5,003 matches
-
învățat să-l utilizeze pentru a scoate informații de la negustori, prizonieri, navigatori, amante de politicieni.“ „Deci Kolschitzky ar fi inventat drogul cibernetic.“, am presupus, „Serul memoriei digitale. Cheia porților memoriei.“ „Nu se știe dacă l-a inventat sau doar a nimerit peste el din greșeală. Oricum, Economiștii Minții l-au folosit din plin, începând cu 1700, când împăratul Leopold I a mărit numărul celor care dețineau licențele de vânzare și desfacere a cafelei de la unu la patru.“ „Eu am avut întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lovitură de stat (da, „Revoluția“ din 1989!) și vreo jumătate de milion de Pif-uri. Am inventat chiar și conflictul dintre Leordeni și Robani, cu bătăliile de la Moroieni, doar-doar vei renunța. Un număr din revistă tot a scăpat. Și s-a nimerit să ajungă tocmai la dumneata.“ „Pif-ul inginerului Grosescu!“, am recunoscut. „Da. Nu numai că bunicu’ Vitalian nu l-a doborât pe Baronul Roșu, dar i-a și vândut, fără să știe, secrete de Economie Mentală elaborate în 1918. În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de-un miliard de clienți. Lou Chian a transmis informațiile mai departe, printr-o pseudo-iubită de-a lui, Remedios Varo. Fata, deșteaptă, s-a culcat cu trei sferturi din suprarealiștii epocii; cum bine știm, nici unul nu era chinez. Așa au nimerit informațiile la comuniști, prin stânga europeană. Și tot așa au pus rușii lui Stalin mâna pe comorile noastre. Nemții au încercat mai târziu să repare greșeala și să recupereze datele, pe care le-au bănuit când la ruși, când la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu făcea rău nimănui. Din păcate, ți-ai băgat dumneata coada și i-ai găsit adresa. A fost nevoie să improvizăm, ca să salvăm situația.“ „Din câte înțeleg, bunicu’ Vitalian a provocat de unul singur harababura asta? Dar cutia cum a nimerit la voi?“ „Informațiile noastre, povestea cu avionul din 1918, toată evoluția ulterioară a Economiei, așa cum o planificasem, a ajuns din greșeală pe mâinile bunicului Vitalian. Îți poți închipui ce valoare avea cutia aia, primită de la Baron. Oamenii nici nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să aibă întrucâtva altă valoare, firește numai în cazul în care generăleasa Epancina vă e într-adevăr rudă și nu greșiți cumva din neatenție... ceea ce i se poate foarte bine întâmpla oricui, măcar din... prea multă imaginație. — O, iar ați nimerit la țanc, spuse repede tânărul blond, căci într-adevăr aproape greșesc, adică aproape nu-mi e deloc rudă sau îmi e de atât de departe, încât, zău, nu m-am mirat câtuși de puțin că atunci n-am primit răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Zău că nu prea tare! S-a lăsat cu scandal, dar n-am dat tare. Numai o dată mi-am luat vânt, numai așa, ca să-mi iau. Dar și satana și-a băgat nasul aici: femeia în albastru, englezoaica, s-a nimerit să fie guvernanta sau chiar o prietenă de-a prințesei Belokonskaia, iar cea cu rochie neagră era cea mai mare dintre fiicele prințesei, o fată bătrână, de vreo treizeci de ani. Și se știe ce relații are generăleasa Epancina cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nici noi nu suntem proști, fiți sigur de asta. Apropo, sper că nu vă închipuiți că sunt un flecar? Eu, stimate prinț, nu fac bine că mă destăinuiesc față de dumneavoastră. Dar tocmai pentru că sunteți primul om cumsecade care s-a nimerit să-mi iasă acum în cale, am tăbărât la dumneavoastră, adică nu luați cuvântul „a tăbărâ“ drept un calambur. Nu-i așa că nu sunteți supărat pe mine pentru cele întâmplate? Poate, după doi ani, acum e prima oară când vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că bea undeva, însă știrea nu era sigură. Prințul plecase la Moscova: se terminase cu chiriașii. Ulterior, când Varia se mărită, Nina Alexandrovna și Ganea se mutară împreună cu ea la Ptițân, în cartierul Izmailovski Polk; cât despre generalul Ivolghin, acesta nimeri aproape concomitent într-o situație cu desăvârșire neprevăzută: fu băgat la închisoarea datornicilor. Ajunse acolo din pricina amicei lui, căpităneasa, căreia, în momente diferite, îi eliberase polițe în valoare de vreo două mii. Tărășenia fu pentru el o surpriză absolută, astfel încât generalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
