5,491 matches
-
ieșit numai din cauza acestei Nastasia Filippovna. — Kolea, voi ați adunat prea multe în suflet, observă prințul. — Da, am adunat. De dumneavoastră nici n-am ce zice. Singur sunteți vinovat de toate. Am un prieten bolnav, și acela-i și mai nefericit. Vreți să vă fac cunoștință cu el? — Sigur că vreau. Ți-e coleg? — Da, aproape un fel de coleg. O să vă explic totul mai târziu. Ce ziceți, nu-i așa că Nastasia Filippovna e foarte frumoasă? Până azi n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acum mai sunteți în criză, așa că ar fi mai bine să vă băgați în pat. Chiar de mâine v-ați fi făcut spălătoreasă și tot n-ați fi rămas cu Rogojin. Sunteți mândră, Nastasia Filippovna, dar sunteți, poate, atât de nefericită, încât vă considerați vinovată. Aveți nevoie de multă îngrijire, Nastasia Filippovna. Eu voi avea grijă de dumneavoastră. Adineaori v-am văzut portretul și am avut impresia că revăd un chip cunoscut. De îndată, mi s-a părut că m-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
verific“. Acest fliegel-aghiotant tânăr și „de viitor“ fu ridicat pe cele mai înalte culmi de laudele bătrânei Belokonskaia de la Moscova. Doar un aspect al reputației lui era întrucâtva delicat: câteva legături și, după cum se spunea, câteva „victorii“ asupra unor inimi nefericite. Văzând-o pe Aglaia, acesta deveni un oaspete neobișnuit de statornic în casa Epancinilor. Ce-i drept, încă nu se spusese nimic, nici măcar vreo aluzie nu fusese făcută, însă părinților li se părea că n-are rost să se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vedea“ și că „nu de asta a sosit la Petersburg“. Și iată, prințul se repede ca apucatul spre casa aceea și ce importanță mai are faptul că într-adevăr îl întâlnește acolo pe Rogojin? N-a văzut decât un om nefericit, a cărui stare sufletească era sumbră, dar ușor de înțeles. Acest om nefericit acum nici măcar nu se ascundea. Da, cine știe de ce, mai înainte Rogojin s-a închis în sine și a mințit, însă la gară stătuse aproape fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se repede ca apucatul spre casa aceea și ce importanță mai are faptul că într-adevăr îl întâlnește acolo pe Rogojin? N-a văzut decât un om nefericit, a cărui stare sufletească era sumbră, dar ușor de înțeles. Acest om nefericit acum nici măcar nu se ascundea. Da, cine știe de ce, mai înainte Rogojin s-a închis în sine și a mințit, însă la gară stătuse aproape fără să se ascundă. Iar acum, lângă casă, stătuse pe partea cealaltă a străzii, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sunteți un om admirabil, adică unul care nu minte la fiecare pas, care, poate, nu minte deloc și eu, într-o problemă, am nevoie de un prieten și de un sfătuitor, pentru că, hotărât lucru, acum fac parte din categoria oamenilor nefericiți... Râse din nou. — Ghinionul e, spuse prințul după câteva clipe de gândire, că vreți să așteptați până ce vor pleca, însă numai Dumnezeu știe când se va întâmpla asta. Poate că ar fi mai bine să mergem acum în parc; sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mult de această ultimă fantomă a vieții și dragostei, îndărătul cărora vor să ascundă de mine zidul lui Meyer și tot ce a fost scris pe el cu atâta sinceritate și naivitate, vor face din mine un om și mai nefericit? La ce-mi trebuie natura voastră, parcul vostru din Pavlovsk, răsăriturile și apusurile voastre de soare, cerul vostru albastru și chipurile voastre satisfăcute, când tot acest banchet care nu are sfârșit a început prin a considera că numai eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ardalionovici Ivolghin, aparținea celeilalte categorii; el ținea de categoria oamenilor „mult mai deștepți“, deși era molipsit cu totul, din cap până-n picioare, de dorința de a fi original. Dar această categorie, așa cum am și remarcat mai sus, este mult mai nefericită decât prima. Problema e că omul „obișnuit“ inteligent, chiar dacă și-ar imagina în treacăt (de altfel, poate s-o facă și toată viața) că este un ins genial și original, totuși păstrează în inima lui viermele îndoielii, care sfârșește uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
