7,995 matches
-
1939), Panait Istrati (de I. Gruia, 1939), Jean Bart (1933 și 1939), Ștefan Petică (1939), Anatole France (de Ion Pas, 1931), Victor Hugo (1939), Tolstoi (1939) ș.a. Într-un articol închinat comemorării lui Mihai Eminescu (1939) se deplânge așa-zisa neputință a marelui poet de a înțelege „marile probleme sociale ale timpului”, „dreptatea cauzei mulțimii care se ridică”. Gala Galaction publică un articol omagial despre Tudor Arghezi (23/1940), iar Ion Pas un articol despre George Mihail Zamfirescu (42/1939). Se
SOCIALISMUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289743_a_291072]
-
fără păgubire”315. Elina avea prin urmare dreptul de a dispune de întregul patrimoniu și procedează ca atare, în 1667, invocând, prudentă, motivul vârstei înaintate și al sfârșitului posibil („mai vârtos ajungând acum la vreme de bătrânețe și de mare neputință, cugetat-am în inima mea încă mai înainte, până nu mă petrec din lumea aceasta”316)), în prezența a cinci din cei șase fii - Drăghici, Șerban, Mihai, Matei și Iordache -, „numai fiu-meu Costandin lipsind, căci au fost de la noi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
le amenința Puterea (pentru ignorarea normelor moralei se plătea „dușegubina”sau „gloaba pântecului”, care intra în încasările vorniciei 386), văduvele conturbau adesea „starea de moralitate”. Comunitatea românească tradițională (mai înțelegătoare, în genere, în cazul culpelor față de femeie, la care constata „neputința și slăbiciunea firei pentru care mai puțin să vor certa muierele decât bărbații” și o stare nativă - „iaste mai proastă” - și predispoziții vădite - „mai lesne spre cădere”387 - spre comiterea păcatului) a repudiat, ascultând preceptele Ecclesiei, relațiile sexuale neîngăduite, relații
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nici...”) privind incognoscibilitatea clipei expierii: „De vréme ce întâmplarea cea viitore iaste nevăzută și însăși îngerilor necunoscută pentru că numai la Dumnezeu toate sânt cunoscute...”. Vârsta înaintată, anii din ce în ce mai împovărători („mai vârtos ajungând anume la vreme de bătrânețe și de mare neputință” - Elina Cantacuzino, într-unul din testamentele ei), suferințele cauzate de maladii nevindecabile („căzând la multă boală și ajungând la slăbiciune”, scria, la 29 martie 1726, Maria, fiica lui Radu Greceanu) ori pericolele răspândite de vreo epidemie („fiind în slăbiciunea bătrânețelor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să cumperi cunună frumoasă, să-s pomenească, și moșă-său, și pă mene”; „să să dea cestoralalți nepoți, Stancăi, lu Ștefănică și Săfticăi, să ne pomenească și ei...”. Mereu pomenire.... Mureau și ele, aceste văduve „Ajungând eu la vârsta bătrânéților” „Marea neputință”, evocată de Elina Cantacuzino în testamentul ei din 1681, nu este doar un termen, retoric obligatoriu, al discursului testamentar. „Neputința” tindea a exprima o realitate legată (și) de numărul anilor, cuvântul însemnând atunci 533, cu precădere, „lipsă de putere fizică
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și Săfticăi, să ne pomenească și ei...”. Mereu pomenire.... Mureau și ele, aceste văduve „Ajungând eu la vârsta bătrânéților” „Marea neputință”, evocată de Elina Cantacuzino în testamentul ei din 1681, nu este doar un termen, retoric obligatoriu, al discursului testamentar. „Neputința” tindea a exprima o realitate legată (și) de numărul anilor, cuvântul însemnând atunci 533, cu precădere, „lipsă de putere fizică, de forță, de energie, slăbiciune, nevolnicie, stare proastă, suferință provocată de boală sau de bătrânețe”; prin extensie, neputința putea avea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
