3,977 matches
-
învăluia, memoria mea s-a supus imediat. Îmi aminteam de Blériot, care, pe atunci, traversa Marea Mânecii cu monoplanul lui, de Picasso, care picta Domnișoarele din Avignon... Cacofonia evenimentelor istorice a răsunat în capul meu. Dar cele trei femei rămâneau nemișcate, neînsuflețite - trei piese de muzeu cu următoatea etichetă: cochetele din Belle Époque în grădinile de pe Champs-Élysées. Am încercat atunci să mi le însușesc, să fac din ele iubitele mele imaginare. Prin sinteza mea erotică, le modelam trupurile, ele s-au
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
venit o idee simplă, un ultim ecou al reflecțiilor triste în care mă încurcasem adineauri: „Dar în viața lor exista dimineața aceea de toamnă răcoroasă și limpede, aleea cu pământul acoperit cu frunze moarte, unde se opriseră o clipă, stând nemișcate în fața obiectivului. Fixând clipa aceea... Da, exista în viața lor o dimineață luminoasă...” Cuvântul acesta a făcut minuni. Căci, deodată, cu toate simțurile mele, am fost transpus în clipa suspendată de zâmbetul celor trei cochete. M-am pomenit în atmosfera
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
am văzut prin crăpătură era în același timp banal și extraordinar. O femeie, căreia nu-i vedeam decât capul, din profil, și partea de sus a corpului, stătea parcă sprijinită în coate la o masă, cu brațele paralele, cu mâinile nemișcate. Chipul îi părea liniștit și chiar somnoros. Doar prezența ei acolo, în șalupa aceea, putea să surprindă. Deși, la urma urmei... Își scutura ușor capul cu păr deschis la culoare și creț, ca și cum, necontenit, ar fi aprobat un interlocutor invizibil
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
era atât de mare, încât marginea șalupei mi-a părut deodată întinsă pe orizontală. Turtit pe suprafața ei ca o șopârlă, m-am mutat la hubloul cu femeia goală. Ea era tot acolo, dar rotunjimea pronunțată a trupului său stătea nemișcată. Soldatul, văzut din față, se încheia la pantaloni cu gesturi moi, stângace. Și un altul, mai mic decât primul, se așeza în genunchi în spatele crupei albe. Mișcările lui, în schimb, erau de o rapiditate nervoasă, temătoare. De îndată ce a început să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
direcția. După ce am rătăcit îndelung printre bărcile adormite, ne-am oprit pe un fel de bac vechi a cărui balustradă cu suporturile sparte se scufunda în apă. A tăcut brusc. Probabil că beția i se risipea încetul cu încetul. Stăteam nemișcat în fața așteptării ei încordate, în întuneric. Nu știam ce trebuie să fac. Îngenunchind, am pipăit scândurile, aruncând în apă când un colac de funii înmuiate, când o grămadă de alge uscate. Din întâmplare, tot făcând curățenie, i-am atins piciorul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
femeia de la cimitir. Nu știu... Nu pot uita chipul acelei femei. Înțelegi, e complet aiurea, dar, acum, cred că în vocea ei era, parcă, un reproș. Nu știu cum să-mi explic toate astea mie însămi... A tăcut, a stat un moment nemișcată, cu ochii larg deschiși, iar irisul lor părea să păstreze lumina apusului stins. Încremenit, o priveam pieziș, fără să pot să-mi întorc capul, să-mi schimb poziția brațelor, să-mi descleștez degetele încrucișate... - Mă duc să-ți fac patul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care se oglindea în globul acela plin de lacrimi... Nu a remarcat clipa în care s-au oprit bătăile inimii ființei care îi dăruia viața ei... Dimineața, deșertul scânteia de promoroacă. Charlotte a rămas câteva clipe în picioare în fața trupului nemișcat, presărat cu cristale. Apoi, încet, a escaladat duna peste care animalul nu putuse să treacă în ajun. Ajunsă în creștetul ei, a cos un „ah” care a răsunat în aerul dimineții. Un lac, roz de la primele raze, se întindea la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
într-o nețărmurită uluire. Cât de firești și, în același timp, cât de neverosmile erau toate astea! Sau ca și brațul de femeie, gol, durduliu, apărut într-o seară la o fereastră. O stradă cotită, mică, strivită de frunzișuri grele, nemișcate - și un braț foarte alb, foarte rotund, dezgolit până la umăr, care unduise câteva secunde, cât să tragă o perdea de muslin peste umbra din încăpere. Și, nu știu prin ce divinație, recunoscusem nerăbdarea puțin surescitată din gestul acela, înțelesesem peste
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ne ascultă și ne stingherește prin franchețea ei fără nuanțe, dar dezvăluie ceea ce vorba gândită cenzurează. Ne-am oprit în fața terasamentului de cale ferată. În depărtare, se vedea apropiindu-se un tren lung de marfă. Adesea, un convoi gâfâind rămânea nemișcat în locul acela, barându-ne pentru un scurt moment poteca. Obstacolul acela, impus probabil de vreun acar sau de un semafor, ne amuza. Vagoanele înălțau un zid gigantic, acoperit de praf. Un val gros de căldură venea de la pereții lor expuși
