6,179 matches
-
în unele ceasuri ale istoriei și că glasul lor ferește vremurile de ticăloșie și de paragină.” În ,,Toamnă” realizează un superb tablou poetic în proză acestui bogat anotimp, pentru că ,, Toamna a venit pe vârful degetelor și s-a urcat pe nevăzute în copaci aprinzând candele cu mii de culori în biserica mea, cu altar de privighetori și de grauri și de mierle și... chircite, zilele adorm ca babele pe la porți și pe prispe și, spre final, navetiștii chirfosesc glodurile cu gândul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
mereu bătuți de vânturi nebune cu nădejdea că vom ieși cândva din marea lumii rătăcire. Mergeam prin noapte și prin noroi, topiți de dorul luminii...turmă hăituită de foame și de frig și de noroi și de zăvozii văzuți și nevăzuți ai stăpânilor, dar știam că veacul nebuniei se va sfârși cândva.” Un loc aparte în cuprinsul acestui volum îl are poemul ,,Ninge frumos”. E un fermecător tablou poetic al naturii binecuvântate cu albul pur al iernii, alb imaculat ce contrastează
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
parte, din averea ce le picase, ca din cer, numai datorită faptului, că, o parte din pământ, se întâmplase să fie la Cocostârcul Pestriț. Iar acum, ea, luase hotărârea de a-i fura, lui,întreaga sumă, și a se face nevăzută, către casa fetei celei mari. Și, de-acolo, și mai departe. Nu prea știa, unde anume, dar, oricum, foarte departe, împreună cu fata,încât, să nu mai poată fi găsite de nimeni vreodată. Furtuna a surprins-o pe drum. Prin întuneric
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
să prindă musca și s-o bage la loc, dar, nereușind, a fost surprinsă de Nuțu,în timp ce se lupta cu ditamai muscoiul. El, pătrunzând în cameră, imediat și-a dat seama ce se întâmplase. Tot imediat, Nuța s-a făcut nevăzută, Nuțu a aruncat, cât colo, tot ce avea prin mâini, și, cu ochii pe muscă, a pornit o fugă nebună, prin cameră, cu gând s-o prindă, și s-o repună la arest.Tot alergând cu ochii pe sus, după
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
renumite familii de basme, de prin aceste intrate în istorie, de-acuma, locuri! DUREREA Viața acestei familii s-a constituit dintr-un nesfârșit șir de mai mici ori de mai mari scandaluri, care s-a prelins, printre ani, ca o nevăzută otravă. Otravă, care, când le făcea clipele dulci, când amare, când - vesele, când -încărcate de tristețe. El, Cap Alb, se tot întreba: de ce? Oare, de ce, toate astea, ca trase la indigo, ca ceva din afara lumii? Ruja nu-și punea, nici măcar
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Cu fiecare zi, care trecea, în sufletele lor, și nu doar în ale lor, durerea, mânia și disperarea, se adunau. Creșteau,îngemănate, cum crește o drojdie, din care urmează să se facă pâine. În sufletele lor, dospea, lent, drojdia unui nevăzut, dar, deosebit de periculos, război. Un imens război rece, dintre săracii secătuiți de vlagă și dintre bogătanii-hoți; dintre guvernanții epocii și acoliții acestora și dintre multimile de goli. Căci,în timp ce ai lui Golu nu-și puteau ostoi foamea, de la zi la
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
noul tip de bancă, și mă găsesc încă robotind la demontarea vechiului tip. Și rugatul îl ajuta. În scurt timp a terminat. S-a apucat cu mâinile de tomberon, a nceput a-l impinge, printre oameni, și s-a făcut nevăzut. După care, a revenit, plimbându-se, cu mâinile în buzunare, așteptând polițistul. A venit. Ei? Ei! Gata! Când? E meseria mea. Măi, că ești dat dracului. Și ce dacă?! Adă-le și montează-le la loc. Nu. De ce? Au făcut
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
vinovate de închiaburire prin exploatarea țăranului sărac.... I.M. nu uită persecuțiile suferite de părinții săi, alături de alți fruntași ai satului și „amintirile” fac din el un justițiar al vremurilor actuale. Sunt luate în cătare, adesea prin lunetă, tarele văzute și nevăzute ale societății care a urmat comunismului, societate totalitară ce-i supusese părinții la nedreptăți strigătoare. Autorul radiografiază societatea noastră capitalistă cu componentele ei, în care, în loc de râuri prin care să curgă lapte și miere, fantasme visate imediat după 1989, curge
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