discursului testamentar. „Neputința” tindea a exprima o realitate legată (și) de numărul anilor, cuvântul însemnând atunci 533, cu precădere, „lipsă de putere fizică, de forță, de energie, slăbiciune, nevolnicie, stare proastă, suferință provocată de boală sau de bătrânețe”; prin extensie, neputința putea avea înțelesurile de „bătrânețe”, „boală” sau chiar „infirmitate”534. Era, prin urmare, acest cuvânt o concretizare - cea mai cuprinzătoare -, o convocare a extensiilor de neocalit ale acumulării anilor (formulările de început din testamentele Elinei Cantacuzino erau: „Ajungând acum la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sau chiar „infirmitate”534. Era, prin urmare, acest cuvânt o concretizare - cea mai cuprinzătoare -, o convocare a extensiilor de neocalit ale acumulării anilor (formulările de început din testamentele Elinei Cantacuzino erau: „Ajungând acum la vréme de bătrânéțe și de mare neputință”, „Ajungând eu la vârsta da bătrânéților”; la fel în diata Saftei Cantacuzino: „Văzându slăbiciunea bătrânéților”), deși - chiar dacă se știe că speranța de viață a femeilor era pe atunci mult mai redusă - o ușoară „adiere” retorică nu-i poate fi refuzată
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Dumnezeu” (Letopisețul Cantacuzinesc 536) -, înconjurată de rude și avându-i alături pe Ștefan ieromonahul (duhovnic și martor la redactarea diatelor; muribunda a cerut cu limbă de moarte ca testamentul din 1682 să nu sufere modificări) și pe patriarhul Dosithei Nottaras. „Neputința”, odată instalată, alimentată fiind ori de numărul anilor acumulați, ori de vreo maladie nevindecabilă, era un semn imprescriptibil al apropiatei dispariții (moartea biologică - între formele pe care le examinează Louis Vincent Thomas 537), al instalării acelui Nimic aflat dincolo de hotarele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
anii 7078, noemvrie 12, și s-au îngropat la Slatina, unde și domnu-său Alexandru Vodă” 541. Erau, astfel, denunțate maladiile (multe dintre ele, pe atunci, erau incurabile) în fața cărora omul nu se putea apăra și care, combinate cu numărul anilor („neputința” însemnând incapacitatea organismului de a se apăra), curmau existențe. Un mediu septic (în care medicii erau rarități; doar Curțile Domnești își puteau permite să angajeze - de multe ori cu greutate, deși îi plăteau generos - asemenea specialiști: pe Iacob Pylarino, prieten
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sfâșiat - cum remarca George Țărnea - de „drama incomunicabilului”. Notabilă, Balada ursului polar, e o ars poetica modelată, poate, de Mistrețul cu colți de argint, poemul lui Ștefan Aug. Doinaș. Între psalmi și colinde, Ș. caută „cuvintele de respirare”, situat între „neputința de a da titlu” și „nevoia de definiție”. Cu sugestii poetice venite din acumulări succesive, următoarea carte, Universul din piatră (1996), continuă ideea unei poeme anterioare: „Nimic nu sărută umbra / cum o sărută piatra / parcă ar fi două jumătăți / ale
SOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289779_a_291108]
-
Încredințat că, deși s-au Înregistrat numeroase realizări, multe altele sunt Încă În așteptare. Nădăjduiesc că alții vor continua cercetările inițiate de mine, aducându-le la acel grad de perfecțiune pe care sunt convins că Îl pot atinge. Este cu neputință să mai simpatizăm În zilele acestea cu arta vindecării practicată de medicii musulmani - derivată din cea a vechilor medici egipteni și greci (Thababet-y¿n³nș12 al hakimilor 13) - sau de cei hinduși, Întrucât progresele lor sunt minore, iar asta dincolo de știința
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
