4,818 matches
-
ar fi făcut cu nici un preț. Am făcut cursuri speciale pentru perfecționarea cunoștințelor de limbă, totul a fost însă zadarnic, am continuat să rămân pentru toți un străin, un intrus, un nedorit. Am executat la început munci necalificate adesea foarte neplăcute, curățenie în hoteluri și cămine studențești, transporturi, livrări și reparații de mobilă, șoferie pe autocamioane și autoutilitare. După aproape un an, am ajuns prin cunoștințe la Serviciul Personal al Firmei Porsche din Stuttgart. M-a întrebat Șeful ce știu să
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
a unei adunări constituționale. Între timp, s-au făcut tentative de împăcare a Porții și de obținere a sprijinului diplomatic al Franței și Marii Britanii. Guvernul otoman s-a pomenit ținta unor presiuni contradictorii. Reprezentanții francezi și britanici, mulțumiți de situația neplăcută în care se aflau rușii, doreau abținerea de la orice intervenție. Rusia în schimb insista energic pentru ca Poarta să ia măsuri împotriva mișcării revoluționare. La început, otomanii nu au făcut decît să trimită o armată la Dunăre ca să supravegheze evoluția evenimentelor
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
măgarului că nu se cade și ne arunca în troacă ciorba aia indigestă. Mâncam ca să avem o activitate. Ca să avem un motiv să ne ridicăm din pat. Ca să avem unde să ne întoarcem. Ca să jucăm șeptic. Și popa-prostu. Cel mai neplăcut, cel mai nesuferit, cel mai odios, cel mai absurd moment din copilărie țin minte că îl trăiam atunci când mă pricopseam cu cine-știe ce gripă antipatică și trebuia să stau în casă. În pat. Să bolesc. Ăilalți tovarăși ai mei băteau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
martir, Natalia Ilașcu. VAMĂ LA ROMÂNI în după-amiaza zilei de 13 mai 1999 am ajuns la vama Sculeni. Eram curios cum vom reuși să trecem darurile primite de măicuța Nataliatelevizor, haine, alimente și icoana primită de la îPS Pimen. Prima surpriză neplăcută a fost că, în ciuda adresei speciale a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților către vamă, nu a fost permisă trecerea icoanei. A trebuit să vin la Palatul Culturii la Iași, aici funcționara de la serviciu de patrimoniu era plecată, cineva a căutat-o
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
de la el și un combinat. Nimic nu se compară cu durerea de dinți. Dacă-mi pun ambiția și-l scobesc la nerv, îl mut în ce partid vreau“. Generaliștii din preajma stomatologului se opresc din mestecat ca loviți de o amintire neplăcută. Amândoi au unele probleme cu dantura, amândoi sunt liberali, amândoi știu că apartenența la un partid nu doare. Și că oricât i-ar chinui o constipație, pe lângă caria de canin, aceasta e ceea ce e o fabrică față de un combinat siderurgic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și cei din unele țări africane francofone, erau destul de prompți. Cel mai plăcut în toată povestea asta era faptul că nu conta ce le scriai. Fie că nu-i aprobai când invadau țările învecinate, fie că le comunicai adevăruri regionale neplăcute, cum ar fi fost faptul că în Ferentari unii umpleau sticlele de Coca-Cola cu sucuri de zmeură falsificate, toți premierii, președinții și regii îl asigurau pe Frecea Marin că vor analiza cu toată atenția punctul său de vedere. După un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a dispărut printre arbuști. Ne-a pătruns adînc În suflet acest tremur al naturii. Mergeam Încet, ca să nu tulburăm liniștea sanctuarului sălbatic cu care acum ne reuneam. Am străbătut pîrÎul, iar atingerea lui pe glezne mi-a amintit În mod neplăcut de degetele de gheață pe care le urăsc atîta; am ajuns la adăpostul cabanei pădurarului. Acesta a fost atît de amabil Încît ne-a dat mate cald și piei de oaie pe care să dormim pînă dimineața următoare. Era 12
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
din nou de scrisoarea de recomandare dată de „presă“, am fost găzduiți de niște nemți, care s-au purtat foarte bine cu noi. Pe timpul nopții, mi-a cam mers burta și, de rușine să nu las În urmă un suvenir neplăcut În oala de sub pat, m-am cățărat pe pervazul ferestrei și am dat acolo frîu liber durerii mele, În noaptea Întunecată dimprejur. Dimineața următoare m-am uitat afară, să văd efectul nopții trecute și am văzut că, la doi metri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de 200 de metri ce se oprea Într-un rîu - eliminînd orice șansă de supraviețuire. Fiecare accident, conform raporturilor regionale, lăsa În urmă numai morți - nici măcar un singur supraviețuitor rănit. Din fericire, de această dată nu s-a Întîmplat nimic neplăcut și, pe la zece noaptea, am ajuns Într-un sat numit La Merced. Era așezat Într-o zonă tropicală joasă și avea aspectul tipic oricărui sat din junglă. Un alt suflet milostiv ne-a oferit o masă copioasă și un pat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