și era cît pe-aci să Înghită valijoara. Julius se uita la Cinthia și copiii Începură să aplaude, cînd, Rafaelito, verde și umflat de mînie ca un curcan, strigă: Da, dar tu n-ai casă la Ancón! și se făcu nevăzut. Scamatorul Își mai tăie un deget imaginar, făcu să-i crească un braț imaginar, Împlîntă o sabie drept În inima partenerei și mai făcu vreo două-trei numere cu ajutorul cărora reuși să-i mai potolească pe copii, care erau după cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Sălbatica, Îi așteptau, Îi așteptaseră toată după-amiaza și acum Îi Întîmpinau zîmbitori, veseli, gata să răspundă la toate Întrebările lui Julius. Dar pesemne că au observat ceva, le-o fi făcut Vilma vreun semn, fiindcă de Îndată s-au făcut nevăzuți. Pe Susan o deranja faptul că umblau prin toată casa, În ultima vreme se vîrau peste tot, intrau În toate camerele, asta nu se Întîmpla cînd trăia Santiago; desigur, acum trebuiau să vadă tot timpul de copii și ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
știți că În cadrul școlii se vînd produse foarte curate, În folosul misionarilor?“... Toate astea și alte asemenea mustrări le adresă Roșcova de cum Îi luă În primire În prima zi de școală și hotărî să declare război concurenței. Piratul se făcu nevăzut, dar se Întoarse În recreație. Și mereu făcea la fel: se prefăcea că fuge speriat și se Întorcea cu lădița lui sunătoare. Probabil că și azi mai stă acolo, nemișcat lîngă poarta laterală. Gumersindo Quiñones avea acum un garaj În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rugă să-i spună adevărul, să-i spună că arăta Îngrozitor așa umflată cum era și că o să divorțeze de un monstru ca ea... „Ha, ha! Frumoasa Înveninată! Asta-i bună! Celso, adu-ne ceva de băut...“ Servitorii se făcură nevăzuți fără să scoată o vorbă, dispăreau unul după altul ca și cum s-ar fi Întors seara tîrziu acasă după o duminică liberă, avînd grijă să nu-i trezească pe ceilalți. Julius fusese destul de impresionat. Abia acum, Într-un tîrziu, Îndrăznea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
doi de colo, fiindcă iese fum de țigară, fumează și cînd se sărută, povestește că-și trec fumul de la unul la altul, ca Într-un bordel, ptiu!... Fugeau, se Îndreptau ca toți ceilalți spre chiparoși, dar fugeau și se făceau nevăzuți, ascunzîndu-se de chelneri, de maître și mai ales de domnul ăla care trebuie să fie administratorul, suiau pe o scară pe care o descoperiseră Într-o după-amiază și ajungeau la un coridor lung, destul de Întunecos și mai ales cufundat Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tot dai de suedeze și de negri, acum cîteva zile o duseseră la moșie și se purtase Îngrozitor, bineînțeles că nici Finita nici Hitler n-au aflat nimic, dar sălbatica asta se pare că se plictisea și s-a făcut nevăzută cu Jose Maria, negrul care repară tractoarele. De atunci toți cei din familia Altamira n-o slăbeau din ochi pe suedeză și acum ea, tot vorbindu-le de atletism, de amorul liber, de prostituție și de socialismul suedez, le arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
făcut sănătos, mi-a zis: "Ridică-ți patul și umblă." 12. Ei l-au întrebat: Cine este omul acela, care ți-a zis: "Ridică-ți patul, și umblă?" 13. Dar cel vindecat nu știa cine este: căci Isus se făcuse nevăzut din norodul care era în locul acela. 14. După aceea, Isus l-a găsit în Templu, și i-a zis: "Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întîmple ceva mai rău." 15
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
cânta la chi tară câte-o noap te-ntreagă, cum își impunea să facă gesturi absurde, să spună, de exemplu, ceva pe fran țuzește vreunei țărănci bătrâne... „Dar de ce faci toate astea?“, l-am întrebat, privind cum vârfurile copa cilor nevăzuți mătură stelele la fiecare rafală de vânt. Vârful incan descent se ridica, se aprindea deodată mai tare și vedeam atunci, ca-ntr-o cameră unde se developează fotografii, profilul său de tânăr pletos și cu perciuni mari, cum se purtau
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
care vorbesc, cheamă, redeșteaptă - pentru o clipă - sentimente, gânduri, zâmbete, dureri pe care le credeam uitate, dar care n-au murit, nu pot muri, ele trăiesc atât cât trăiește omul și o veșnicie pe deasupra... Cu fiecare pas făcut, o peliculă nevăzută proiectează în minte alte și alte imagini, uimitoare prin prospețimea și claritatea lor. Iar, o dată cu ele, timpul se dilată, devenind foarte elastic și încăpător, în stare să cuprindă și să transmită lucruri despre care ai crede că pot încăpea doar