rapide decât cele obișnuite. Mai mult chiar, mă aștept ca această lucrare să Întâmpine dezaprobarea celor care preferă câștigul material conștiinciozității. Tuturor acelora care ar fi Înclinați să-mi ponegrească sistemul - fie din interes bănesc, fie din ignoranță sau din neputința de a-și depăși propriile idei preconcepute - nu Îmi rămâne decât să le răspund o dată cu Cicero: Tacere praestat philosophis quam loqui („Înțelepților le stă mai bine să tacă decât să vorbească”). Însă celor care doresc În mod sincer să contribuie
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
formau o adevărată curte. Câteva dintre ele erau pline cu sclave persane și hozare; și țin minte că În vecinătatea mea se afla unul În care erau adăpostite patru fetițe care erau atât de strașnic păzite, Încât era aproape cu neputință să le zărești, căci urmau să fie duse la Buhara și vândute. Nawab Îmi dărui doi ponei, numiți și chargush (adică „patru urechi”, deoarece aveau urechile despicate), care mi-au fost de mare ajutor la traversarea deșertului din Kabul către
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de găină, fiind la fel de alb precum zahărul cristalizat. Pentru cei interesați, În al doilea volum se găsește o gravură a acestuia. Am trimis de urgență piatra ministrului Hoshbegi - aflat În fortăreața Registanului -, mărturisindu-i cu tristețe că Îmi era cu neputință să vindec rana. Între timp, am profitat de această ocazie pentru a-l ruga pe ministru să-mi procure niște mumiai persan veritabil, care În materia medica arabă este considerat un remediu specific pentru tratarea rănilor și fracturilor. I-am
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
uciși numai la Lahore, dar și la Amritsar, orașul sfânt, iar carnea e vândută În public la bazare. Sikhșii și hindușii, care consideră uciderea boilor și a vacilor un păcat capital, nu pot face altceva decât să deplângă sacrilegiul și neputința lor de a-l preveni. Cu toate acestea, sentimentele lor pot lua uneori o Întorsătură mai puțin pasivă și mai periculoasă; o dată, când rezidentul a dat o petrecere În grădinile regale, numite Shallemar, la care multe doamne și mulți domni
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
decât pe etape, Înregistrându-le și acționând astfel asupra imensei Întârzieri a istoriografiei românești. Există o cantitate atât de impresionantă de pierderi ireparabile În secvențele acestui racord, Încât oricine ar trebui să se teamă de complacerea În confort, dezorientarea sau neputința unora dintre orientaliștii români, la care se adaugă figurația fără repere, dar mai puțin vinovată, a actorilor culturali care i-au preluat. Astăzi sau acum un secol, nu contează: este o istorie a cărei filosofie deocamdată se repetă. Unii au
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
o sinteză În trei volume 2. Energia elegantă a unui istoric și orientalist polonez, Stefan Stasiah, avertiza deja, pe vremea Societății Națiunilor, că e de negândit unitatea viitoare a Europei fără unificarea reacției ei plurale față de pluralitatea Asiei 3. Numai neputința de a percepe fenomenul, probabil, ne-a dăruit În schimb cu narcotice de melanj infantil-protocronist. Ca să ne limităm la menționările lui Honigberger 4, unul dintre puținele momente publice ale fostei Asociații de studii orientale scotea la lumină o imagine a
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Într-un interviu, C. Poghirc 5: „...Miorița noastră ne-a Învățat cu ideea de non-violență aproape În același timp În care Mahavira predica indienilor ahimÌa...”! Dar „feericul” mereu aplicat Orientului În chip de epitheton ornans nu derivă cumva din non-violentarea neputinței cu care, atunci și mai târziu, unii orientaliști români au trecut pe lângă complexitatea cazului Honigberger? Necunoscutultc "Necunoscutul" În asemenea condiții, cum să eviți Întrebarea: cine este adevăratul doctor Johann Martin Honigberger, prototipul real al ficțiunii eliadești? Trei sunt numele În jurul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
