndu-i În față: — Unde mă aflu? Unde naiba sînt? Unde e Pym’s Yard? — Pym’s Yard? răspunse acesta, dîndu-i mîna la o parte și depărtîndu-se. Ești chiar acolo! Se uită În jos și văzu piatra de asfalt sub bocanci; se uită Încă o dată În jur și Începu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
bătaia se repetă, iar el strigă: — Ăsta-i ocupat, băiete! Încearcă la altul! — Stai acolo de o jumătate de oră! — Ce, nu poate omul să stea puțin de unul singur? Pilotul dădu un picior În ușă cînd plecă. — Du-te naibii! — Du-te dracu’! zise Reggie roșind. Părea mai mult jenat decît furios. Surprinse privirea lui Viv și se uită În altă parte. — Un tip pe cinste! bodogăni el. — Nu-ți face griji, zise ea dînd din umeri. Aud lucruri și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
băiețel bun. Fetița este mai blondă, mi-au spus. Se uită la fotografie, apoi o Îndesă la loc. Dar În ce lume se nasc copiii ăștia! Aș fi vrut ca nevastă-mea să fi procedat ca sora ta, să plece naibii din Londra. Mă tot gîndesc la gîndăceii ăștia crescînd, ducîndu-se la culcare În fiecare seară sub masa din bucătărie și crezînd că asta e normal. Își Încheie buzunarul și rămaseră o vreme fără să vorbească - amintindu-și de Londra, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Am bătut la cealaltă fereastră. — Viv nu s-a-ntors. Dorm aici. De cînd te-nvîrți pe-aici? M-ai trezit. M-ai speriat de moarte! Ce s-a-ntîmplat? Am primit chestia aia nenorocită, Duncan, asta s-a-ntîmplat, zise Alec, cu vocea mai ridicată. La naiba, am primit-o! În spatele lui, pe cer, apărură flăcări și se auziră niște bubuituri. Duncan se uită la cer și i se făcu frică. Își imagină că un lucru groaznic i se Întîmplase familiei lui Alec sau casei lor. — Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
cu tine? Alec se contractă, de parcă s-ar fi forțat să se calmeze. — Mi-au sosit hîrtiile, spuse el În cele din urmă. Duncan se sperie, dar În cu totul alt mod. — Nu se poate! zise el. — Ei, bine, la naiba, au sosit! Nu mă duc, Duncan. N-o să mă facă ei să mă duc. Pe bune. Vorbesc serios, și nimeni nu mă crede... Gura i se schimonosi. Apoi apăru lumina unei alte bombe și se auziră alte explozii. Duncan se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
pentru oameni ca noi. Ar trebui să-i lase pe proști să lupte și pe ceilalți... ceilalți cărora le pasă de lucrurile importante, cum ar fi arta, chestii dintr-astea, ar trebui să fie lăsați să locuiască undeva, și la naiba cu Hitler... Dădu cu piciorul Într-unul dintre pantofii lui Duncan, apoi reîncepu să se Învîrtă prin cameră, mușcîndu-și degetele. Le mușca Înnebunit, scuturîndu-și mîna cînd o bucățică de piele sau unghie era roasă, trecînd apoi la alta. Își fixă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
canal sau ceva de genul ăsta. — Nu, nu-i cazul. Te poți Îneca În cîțiva centimetri de apă; credeam că toată lumea știe asta. E un fapt dovedit științific. Nu vă țineți cada plină cu apă, În caz de incendiu? — La naiba, ai dreptate! exclamă Duncan privindu-l. — Hai s-o facem, D.P.! Se ridicară În picioare. — Adu scrisoarea, zise Duncan, și o pioneză... Așteaptă! Vreau să mă pieptăn. — Omul vrea să se pieptăne, zise Alec, Într-un moment ca ăsta! — Tacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
lui Adam, care păreau dure, nu moi, și pe care trebuia să le pătrunzi și să le tai... — E ascuțit, nu?Alec Își puse degetul pe lamă... apoi și-l retrase repede și-l supse. Dumnezeule! RÎse. E ascuțit ca naiba. N-o să ne doare deloc dacă ne mișcăm suficient de rapid. — Ești sigur? — Bineînțeles că sînt sigur. Așa se ucid animalele, nu-i așa? O s-o fac chiar acum. Tu o să mă urmezi. Te deranjază? Cred c-o să facem puțină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
puțin. Apoi amîndouă Întoarseră capetele. Mickey Își croia drum spre ele, iar bocancii ei, ca ai lui Kay, făceau scîndurile să trosnească. — Ptiu, drace! zise ea cînd văzu toaleta. Apoi desluși figura fetei. Din nou, ptiu, drace! Ai dat de naiba. — O să ne scuzi, Îi zise Kay, dacă n-o să ne ridicăm? Se Întoarse spre fată. Ea e cea mai bună prietenă a mea, domnișoara Iris Carmichael. Ați văzut ceva vreodată ceva care să nu semene aproape deloc cu un iris

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Corola-publishinghouse/Imaginative/83933_a_85258

îi spune că nu poate Să trăiască fără ea, Dar pe ea o doare-n spate... Că pe spate-o mai lua! La plecarea în delegație Soția l-a-ntrebat : „Când vii? Ai grijă să mă suni din vreme. Să nu dea naiba să-ntârzii Sau, culmea să-mi vii mai devreme!” Mărțișor Iubita mea nu te-am uitat, Te rog, primește-un „Dealul Mare”, Căci n-am găsit, zău, mărțișoare, Prin crâșmele unde-am umblat! Cocheta Eu unul la brațu-i exult Dar