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
esențial, tipărit în caractere groase, spațiate, ca pentru a fi scandate: INACCEPTABILITATE. Și, contopindu-se cu zvâcnetul sângelui meu la tâmple, au urmat formule explicative: „Situația dumneavoastră nu corespunde...”, “ântr-adevăr nu îndepliniți...”. Am rămas cel puțin un sfert de ceas nemișcat, cu privirea ațintită pe scrisoare. În cele din urmă, am început să merg drept înainte, uitând unde trebuia să mă duc. Nu mă gândeam la Charlotte. Ceea ce-mi făcea rău în primele clipe era amintirea vizitei mele la doctor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și l mâncau pe nerăsuflate crezând că astfel devin nemuritori, că Își dublează puterea, vigoarea și viața. Dacă un bărbat Își ucidea soția, rudele ei o vor răzbuna. Sub conducerea bătrânilor, tribul se aduna iar ucigașul gol trebuia să stea nemișcat În fața lor așteptând sentința. Se putea apăra de sulițele ascuțite ce erau trimise spre el doar cu un scut de lemn. Ceremonialul funerar constă În ținerea unui discurs În care se spune că urmașii lui Îl vor răzbuna, iar mortul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
poate fi admirată mai bine la Echo Point, care dă spre una dintre cele mai interesante formațiuni stâncoase, Three Sisters (Trei Surori). La amiază, căldura devine de nesuportat; pe marginea șoselei, nici un petec de umbră, doar câte o tufă pitică, nemișcată În aerul fierbinte. Numai din când În când, un cangur sau o șopârlă țâșnesc de-a curmezișul șoselei. La Întoarcere călătorim cu Scenic Railway (Calea Ferată Pitorească), cea mai abruptă cale ferată din lume, ce coboară spre un defileu Împădurit
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Ispirescu Se dă textul : „A doua zi de dimineață mă trezește același glas tânguitor al câinelui. Mă îmbrac, îmi iau pușca din cui, două cartușe din cutia mesei și ies în curte. -Castor, vin-aici! Castor, care zăcuse toată noaptea nemișcat, se scoală ca prin minune și mă urmează. Femeia care m-a văzut și m-a înțeles, fuge în bucătărie plângând. -Castor, vin-aici! Castor se târăște cu greutate după mine până la maidanul de peste drum. Aici se culcă pe partea
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
Și-n cuprinsul larg, uriașul policandru al cerului își aprinde, una câte una, luminile, ca într-o nemăsurată sală de dans. Viețuitoarele pustietății sunt îmbătate de farmecul acesta: păsările zbor ca ziua; lupul poposește pe labe, în hățișuri, și privește nemișcat; vulpea stă lângă vizuină și nu se-ndură să meargă la vânat; veverița pleacă creangă lângă creangă și hoinărește, ca o deșucheată, pădurea-ntreagă. Iar iepurele a zbughit-o la jucat. Încet, ascultând, ispitind, a ieșit tiptiltiptil din curătură, și
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
învățăm s-o tolerăm. E o lecție de flexibilitate intelectuală, mai mult decât încercarea de a inventa altă civilizație, cum au făcut Alasdair Gray, Orwell, Huxley. În lumea lui Platon se petrec toate invers decât în lumea noastră: "A sta nemișcat e un lucru sfânt" (p. 82). E obligatoriu să visezi, dar nu și să gândești. Oamenii trebuie să stea în interiorul orașului și să deteste călătoriile. Călătoria lui Platon în "lumea de jos" (rescriere a lui Dante?) îi e fatală. N-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
camp magnetic. De asemenea, el a crezut că apropierea dintre nordul magnetic și nordul geografic nu era o întâmplare că rotația Pământului în jurul axei sale este determinată de magnetismul său. În cartea lui Gilbert, afirmația că Pământul nu este centrul nemișcat al Universului și susținerea teoriei heliocentrice a lui Copernic erau considerate eretice. Edward Wright, în introducerea cărții, a încercat să amortizeze această acuzație scriind: Ideile invocate de sfintele scripturi nu par a fi in mod deosebit adverse doctrinei mișcării Pământului
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