fi căpătat amploare. Când au fost puși în libertate, cei de la Securitate le-au pus în vedere foștilor deținuți să nu spună nimănui, nici chiar rudelor apropiate ce au făcut în timpul detenției, iar nerespectarea acestei interdicții putea să aibă urmări neplăcute nu numai pentru ei, dar și pentru cei ce i-ar fi ascultat. Acesta este, printre altele, motivul pentru care nu ne-a spus nimic nimănui din ceea ce a îndurat. Pe de altă parte, chiar de nu ar fi fost
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
decât să copiez pasajele subliniate. Astă-seară i le voi înapoia... Sunt curios să văd ce îmi va da în schimb. Însemnări pentru El Îmi vine destul de greu să încep acest caiet... Mi-am pierdut deprinderea... Iar apoi, mi-ar fi neplăcut să-ți scriu lucruri banale ori fortuite, așa, doar din vanitatea de a-ți fi scris... și, cu toate acestea, dorința de a-ți scrie e prea mare și nu voi putea să-i rezist. La început, îți amintești, aveam
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nu în chip trist. Sunt aproape sigur de victorie... Se face ordine în hârtii. Pagini și siluete ale trecutului care reapar. Câteodată chiar imagini materiale ale predecesorilor. Îi iubesc, pentru că l-au iubit. Așa sunt eu în toată sinceritatea. Întâlnire neplăcută în momentul despărțirii. Cum se va descurca oare? Pe acesta nu-l iubesc, deoarece îi lipsește duioșia. Orice ar spune, nu are duioșie pentru dânsul și, chiar dacă ar fi ceva între ei, atunci e vorba de cu totul altceva, de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
întorceam de pe o parte pe alta, că îl trezeam. și lucrul acesta mă oripila... Pe deasupra, am avut și un vis straniu: Se făcea că eram profesor într-o școală care semăna cu Liceul Matei Basarab. și eram pradă unei stări neplăcute: mi se părea că aș fi expus unui pericol, dar nu știam de fapt în ce consta acest pericol. Simțeam că ar trebui să plec, să mă duc, dar îmi tot amâ nam plecarea, nu atât din spirit de bravură
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
este să plec... Nu vreau să mai ghicesc în vocea ta, în gesturile tale jena și nehotărârea de a nu ști exact cum să te porți cu mine, nu vreau să mai constitui o problemă, căci orice problemă este totdeauna neplăcută. Îmi este rușine, îngrozitor de rușine de toate acestea, rușine față de tine, rușine pentru tine, căci nu poți să nu simți toate acestea și totuși le accepți, dar mai cu seamă îmi e rușine față de mine însumi pentru că mă pretez acestei
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de gelozie, nici de curiozitate? Nu este vorba de „lucrul în sine“, ci de faptul că acest lucru făcea parte dintr-o categorie ce permitea o înțelegere între tine și C. și de la care eu eram exclus). Mi-era foarte neplăcut și buna dispoziție cu care începusem seara respectivă se mistuise dintr odată. Dar ceea ce era mai rău veni după asta. Tu te-ai apucat în modul cel mai firesc să te amuzi din toată inima alături de ceilalți, mai cu seamă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
tot atât de ud ca și precedenta, de acum 16 ani... Ne-am întors pe aceeași vale minunată a Gârcinului sub ploaie și pe întuneric. Dar asta nu are importanță: a fost vesel și n-au avut loc nici un fel de urmări neplăcute. Dragii mei, timpul, după două zile ploioase, a început din nou să se dreagă. Cu banii o ducem cam greu. Așa că, dacă se poate, trimiteți-ne pentru orice eventualitate 200 de lei. Poate ne descurcăm și fără ei, poate nu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de suspendare a sarcinii ce apăsa asupra corpului meu, se repeta ori de câte ori forțele mele anemice tindeau să coboare la cota zero. Nu de puține ori mă împiedicam și cădeam; nu prea dureros, dar în mod sigur foarte caraghios, jenant și neplăcut. Pământul era un cernoziom gras, bun, productiv iar murii beneficiau de toate îngrășămintele și toți azotații împrăștiați pe suprafața lui pentru a-i stimula creșterea producției la hectar. Așa că rugii ăștia erau crescuți, supraetajați și încolăciți între ei precum colcăiala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