soțul, ești capul familiei; trebuia s-o înșfaci pe proasta de mine de ureche și să mă scoți afară, dacă nu ți-am dat ascultare și n-am ieșit singură. Măcar de fiicele tale puteai avea grijă! Acum însă o să nimerim drumul și fără tine, iar rușine avem destulă, cât să ne-ajungă pentru un an întreg... Stai un pic, vreau să-i mulțumesc și prințului!... Mulțam, prințe, pentru tratație! Și eu care mă pregătisem să ascult tineretul... Asta-i o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pentru fericirea tuturor oamenilor, pentru descoperirea și proclamarea adevărului... Mă uitam pe fereastră la zidul lui Meyer și mă gândeam că, vorbind doar un sfert de oră, i-aș convinge pe toți, pe toți; și o dată în viață m-am nimerit într-un loc... cu dumneavoastră - dacă nu cu oamenii! - și ce a ieșit din asta? Nimic! A ieșit că mă disprețuiți! Deci, sunt inutil, deci sunt un prost, deci e timpul! Și n-am fost în stare să las nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fandosești după cum îți e obiceiul, ca să pari mai interesant; spune-mi: se trage de obicei de la douăzeci de pași? Uneori și de la zece? Deci, înseamnă să fii ucis sau rănit cu siguranță, nu-i așa? — Cred că la dueluri adversarii nimeresc rareori ținta. — Cum rareori? Doar Pușkin a fost ucis. — Poate că întâmplător. — N-a fost întâmplător deloc; duelul a fost pe viață și pe moarte și a fost ucis. Glonțul l-a nimerit atât de jos, încât, cu siguranță, Dantes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-i așa? — Cred că la dueluri adversarii nimeresc rareori ținta. — Cum rareori? Doar Pușkin a fost ucis. — Poate că întâmplător. — N-a fost întâmplător deloc; duelul a fost pe viață și pe moarte și a fost ucis. Glonțul l-a nimerit atât de jos, încât, cu siguranță, Dantes l-a țintit undeva mai sus, în piept sau în cap; însă așa cum l-a nimerit nu țintește nimeni, deci cel mai probabil e că glonțul l-a nimerit întâmplător pe Pușkin, greșindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
întâmplător deloc; duelul a fost pe viață și pe moarte și a fost ucis. Glonțul l-a nimerit atât de jos, încât, cu siguranță, Dantes l-a țintit undeva mai sus, în piept sau în cap; însă așa cum l-a nimerit nu țintește nimeni, deci cel mai probabil e că glonțul l-a nimerit întâmplător pe Pușkin, greșindu-și ținta. Lucrurile astea le-am aflat de la oameni competenți. — Iar mie mi-a spus un soldat, cu care am discutat odată, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ucis. Glonțul l-a nimerit atât de jos, încât, cu siguranță, Dantes l-a țintit undeva mai sus, în piept sau în cap; însă așa cum l-a nimerit nu țintește nimeni, deci cel mai probabil e că glonțul l-a nimerit întâmplător pe Pușkin, greșindu-și ținta. Lucrurile astea le-am aflat de la oameni competenți. — Iar mie mi-a spus un soldat, cu care am discutat odată, că au ordin precis, conform regulamentului, când se desfășoară în șiruri de pușcași, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tapițează uneori cu pâslă. Apoi, după ce bagi pâsla, pui glonțul, ascultă-mă odată, mai pe urmă glonțul și mai înainte pulberea, altfel pistolul nu trage. De ce râzi? Vreau să tragi de câteva ori pe zi și să înveți neapărat să nimerești ținta. O să faci ce-ți spun? Prințul râdea; supărată, Aglaia bătu din picior. Seriozitatea ei în contextul unei asemenea discuții îl miră întrucâtva pe prinț. Într-o anumită măsură, simțea că ar trebui să afle ceva, să întrebe ceva - în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
bine zis, era gata în alt sens. Evgheni Pavlovici chiar se foi pe scaunul său; Ganea se apropie repede de masă; Rogojin, la fel, dar cu o ciudă dezgustată, de parcă ar fi înțeles despre ce-i vorba. Lebedev, care se nimerise să fie în preajmă, se apropie, privind curios plicul, încercând să-și dea seama despre ce-i vorba. — Ce-ai aici? întrebă prințul, neliniștit. De cum și-arată soarele marginea, prințe, mă culc; am spus și ăsta-i cuvântul meu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