scurt, dar ferm. Generalul îi aducea la cunoștință că se desparte de el pentru totdeauna, că îl respectă și îi e recunoscător, dar că nici de la el nu acceptă „semne de compasiune, care înjosesc demnitatea unui om și așa destul de nefericit“. Când prințul a auzit că generalul s-a ferecat în casa Ninei Alexandrovna, aproape că s-a liniștit în privința lui. Însă noi am văzut deja că generalul a făcut niște trăsnăi și la Lizaveta Prokofievna. Nu putem da aici mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dumneavoastră îl disprețuiați și râdeați de el; nu puteați iubi decât dezonoarea și gândul permanent că cineva v-a făcut de rușine și v-a jignit. Dacă v-ați simți mai puțin sau chiar deloc dezonorată, ați fi și mai nefericită... (Aglaia rostea cu voluptate aceste cuvinte, care-i săreau cam în grabă de pe buze, dar care fuseseră de mult pregătite și chibzuite, încă de pe vremea când nimeni nu și-ar fi putut nici în vis imagina întrevederea de acum; cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
odată față de Aglaia, inima lui rămăsese „străpunsă pe vecie“. Nu mai putu suporta și de aceea i se adresă Aglaiei, cu rugă și dojană în voce, arătând spre Nastasia Filippovna: — E cu putință una ca asta? Doar e atât de... nefericită! Atât apucă să spună și amuți sub privirea teribilă a Aglaiei. Privirea ei exprima atâta suferință și în același timp atâta ură nemărginită, încât el plesni din palme, scoase un strigăt și se repezi spre fată, dar era deja prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Doar i-ați văzut chipul în momentul acela: oare suferea mai puțin decât cealaltă, decât femeia aceea a dumneavoastră, care v-a despărțit? Și, dacă ați văzut, cum ați îngăduit să se întâmple? Cum? — Păi... n-am îngăduit nimic... bâigui nefericitul prinț. — Cum n-ați îngăduit? — Zău că n-am îngăduit nimic. Nici acum nu înțeleg cum s-a întâmplat... am vrut s-o ajung din urmă pe Aglaia Ivanovna, dar Nastasia Filippovna a leșinat; apoi, nici acum nu mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu se mai întreba de ce fugise ea atunci de măritișul cu el, cu lacrimi, blesteme și reproșuri, iar acum insistă ca nunta să aibă loc cât mai curând. „Deci, acum nu se mai teme, ca atunci, că mă va face nefericit măritându-se cu mine“, se gândea prințul. În ochii lui, această încredere în sine, renăscută atât de repede, nu putea să fie firească la ea. Totuși, această încredere nu putea proveni numai din ura pentru Aglaia: Nastasia Filippovna avea disponibilități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu prințul Ș. Întâlnirea a fost bizară; pe Evgheni Pavlovici l-au întâmpinat cu un fel de încântare; cine știe de ce, Alexandra și Adelaida au considerat că trebuie să-i fie recunoscătoare pentru „grija îngerească pe care i-o poartă nefericitului prinț“. Văzându-l pe acesta în starea aceea de boală și înjosire, Lizaveta Prokofievna a plâns din toată inima. După cât se pare, prințului i se iertase totul. Cu acest prilej, prințul Ș. a rostit câteva adevăruri bine potrivite și inteligente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
greu decât oricine altul. Aceste patru din cinci părți sunt sătenii, cari în adevăr n-au nimic comun cu d-nii Giani, Cariagdi, Carada, C. A. Rosetti, nici măcar originea, necum interesele sau altceva. Deasupra acestui element, cel mai numeros și mai nefericit totodată, există țara legală sau ceea ce "romînul" botează cu numele de "națiune", iar paralel cu țara legală există elemente parazite cari și-au făcut din politică o meserie foarte lucrativă. Aceste elemente parazite, lipsite de merit, de avere, de știință
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
e, ca-n alte state, onorabilitatea sau capacitatea. Toți friponii, toate veniturile, tot ce-n celelalte naționalități e stricat, incapabil, lipsit de caracter e destul de bun pentru a se maghiariza și a împărtăși domnia exercitată în numele rasei maghiare, egal de nefericită și egal de exploatată cu toate celelalte popoare. A fi om de nimic, a nu ține la limba și naționalitatea sa e în Ungaria un merit și un titlu de-a deveni om de stat. E evident că un stat
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
domniei fanarioților. Când scriem noi? Șaizeci de ani după domnia fanarioților. Și daca Matei Basarab, pentru care lupta în contra elementului etnic străin, puțin numeros pe atuncea, era ușoară, vorbește în asemenea mod, ce să zicem noi când peste brazda acestei nefericite țări au trecut una sută douăzeci și unul de ani de domnie fanariotă, când în atâți ani orașele șesului s-a umplut cu asemenea oameni cari "nu se îndurară a pune jos obiceiurile bune, bătrâne ale țării pentru care curând
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