am avea și mai multe, acest lucru nu poate decât să mă încânte. Dar să nu adoptăm nicidecum acele spectacole exclusive, care închid în mod nefericit un număr mic de oameni într-o vizuină întunecoasă; care îi ține temători și nemișcați în tăcere și inactivitate; care nu oferă ochilor decât pereți, ghimpi de fier, soldați, întristătoare imagini ale servituții și inegalității. Nu, popoare fericite, nu acestea vă sunt sărbătorile! În aer liber, sub lumina soarelui trebuie să vă adunați și să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o adevărată fascinație. 2.4.1. Un joc plin de naturalețe Cu drama burgheză, jocul actorului se modifică pentru a satisface exigența realismului iluzionist. Până la începutul secolului al XVIII-lea, actorul de tragedie, în Franța, adoptă un joc static, stând nemișcat în avanscenă, declamându-și cu emfază textul cu fața la public, fără să-și privească vreodată partenerul căruia nu pare să i se adreseze 31. Ne amintim cu ce vervă feroce Molière, în Improvizația de la Versailles (L'Impromptu de Versailles), îi ia
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
prinți este fiul său. Pentru mine, momentul acestei scene pe care îl prefer restului, este acela în care tiranul se întoarce pe rând către cei doi prinți numindu-i cu numele fiului său, iar cei doi prinți rămân reci și nemișcați. Marțian! La numele acesta niciunul nu vrea să răspundă. Corneille, Héraclius, actul IV, scena 4. Iată ceva ce hârtia nu poate auzi niciodată; iată unde gestul triumfă asupra discursului! (...) În sublima scenă care termină tragedia Rodogune, momentul cel mai teatral
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
atinge norii, mâinile-i vor căuta cele două margini ale orizontului; ea este sufletul unui mare manechin care o înfășoară; încercările ei i l-au fixat pe trup. Întinsă cu nonșalanță pe șezlong, cu brațele la piept, cu ochii închiși, nemișcată, ea poate, urmărindu-și din memorie visul, să se audă, să se vadă, să se aprecieze și să aprecieze impresiile pe care le va face. În momentul acesta este o ființă dublă: micuța Clairon și marea Agripină." Comediantul nu joacă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de zinc. Așteptați până când gelatina se întărește, formând un fel de piftie.Acum continuați experiența astfel:în prima sticluță așezați puțin hidroxid de sodiu,în a doua acetat sau azotat de plumb,iar în ultima puțin acid clorhidric.Lăsați sticluțele nemișcate timp de câteva zile,urmărind însă racțiile care se petrec și veți fi încântați. Astfel în prima sticluță hidroxidul de sodiu a colorat gelatina în roșu și a despărțit-o în fâșii;în a doua va apărea un inel galben
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
familie, nu poate lipsi spațiul domestic, care, pentru greci, constituia centrul natural al vieții asociate. Hestiaxe "Hestia", pe care de altfel Hesiod (Teogonia, 454) abia o semnalează, va fi cea care va reprezenta (șHomerț, Imn către Venusxe "Venus", 22-32) centrul nemișcat al acestei mari familii. Imagine a căminului domestic, ea este inima feciorelnică a casei, așa după cum obținuse de la Zeusxe "Zeus" să rămână fecioară. Drept urmare, Hestia va reprezenta și centrul cetății, care se Înfățișa ca o replică la scară mărită a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
statui se găsește pe un dinar al lui L. Hostilius Saserna, monedă bătută când Cezar a cucerit orașul (49 Î.Hr.)3. Imaginea monedei o arată pe „stăpâna animalelor” În poziție frontală sau o figură de femeie, În picioare și nemișcată, care ține un cerb de coarne și se sprijină pe un sceptru Înalt. Povestirea lui Strabon poate fi considerată retonabilă, dar nu este sigur până unde se pot trage din ea consecințe valide pe plan istorico-religios. Este sigur oricum că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prin care orice ființă se împlinește și „intră în prezență“, este evident și ușor de urmărit. La Parmenide, to eon, ființa, se determină prin caracterul con strângător al limitelor, calitatea lor de „înlănțuitoare“ fiind subliniată în două rânduri: ființa este „nemișcată“ în „limitele unor teribile legături“ (B 8, 26) și „Necesitatea necruțătoare o ține în lanțurile limitei“ (B 8, 30-31). Existența acestei „limite ultime“ (peiras pymaton; B 8, 42), care înconjoară ființa înlănțuind-o, este o garanție a faptului că ea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
zdențuită de teama venirii iernii. O tipsie de floarea-soarelui zâmbește strâmb dintr-un colț, căci este îngrijorată de ropotul căderii sale. Printre straturile de unde fuseseră scoși cartofii, pământul bolovănos privește posomorât. Ploaia bibiuiește nemiloasă pământul trudit. Copacii și pădurile stau nemișcate în așteptarea iernii. Ei au rămas singuri și plâng. Fiecare frunză este o lacrimă căzută după căldura și lumina toamnei și după voiosul cântec al păsărilor. Codrul privește melancolic metamorfozele zilnice și regretă că nu știe unde s-a ascuns
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stan Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2370]