6,858 matches
-
345 din 17 decembrie 1996). De altfel, în cauza de față, autorii excepției solicită aplicarea retroactivă a actualului regim juridic mai favorabil din perspectiva căilor de atac utilizabile, față de cadrul normativ existent la momentul la care aceștia își raportează nemulțumirea. ... 21. Totodată, Curtea a mai subliniat că inegalitatea de tratament juridic nu reprezintă un viciu de neconstituționalitate dacă este rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum (a se vedea, în acest
DECIZIA nr. 89 din 27 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/300550]
-
se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, ar fi trebuit reglementată la nivel legal o procedură corespunzătoare. În absența unei astfel de intervenții a legiuitorului, instanța supremă a pronunțat soluția de principiu de la care a pornit nemulțumirea autorilor excepției. În concepția acestora, ar fi trebuit să fie parcursă mai întâi o procedură premergătoare introducerii acțiunii în instanță. Dar aceasta reprezintă o omisiune de reglementare, care excedează competenței Curții Constituționale, atâta vreme cât nu se constituie într-un
DECIZIA nr. 32 din 30 ianuarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/300544]
-
se ducea în surdină, virtual, prin tunelele encefalului sau în catifeaua roz a meningelui. Găsisem o scuză, mai știam câțiva ca mine. Nici unul nu ajunsese la doctor. La urma-urmei, exact ca și Mihnea, Cezar sau Cătălin, mă răfuiam cu propriile nemulțumiri, aveam șurubelnița mea imaginară pe care o răsuceam în carnea patriei ori de câte ori mă simțeam nedreptățit sau îndepărtat. Căutam un țap ispășitor, sacul de box de consistență și dimensiuni naționale pe care să-mi încerc loviturile, ca și cum aș fi privit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
zis-o. „Cum, doar copia asta? Dar originalul, toată splendoarea de hârtie olandeză, cu cerneluri aromate? Nu-mi spune că n-o mai are...“ Maria mă privea suspicios. Se enerva ușor, la foc mic, cum îmi plăcea mie. Strălucea de nemulțumire. „Te rog eu, vezi puțin ce-i cu ea, du-o la microscop, poate mai apare ceva. Și-așa...“ „Și-așa, ce?“ Vroiam să zic că și-așa lipseam de pe ea, nu tu popor, nu tu țărișoară mândră, nici măcar vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
m-ar fi refuzat (n-ar fi făcut-o, fiindcă mă iubea prea tare), ci pentru că știam că aș fi fost acuzat de ipocrizie. Orice modificare a înfățișării ei pe care-o aprobam era privită ca un semn ascuns de nemulțumire. „Să mă tund?“ sau „Să-mi iau o fustă scurtă?“ deveneau întrebări-capcană, pe care alt bărbat le-ar fi tratat simplu și relaxat. Eu trebuia să le iau în serios, citind printre rânduri și descifrând adevăratele îngrijorări din spatele lor: „Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
așa cum sunt?“ sau „Vrei pe altcineva?“ Deși nerostită, iubirea se trezea pusă în discuție (ca și nesiguranța), îndărătul formei unei tunsori sau a lungimii unui pantalon. Nu existau detalii nevinovate; un cuvânt pronunțat senin, fără precauție, putea stârni atenția, adică nemulțumirea. Iar de la nemulțumire la suspiciune nu rămânea decât un pas, pe care mintea complicată și vulnerabilă a Mariei era mereu dispusă să-l facă. „Mă rog...“, am acceptat diplomatic, „La noi nu e cazul, n-avem biluțe sau catarame metalice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Vrei pe altcineva?“ Deși nerostită, iubirea se trezea pusă în discuție (ca și nesiguranța), îndărătul formei unei tunsori sau a lungimii unui pantalon. Nu existau detalii nevinovate; un cuvânt pronunțat senin, fără precauție, putea stârni atenția, adică nemulțumirea. Iar de la nemulțumire la suspiciune nu rămânea decât un pas, pe care mintea complicată și vulnerabilă a Mariei era mereu dispusă să-l facă. „Mă rog...“, am acceptat diplomatic, „La noi nu e cazul, n-avem biluțe sau catarame metalice.“ „Așa că oamenii președintelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în aceeași cameră. Doar carpetele de deasupra ne diferențiau: Maria vegheată de Ali Baba, tânărul Lupu, de potăile cartofoare. Am rămas singur. După o zi de emoții și fugăreli, mi-am dat seama că nu mai rezist: stomacul își bolborosea nemulțumirea. Trebuia să ies. Maria dormea cu perna în brațe, tânărul Lupu cu sacoșa la piept. Până și hainele lor semănau, aranjate cu eleganță pe spătarul scaunului. Pentru o fracțiune de secundă, m-am simțit gelos. Apoi am cercetat împrejurimile. Camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