IOAN FREN?ESCU by IOAN FREN?ESCU (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/83933_a_85258]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415

uscate cu făcălețul până când arată ca ceva făcut de o mamă. Femeile aveau cândva timp să facă plăcințele cu fructe uscate, dar mimau orgasmul. Acum ne descurcăm cu orgasmele, dar trebuie să „mimăm“ plăcințelele. Și cică ăsta e progres. —La naiba. Unde a ascuns Paula sita? —Kate, ce Dumnezeu faci? E ora două noaptea. Richard stă În ușa bucătăriei mijind ochii din cauza luminii. Rich cu pijamaua lui Jermyn Street care În urma spălării și uscării În uscător a fost redusă la o mărime

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
lumina și am Început să urc scările când Îmi vine În minte un gând rău. Dacă Paula vede cutiile de la Sainsbury În găleata de gunoi, va răspândi vestea Marii Falsificări a Plăcințelelor În cercul de bârfă al dădacelor. O, la naiba. Caut cutiile În gunoi, le Împachetez În ziarul de azi și ies cu pachetul pe ușa din față. Mă uit la stânga, mă uit la dreapta, să fiu sigură că nu mă vede nimeni. Le vâr În sacul mare, negru, din fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
are Harry? Cinci? Șase? Aprovizionat cum se cuvine sertarul cu cadouri ca o mamă adevărată. Cumpărat brad de Crăciun și instalație de pom la modă ca aia recomandată În The Telegraph (De unde? De la Selfridges sau Habitat? Nu-mi amintesc. La naiba.) Cadou/mită de Crăciun pentru dădacă (Bilet de tren Eurostar? Bani? Țoale de la DKNY?). Emily Își dorește o păpușă Pee Wee (peste cadavrul meu). Cadou pentru Richard (Degustări de vin? Bilete la Arsenal? Pijamale?), carte pentru socri - The Lost Gardens

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
7 și că doar ce-am ieșit să-mi cumpăr un cappuccino? E de-ajuns să arunc o privire până În capătul biroului ca să-mi dau seama că Guy, asistentul meu, rânjește deja cu subînțeles lângă distribuitorul de apă rece. La naiba. Trebuie că m-a reperat exact În acel moment, căci, peste capetele aplecate ale celor de la tranzacții, cu telefoanele culcușite sub bărbii, peste secretare, peste biroul european și echipa de la Capitaluri Mondiale cu cămășile lor Lewin’s mov identice, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
Stâlpi ai societății noastre sunt: 1/ Unitate! 2/ Onestitate reciprocă! 3/ Rezultate optime! 4/ Clientul contează! 5/Dedicați succesului! Îl văd pe Dave cum se luptă cu bărbăție să-și reprime un rânjet. Bun băiat. Mă uit la ceas. La naiba. E timpul să plec. Dacă nu mai sunt Întrebări... La naiba. Cealaltă fată a ridicat mâna. Cel puțin te poți baza pe bărbați că n-or să pună Întrebări. Chiar și-atunci când nu știu nimic, ca ăștia de acum, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
Rezultate optime! 4/ Clientul contează! 5/Dedicați succesului! Îl văd pe Dave cum se luptă cu bărbăție să-și reprime un rânjet. Bun băiat. Mă uit la ceas. La naiba. E timpul să plec. Dacă nu mai sunt Întrebări... La naiba. Cealaltă fată a ridicat mâna. Cel puțin te poți baza pe bărbați că n-or să pună Întrebări. Chiar și-atunci când nu știu nimic, ca ăștia de acum, dar cu atât mai mult la nivelul meu, unde a pune o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
loc. Am Încercat să-i explic. — Pentru că dacă Paula nu e fericită, pleacă. — Și asta ar fi așa de rău, Katie? Sincer, ar fi mai ușor dacă ai pleca tu. — Aha, Înțeleg. Nu ar fi trebuit să vorbesc așa. A naibii oboseală. Mereu te face să spui ce nu vrei să spui, chiar dacă la momentul respectiv o simți. După aceea, Rich s-a așezat la masa din bucătărie, prefăcându-se că a descoperit ceva fascinant de citit În Architectural Digest, În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
Borg1 - excelenți jucători la linia de fund care-și drămuiesc loviturile și țintesc la victorii pe termen lung, și nu niște artiști exhibiționiști epuizați care aleargă după victorii ușoare și apoi greșesc la serviciu. Se pare că au Înghițit-o. Naiba știe de ce. Am tot ieșit din sala de consiliu de la Bengt Bergman să mă duc În toaleta directorilor, unde m-am Încuiat În cabină și am sunat de pe mobil la magazinele de animale din Walthamstow. Până acum trei zile, scrisorile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
gând să vorbesc cu el. Dar În timp ce mă chinui să ies din mașină, se Întoarce spre mine și, expirând un nor de fum galben, Îmi spune: —Cucoană, sper că au ceva destul de puternic aici cu care să vă trateze. Impertinentul naibii. Ce-a vrut să spună cu asta? Lucrurile nu-mi merg mai bine nici după ce intru la medicul meu de familie și Îi cer rețeta anuală pentru anticoncepționale. Dr. Dobson Îmi tastează numele și ecranul Începe să clipească Într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
asta mă umple de admirație și mă demoralizează cumplit În același timp. Nu pot s-o Înghit. — Când ai avut timp să faci pesto? Și farfuriile tot tu le-ai făcut? Presupun că În curând te apuci de olărit. De ce naiba nu poți să faci ceva util? Să Înlocuiești permisul de parcare, de exemplu. —Noul permis de parcare se află În mașină, spune el, dacă doamna și-ar smulge câteva secunde din programul ei Încărcat, l-ar putea vedea. —O, acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]