era pe terminate. Nu aveam cum și de unde să topim zăpadă; pentru încălzit mai aveam un rest de tizic și câteva legături de tulpini de bumbac. Mălaiul se terminase. Ce era de făcut?? Și mai era un lucru deosebit de jenant, neplăcut și penibil. O căldare de tablă ruginită era utilizată pe post de "baie", unde rând pe rând cele șapte ființe mergeau să elimine materia arsă rezultată în mod natural și firesc în urma combustiei fiziologice. Dar aceasta se umplea iar mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cum am putea procura și noi asemenea material? De unde? Cu ce bani? Ah, ce frică ne era de ploaie! De regulă, după ce se oprea ploaia afară, începea alta în pod, sub acoperiș. Modalitatea de contracarare a acestui fenomen nedorit și neplăcut era să așezăm farfurii și diverse vase în care să ia sfârșit călătoria apei pluviale sub formă de picături. În pod, peste grinzile de care era fixat tavanul camerei, nu erau bătute scânduri era gol așa că, între grinzi, în spațiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
departe de ușă, o grămadă mare de gunoi de cal, iar lângă reziduurile de natură cabalină se odihnea o căruță hodorogită pe oiștea căreia atârnau două hamuri de cai ferfeniță. Imediat lângă atelaj își repauza senectutea și efectele sale colaterale neplăcute, agasante și dureroase un exemplar uman matusalemic ambalat într-un raglan maro, uzat, slinos și grosolan cârpit pe alocuri cu ață albă, iar pe cap în ciuda timpului frumos și călduros avea o căciulă neagră zoioasă și roasă pe la margini de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
tata s-a înșelat. Într-adevăr, iepele erau mici, dar pietroase, cu nerv, opintindu-se-n ham ca tractorul în fața plugului. Cele două iepe erau mama și fiica. Mama era mult mai în vârstă și oarbă, cu albeață vizibilă și neplăcută la fiecare dintre cele două organe luminatoare, împiedicând perceperea lumii înconjurătoare și menținând-o într-un permanent întuneric. În sfârșit a reușit să pună hamurile pe ele, a deschis larg poarta și a scos căruța-n drum. S-a întors
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
recunoaștem nu erau miresmele cele mai încântătoare pentru alveolele pulmonare ale unor copii. Mirosul specific de cabaline și al materiei arse eliminate de cele două patrupede se infiltra în aerul înconjurător, diminuând cantitatea de oxigen, făcând respirația mai grea, mai neplăcută și obositoare. Să ne mutăm. Ușor de spus. Dar unde? La cine? "Lăsați copiii și nu-i opriți să vină la Mine, că a unora ca acestora este împărăția cerurilor" (Matei, 19:4 Am venit, Doamne, am venit și ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și indecente când de-o parte și când de alta a corpului ei slăbănog a izbucnit mânioasă: Oare de ce mă examinează plodul ăsta și se holbează la mine ca la o vedenie, tulburându-mi liniștea micului dejun? Din această situație neplăcută, de jenă caprină, Miți a fost salvată de ajutorul nesperat al mamei. Aleargă, Titi! Du-te fuga, fuga! Aleargă!!! Strigătele insistente și persistente ale mamei m-au determinat să abandonez cazul și s-o iau la fugă cu cea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de chihlimbar. Aș vrea să scriu mai mult despre acest lucru, acum, înainte ca sentimentul diferenței, care îmi apare atât de pregnant acum, să se evapore, să se piardă. Degeaba, lanterna minții mele are bateria prea slabă. Sentiment bizar și neplăcut de înfrângere "intelectuală". Trei copii înarmați cu bețe aleargă frenetic după un câine, scoțând țipete barbare, undeva pe strada Mașina de pâine, pe lângă magazinul Obor. Îl înconjoară tiptil, tiptil, iar sărmanul animal se face mic, mic... Cel ce pare a
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
însă să-l decongeleze înainte de operațiune. Iar eu mănânc pe un colț de masă o supă de pui, cârnat "polonez" și brânză cedar cu ceapă reminescență balcanică a gustului, care mă face să-i concurez cu succes la capitolul mirosuri neplăcute pe micii madagascarezi (madagscarieni?). Dar oare mai contează? O fraternitate reală s-a creat între noi. Gastronomie și inter-culturalitate, continuarea notei de ieri. Mi-e greu să fiu "politic corect" și neutru uneori. Un coleg de cămin, african (senegalez, după
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]