când la 29, când la 17 ani. Aproape că nu mai conta: exploram corp după corp, imagine peste imagine. Căutam de zor, căpitanul Picard ar fi fost mândru de mine. Îmi plăcea să mă știu pretențios, mereu nemulțumit. Inevitabil, fiecare nemulțumire sfârșea în interiorul pâlniei, malaxată definitiv. În ciuda rezultatelor catastrofale, o speranță firavă, dar sâcâitoare ca o durere de cap, mă făcea să nu renunț. Procedam ordonat, cu metodă. Goleam depozitele vii de idei și sentimente, apoi mă debarasam rapid de amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Vitalian i-a confirmat spusele (dacă zbura peste munți, cum povesteau unii, ar fi fost cam greu), dar jandarmii l-au săltat pe doctor în camionetă, să-l ducă la Târgoviște. Oamenii s-au împrăștiat pe la casele lor, mormăindu-și nemulțumirea. Ultimii rămași trebuie să fi reținut farurile rotunde ale Fordului, ca două capace, și să fi auzit foșnetul roților pe zăpada proaspătă. Din noaptea aia, se zice că Mișu Leordeanu a învățat cum să fluiere fără doi dinți și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mijloace de stimulare a autorului, să furnizeze pe mai departe material. A se intensifica munca de urmărire informativă. M-am abținut cu greu să râd. Aprecierea din final trăda o înclinație estetică, dacă nu și ceva invidie. Comentatorul își exprima nemulțumirea, ar fi vrut mai mult de la omul lui. Ce-i drept, nu se înțelegea foarte clar cine trebuia „urmărit“, stilul sau individul, dar intențiile se-aflau acolo, demne și lăudabile. Anonimul Filologesc părea generos, își încuraja de la distanță victima să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care-mi atârnă peste telecomandă. Mâine poate o să le repar. „Ăsta iar nu semnează.“, am observat. „Se sinucide sau nu?“ „Înainte sau după semnătură?“ „Oricând. Sau îi face felul altcuiva?“ „Nu rezultă.“, a observat Mihnea, scuipând aburi de frig și nemulțumire. „Poate o taie pe fătuca aia a lui; poate doar își desenează franjuri pe vene.“ „Sau poate minte de stinge...“ „N-aș crede. Și, la urma-urmei, minciuna e-o formă alternativă a realității. O variantă. Nimic n-o face mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Adina Gheorghe e-o fostă iubită de-a ta, care te-a părăsit. Dosarul «Paul» nu există, e dosarul tău. Biografia de la Litere corespunde cu biografia ta: cărțile, articolele, cursurile, funcțiile deținute, concursurile pe care le-ați dat, până și nemulțumirile voastre - toate sunt aceleași.“ „Asta-i cea mai tare chestie pe care am auzit-o, de la romanele lui Eco încoace!“, a râs și Maria. Mihnea ne privea condescendent. „Altceva?“, l-am expediat. „Doi. Paul nu există. Neexistând, nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dar numai pentru uz propriu. Paul e benign, n-apare niciodată și nu supără pe nimeni: e doar o proteză holografică, o justificare tridimensională a mutărilor din viața lui Robanu. Un filtru de personalitate, care lasă să treacă frustrările și nemulțumirile în forme imposibil de recunoscut sau de trasat înapoi la sursă. Toți avem micul nostru Paul, indiferent cum îi spunem. Așa că, Maria, n-ar trebui să te superi prea tare.“ „Nu mă supăr. Dar tot nu văd ce legătură are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mesajul prudent, sub masă, departe de privirile chinezului. „Ăsta-i amicul tău, bănuiesc.“, a mormăit Mihnea. „Da. Trebuie să plec. Și nu toți ne-am născut amici.“, l-am contrat. „Sunt doar afaceri.“ M-am ridicat de la masă, ascunzându-mi nemulțumirea. Am încercat să o sărut pe Maria, bineînțeles că s-a ferit. Apoi am dat mâna cu Mihnea și i-am anunțat: „La două sunt înapoi. Ne vedem sus, în cameră. Rezolvați voi chestiile cu inițialele.“ N-am primit nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de la Fiul); admiterea existenței purgatoriului; în fine, folosirea pâinii nedospite în taina euharistiei (Constantiniu, 2011, p. 165). Afacerea a fost oficializată prin emiterea primei Diplome leopoldine privind unirea din 1699. O a doua diplomă, emisă în 1701 pentru a contracara nemulțumirea populară față de unire, recunoștea drepturi civile depline nu doar clerului unit cu Roma, ci tuturor mirenilor care vor accepta trecerea la confesiunea greco-romană. Cea de-a doua Diplomă leopoldină prevedea conferirea de drepturi civile integrale chiar și iogabilor care recunoșteau
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și suportul popular al secretatului general. Nerespectarea acordurilor de la Helsinki (1975) privind drepturile omului la care România a aderat și privațiunile economice elementare ale populației antrenate de falimentul tot mai evident al economiei de comandă au ocazionat primele manifestări ale nemulțumirii sociale (luările de poziție publice ale lui Paul Goma prin care se solidariza cu revendicările din Carta 77 și greva minerilor din Valea Jiului, ambele din 1977, reflectă natura duală intelectual- politică și popular-economică a nemulțumirilor sociale). Calea distinctă a comunismului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