urmă ai luat portofelul de acolo? — Nu. În aceeași noapte a dispărut de sub scaun. — Atunci unde-i acum? Aici, spuse Lebedev și râse deodată, ridicându-se de pe scaun cât era de lung și privindu-l cu plăcere pe prinț. A nimerit aici, în căptușeala propriei mele redingote. Binevoiți să vedeți și dumneavoastră, pipăiți-l. Într-adevăr, în căptușeala din partea stângă a redingotei, chiar în față, la vedere, se formase un fel de pungă și, pipăind-o, puteai imediat să-ți dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Bravo, Grișa!“ Ei bine, așa a ieșit duelul, iar pe urmă s-a însurat cu... Maria Petrovna Su... Sutughina și a fost ucis pe câmpiile... Glonțul a ricoșat de pe crucea pe care eu o aveam la piept și l-a nimerit drept în frunte. „În veci n-o să te uit!“ a strigat el și s-a prăbușit pe loc. Eu... eu, Kolea, mi-am făcut cu cinste datoria, dar rușinea, „rușinea mă urmărește!“. Tu și Nina o să veniți la mormântul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cumpărat ariciul și toporul de la un țăran cu care s-au întâlnit pe stradă. Țăranul le-a vândut ariciul și le-a luat pe el cincizeci de copeici, iar toporul l-au convins ei să-l vândă, pentru că s-a nimerit tocmai la țanc și toporul e foarte bun. Atunci Aglaia a început deodată să insiste pe lângă Kolea să-i vândă ei ariciul, și-a ieșit din sărite, i-a spus lui Kolea chiar „dragă“. Kolea mult timp nu a acceptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îi fusese trezită într-o măsură extremă și, mai ales, ariciul - ce să însemne ariciul? Ce înțelegere să fie la mijloc? Ce se poate subînțelege prin una ca asta? Ce semn este? Ce telegramă? Pe deasupra, bietul Ivan Feodorovici, care se nimerise să fie și el de față la interogatoriu, strică totul cu răspunsul lui. După părerea sa, nu era vorba de nici o telegramă, iar ariciul „e pur și simplu un arici, care poate să însemne, pe deasupra, prietenie, uitarea jignirilor și împăcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se strângă în suflet; am vorbit deja despre asta. Își uitase presimțirea. Când auzise vorbindu-se despre Pavlișcev, iar Ivan Feodorovici îl luase de braț și i-l arătase încă o dată lui Ivan Petrovici, prințul se așezase mai aproape de masă, nimerindu-se chiar pe scaunul de lângă uriașa și splendida vază chinezească, pusă pe un piedestal, aproape de cotul lui, ceva mai în spate. Rostind ultimele cuvinte, se ridică brusc în picioare, dădu neatent din mână, împinse cu umărul și... se auzi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din respect pentru mine însumi. Totul era la el impetuos, tulbure și febril; se prea poate ca adeseori cuvintele rostite să nu fi fost cele pe care voia să le spună. Parcă întreba din priviri dacă poate vorbi. Ochii îi nimeriră pe chipul doamnei Belokonskaia. Nu-i nimic, dragă, continuă, continuă, numai să nu te înăbuși, observă ea. Și mai adineaori ai început cu gâfâitul și vezi unde ai ajuns. Dar nu te teme să vorbești. Domnii aceștia au văzut oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fi fost capabil de așa ceva. Porunca Aglaiei de a sta acasă era acum aproape explicabilă: poate voia să treacă pe la el să-l ia ca însoțitor. Ce-i drept, se putea și ca ea să nu vrea ca el să nimerească acolo și de aceea îi poruncise să stea acasă... Și asta se putea. Avea amețeli, toată camera se învârtea în jurul lui. Se întinse pe canapea și închise ochii. Oricum, evenimentul era decisiv, definitiv. Nu, prințul nu credea că Aglaia este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și șfichiui caii. Ulterior, Keller avea să pună totul pe seama surprizei: „Încă o secundă și mi-aș fi venit în fire, n-aș fi lăsat să se întâmple!“ explica el, povestind incidentul. Împreună cu Burdovski, sări în altă trăsură, care se nimerise acolo, dar pe drum se răzgândi, spunând că: “în tot cazul, e prea târziu! N-ai cum s-o întorci cu de-a sila!“ — Nici prințul n-ar vrea! hotărî și Burdovski, care era zguduit. Iar Rogojin și Nastasia Filippovna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o jumătate de lingură; nu mai mult... — Despre asta, despre asta, spuse prințul, teribil de tulburat, ridicând puțin capul, despre asta am citit, știu... se cheamă hemoragie internă... Uneori se întâmplă să nu curgă nici o picătură afară. Asta dacă lovitura nimerește de-a dreptul în inimă... — Taci! Auzi? îl întrerupse repede Rogojin și se ridică speriat în capul oaselor. Auzi? — Nu! rosti prințul la fel de repede și speriat, privindu-l pe Rogojin. — Umblă cineva! Auzi? În salon... Ciuliră amândoi urechile. — Aud, șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]