românească și infamă scuză în indiferența generală”. Dar curând apărea, tot pe pagina întâi (numărul 4), o patetic-ironică Scrisoare deschisă către un eventual mecenate - autorul, din nou Camil Petrescu, semna „Săptămâna” -, dezvăluind colapsul material al orgolioasei reviste, nevoită a conștientiza neputința dispensării de sponsorizare, odată cu neputința de a o primi într-un mediu social opac; iar apelul retoric la un iluzoriu „domn” care, „deși bogat, citește totuși”, și-a dobândit averea cinstit și, în plus, ar fi „înzestrat cu o inimă
SAPTAMANA MUNCII INTELECTUALE SI ARTISTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]
-
indiferența generală”. Dar curând apărea, tot pe pagina întâi (numărul 4), o patetic-ironică Scrisoare deschisă către un eventual mecenate - autorul, din nou Camil Petrescu, semna „Săptămâna” -, dezvăluind colapsul material al orgolioasei reviste, nevoită a conștientiza neputința dispensării de sponsorizare, odată cu neputința de a o primi într-un mediu social opac; iar apelul retoric la un iluzoriu „domn” care, „deși bogat, citește totuși”, și-a dobândit averea cinstit și, în plus, ar fi „înzestrat cu o inimă” e tocmai un denunț al
SAPTAMANA MUNCII INTELECTUALE SI ARTISTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]
-
acum / O, și cât mi se părea de străin”. Volumul Rouă medievală (1996) se deschide, dantesc, cu precizarea metaforică a vârstei spirituale a autorului, aflat „în zenitul vieții” ca un „cerc, un alburiu disc”. Aici se adună teme majore: moartea, neputința atingerii idealului, dragostea, teama, resemnarea prin meditație, condiția poetului. Permanenta luptă a spiritului cu trupul culminează în poezia Umbră și semn, unde corpul împietrit, ca mort, ascunde liniștea interioară ce așteaptă fiorul declanșator de energii. În imaginarea trupului se mizează
SCARLAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
comună generației sale. Asemenea atâtor confrați, poetul se simte, pe asfaltul desfundat, „o groapă [...] în care picură coșmare de-ntuneric”, vede sufocându-se totul în jur și are sentimentul de a fi, acasă, un străin, chiar un muribund. Metaforă integratoare, neputința copacilor de a crește include și denunțarea reprimării scelerate a oricărei libertăți. Dar implantarea în alt climat nu curmă sentimentul de neîmplinire. Fostul captiv nu se simte liber nici în noua lui patrie sau nu are ce face cu libertatea
SCHENK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289550_a_290879]
-
carnea-ți dâlmoasă hălăduie strepezi/ scârnave/ ocări și lătrat/ prigoană prăpăd părăsire// aciuați de neunde intrigi meșteșugite împlinesc /turme de feți stârciți împerecheați cu vază// împilați încolțiți/ îngrămădiți îngrădiți încovoiați/ (actul e pur și înșirarea)/ scrâșnetul are gustul coclit al neputinței/[...]/ ne credem o stirpe înaltă -/ teama ne vrea întunecați”. SCRIERI: Strigi, București, 1968; Lapidare, București, 1981. Traduceri: Efigii în abanos. Din lirica neagră francofonă, introd. Mircea Traian Biju, București, 1978 (în colaborare cu Mircea Traian Biju); Frans Eemil Silanpää, Hiltu
SEDRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289603_a_290932]
-
ține o condică a numelor, face fișa personajelor, stabilește scenariul, apoi îl schimbă și o ia de la capăt. Este limpede, nu scrie ușor, nu merge pe mâna inspirației, gândește mult și notează esențialul. Când reușește, este extraordinar de bucuros. „Deodată neputința de a scrie a dispărut. Eram atât de entuziasmat încât socoteam acest roman, în sinea mea, mai bun decât ce scrisesem până atunci. În doi ani l-am terminat și abia peste opt sute de pagini [...] mi-am recitit romanul și
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]