au ocazionat primele manifestări ale nemulțumirii sociale (luările de poziție publice ale lui Paul Goma prin care se solidariza cu revendicările din Carta 77 și greva minerilor din Valea Jiului, ambele din 1977, reflectă natura duală intelectual- politică și popular-economică a nemulțumirilor sociale). Calea distinctă a comunismului românesc și-a păstrat traiectoria particulară față de linia stabilită la Kremlin. Izolarea regimului de la București în cadrul lagărului socialist a fost scoasă în evidență de refractaritatea de aliniere la noile politici reformatoare inițiate de M. Gorbaciov
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în miezul evenimentelor din decembrie 1989. Învolburate încă în mister, evenimentele din decembrie 1989 par a sugera filmul transformării unei revolte spontane asupra unei chestiuni minore (evacuarea pastorului László Tőkés din casa parohială în care locuia în Timișoara), care, magnetizând nemulțumirile populare latente, a evoluat rapid înspre o revoluție anticomunistă (Siani-Davies, 2006). În ciuda puseului de violență (cauzat în mare măsură de intervenția în forță a aparatului represiv comunist), mișcarea contestatară a rămas la stadiul unei "revoluții neterminate" (Roper, 2000), acaparată de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
înțelegem, să-i apropiem de noi, să-i iubim necondiționat, să le dăm credit spuselor, să-i ascultăm, să-i încurajăm, să le înțelegem nevoile. Să fim mijlocitorii frământării și să-i învățăm că lumina poate să le dizolve toate nemulțumirile și să facem să se redescopere pe sine, să devină cum visau sau și-au dorit.
Mintea trebuie să se miște în armonie. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Păduraru Diana Georgiana, Iftime Valentina () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1977]
-
buzunarul unui funcționar familist, chiar dacă ar fi avut el și o leafă de două mii de ruble. Însă apartamentul era destinat chiriașilor, cărora li se asigura masa și menajul, și fusese ocupat de familia lor doar de două luni, spre marea nemulțumire a lui Ganea, la insistența și rugămințile Ninei Alexandrovna și Varvarei Ardalionovna, care doriseră la rândul lor să fie utile și să sporească măcar cât de cât veniturile familiei. Ganea se încrunta și spunea că închirierea e ceva revoltător; după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
porni în urma ei; însă de îndată ce ajunseră în salon și se așezară, iar Nina Alexandrovna începu să-i explice ceva prințului în grabă și cu vocea scăzută, generalul își făcu apariția și el în salon. Nina Alexandrovna tăcu imediat și cu nemulțumire vădită se aplecă deasupra lucrului de mână. Poate că generalul observase această nemulțumire, dar continua să fie într-o excelentă dispoziție sufletească. — Fiul prietenului meu! strigă el, adresându-i-se Ninei Alexandrovna. Și ce surpriză neașteptată! Nici nu mi-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Alexandrovna începu să-i explice ceva prințului în grabă și cu vocea scăzută, generalul își făcu apariția și el în salon. Nina Alexandrovna tăcu imediat și cu nemulțumire vădită se aplecă deasupra lucrului de mână. Poate că generalul observase această nemulțumire, dar continua să fie într-o excelentă dispoziție sufletească. — Fiul prietenului meu! strigă el, adresându-i-se Ninei Alexandrovna. Și ce surpriză neașteptată! Nici nu mi-aș fi închipuit că e cu putință așa ceva. Dar, dragă, chiar nu ți-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dumneavoastră, Nastasia Filippovna. N-o să permit nimănui să spună ceva despre dumneavoastră, Nastasia Filippovna. Dacă vom fi săraci, voi munci, Nastasia Filippovna... După ultimele cuvinte se auzi chicotitul lui Ferdâșcenko, al lui Lebedev și chiar generalul sforăi cumva cu mare nemulțumire. Ptițân și Toțki nu puteau să nu zâmbească, dar se abțineau. Ceilalți rămaseră pur și simplu cu gura căscată de uimire. — ...Însă, poate, nu vom fi săraci, ci foarte bogați, Nastasia Filippovna, continuă prințul pe același ton sfios. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Aștepta cu nerăbdare întrevederea cu generalul, care trebuia să aibă loc a doua zi. IVtc "IV" Ora fixată era doisprezece, însă prințul, deloc obișnuit pentru el, întârzie. Întorcându-se acasă, îl găsi pe general așteptându-l. Din prima clipă remarcă nemulțumirea acestuia, poate tocmai din pricină că trebuise să-l aștepte. Scuzându-se, prințul se grăbi să se așeze, dar cu un fel de frică ciudată, de parcă musafirul ar fi fost din faianță și prințul se temea în fiecare clipă ca nu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]