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
în fața celei de la dormitor. Nu, așa ceva nu poate fi, totuși, cu putință. Ba da, aude doar foarte clar ceea ce n-ar fi dorit niciodată să audă... Cu fiecare zgomot surd ce răzbate de dincolo simte că... E ca și cum o mână nevăzută i-ar strecura în urechi, în întreaga-i ființă, otrava care-i este destinată. Iar inexistenta, și totuși atât de prezenta substanță, diseminează într-un flux continuu, de neevitat. Orice lucru ar putea fi, cât de cât, de înțeles: părăsirea
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Fiecare plecare întru eternitate a cuiva care mă lega de sat mă doare. Dar m-am obișnuit cu astfel de dureri. Căci cea mai cumplită dintre ele a fost, acum câțiva ani, moartea mamei. Dispariția ei a așezat o cortină - nevăzută, însă, totuși, atât de prezentă - între mine și oamenii satului meu. La fel de năpraznică a fost stingerea bunicii, chiar dacă bătrâna atinsese, de mult, vârsta senectuții. Pentru că această mână de om alinase întrucâtva, suferința pricinuită de pierderea mamei; mai rămăse cineva acasă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Ce ușor a încăput totul în nevinovata sintagmă acolo! Acolo, dragul meu, înseamnă epuizare fizică, intelectuală, psihică... Nu îți rămâne nimic, absolut nimic al tău! Totul e disipat, pus la interval, împins sub o lupă magică și, în același timp, nevăzută. Nu mai ești decât un număr, o quantité négligeable, plus sau minus unu, cum se spune în matematică. Ajunsesem, eu care mi-am propus, mi-am impus să fiu tare, să mă retrag undeva unde să fie loc numai pentru
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
o lasă să-l vadă pe Mark măcar o clipă. O lăsară. Ochii îi erau tot închiși și nu reacționa la nimic. Apoi văzu biletul. Stătea pe noptieră, așteptând. Nimeni n-o putu lămuri când apăruse. Un mesager se strecurase nevăzut în cameră, tocmai când Karin era închisă pe dinafară. Scrisul era mărunt, eteric - o mâzgăleală sosită din urmă cu un secol. Sunt Nimeni, dar în Noaptea Asta, pe North Line Road, DUMNEZEU m-a îndrumat la tine ca să Trăiești și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care m-a distrus. Dar reparația îl aduce înapoi, la spoiala de gânduri și cuvinte. Uneori, mânia lui era așa de mare, că îl înfuria până și să stea nemișcat. Atunci, terapeuții îi cereau să plece. Să ajute făcându-se nevăzută. Se instalase în Farview, în casa modulară a fratelui ei. Îi hrănea câinele, îi plătea facturile, mânca din farfuriile lui, se uita la televizorul lui, dormea în patul lui. Fuma doar afară, pe verandă, în bătaia vântului înghețat de martie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
întoarcere a capului declanșa un șir de diapozitive zăngănitoare. Nu putea turna cafeaua; lichidul atârna din ibric în țurțuri, iar dintr-un moment suspendat în altul, masa se umplea cu lacuri înghețate de cafea. Pisica ei o îngrozea, făcându-se nevăzută și rematerializându-se în altă parte. Televizorul îi rănea ochii. O pasăre în zbor făcea găuri ca de glonț în fereastra de cer. Bineînțeles, Sarah M. nu putea conduce mașina, nu putea merge în locuri aglomerate, nici măcar nu putea traversa strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
gustă în extazul dureros al gurii lui. Ca să îndrepte ce era rău, avea, poate, să-i ierte orice. Orice, în afară de siguranță și secrete. Evacuă Homestar, ștergându-și urmele. Daniel, vânătorul expert care știa să stea nemișcat și să se facă nevăzut, o ajută. Reconstitui haosul lui Mark, așa cum și-l amintea. Împrăștie CD-urile. Cumpără alt poster cu o femeiușcă, să-l înlocuiască pe cel pe care-l distrusese: o blondă într-o rochie vărgată puțin sfâșiată, care ținea în mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Karin dădu peste ei într-o după-amiază târzie, la masa din bucătărie, aplecați asupra unui album de artă, arătând pentru orice privitor la fel ca Joan Schluter, cufundată în Scriptură împreună cu ultimul ei pastor. Cartea se numea: Un ghid al nevăzutului: 100 de artiști care ne-au dăruit alți ochi. Vreun volum din raftul-surpriză al Barbarei. Karin rămase în spatele lor, temându-se că Mark o să se înfurie și o s-o alunge. Dar el nici măcar n-o observă. Era hipnotizat de „Casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]