milioane de tătari, le-au dat la toți signatura spiritului lor, limba și dreptul, legea și datinile, le-au slavizat. Dar le-au cucerit. Predominarea, poziția determinantă a elementului bărbătesc, cuceritor, iată ceea ce distinge încrucișările fericite de rasă de încrucișările nefericite. Normanii au cucerit Englitera; să nu ne îndoim un moment că tot normanii o și stăpânesc; cavalerii germani au cucerit Prusia, ei o și stăpânesc. Ei bine, românii au cucerit Moldova și Țara Românească, ei ar și trebui să-i
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
mira de ceva. Interesul pungii și stomacului câtorva sute de paraziți bugetari de proveniență din câteșipatru colțurile lumii determină soarta economică și politică a poporului românesc. Precum pensiile reversibile și recompensele naționale ale patrioților cu moț se iau din fondul nefericiților pensionari cari au servit câte 30 de ani statul, din fondul văduvei și orfanului, pentru a garnisi pivniți patriotice cu vinuri străine, tot astfel rămânerea la putere și îngrășarea sistematică a partidului Gianilor și Pherekyzilor se face în socoteala viitorului
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nostru sute de ani și era un popor sănătos, cu bucurie de muncă, deștept, generos. Azi, cu progresul și civilizația a d-lor Pherekydis, Caligari, Carada, Giani, C. A. Rosetti, este poporul cel mai esploatat, cel mai nedreptățit, cel mai nefericit din Europa. Și să nu se uite că toate istoriile astea netrebnice costă bani, costă sute de milioane. Cu sute de milioane hrănim paraziții cari istovesc și usucă toate puterile de viață acestui popor, cu sute de milioane se plătește
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
resursele sistemului medical, la beneficiile și efectele secundare ale 77 tratamentelor care nu rareori sunt discutabile chiar sub aspectul oportunității lor, mai ales când rezultatele nu sunt cele scontate, ca să nu mai vorbim de impactul familial al unei decizii medicale nefericite. Aici Își are locul eterna dilemă a medicului care trebuie să-și folosească Întreaga capacitate pentru a-l ajuta pe bolnav și limitele științei sale, la care se adaugă responsabilitatea asumată În acord cu voința pacientului. Categoria limitelor socio-economice depinde
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
În nou Înființatele unități de primire urgențe pe lângă sau În cadrul spitalelor mari) ca de exemplu; suprasolicitarea, supraîncărcarea programului de lucru, locații și circuite necorespunzătoare, sunt situații care conduc la scăderea randamentului și performanței actului medical. Sunt În egală măsură conjuncturi nefericite care pot juca un rol important În activitatea medicală (vezi cazul Slatina), prejudiciind grav activitatea unităților de primire urgență din majoritatea spitalelor din țară, aspect care nu a fost luat În calcul atunci când au fost inființate aceste structuri, ajungând astfel
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Situația devine dramatică atunci când natura ființei umane este marcată de ceea ce Îndeobște numim cu un termen generic disabilitate, adică o deficiență ce poate afecta integritatea somatică (morfofuncțională), senzorială sau neuropsihică, moștenită sau dobândită pe parcursul vieții, ca urmare a unor circumstanțe nefericite. Percepția individuală sau colectivă a variat de-a lungul timpului de la exterminare, toleranță, compasiune, acceptare, până la eforturile pentru integrare socială pe care societatea modernă Înțelege să le intreprindă. Pentru că În ultimă instanță este vorba de om, ființă spirituală superioară, el
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
care alimentează conflictele și violența li se poate opune doar voința inhibitorie care presupune același substrat biologic după cum arătam mai sus. Istoria umanității a demonstrat că orice altă modalitate de a se opune violenței a eșuat, iar poate cel mai nefericit exemplu pe care l-a putut oferi a fost atunci când pentru a combate violența a folosit tot violența, confirmând postulatul că violența naște violență (Eschil), așa cum nedreptatea atrage nedreptate și chiar răzbunare. Fiind vorba de un act voluntar voința inhibitorie
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
ridicat la nivelul acestui statut: Nicolae Gh. Lupu, Stefan Milcu, Ion Țurai, Ștefan Nicolau, Constantin I. Parhon, Arthur Kraindler, Mihail Sadoveanu, Grigore Benetato, Daniel Danielopolu, Vasile Mârza, sunt doar câteva nume care direct sau indirect au contribuit la acest final nefericit. A urmat apoi o lungă perioadă de tăcere În care viața și opera a fost eludată și voit ignorată. Doar familia, care nu a fost scutită de necazurile impuse de politica timpului, i-a păstrat vie amintirea conservându-i și
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]