7,150 matches
-
degrabă în ramura ardeleană a generației ’60, alături de Ioan Alexandru și Ana Blandiana, cu care este congener prin obârșie și prin afinități. „Primitiv modern” (Marian Popa), P. este un poet tradiționalist prin materialul inspirației și modernist prin imagerie și poetică. Nostalgia vârstei edenice a copilăriei, atmosfera cântecelor și poveștilor din satul natal, misterele pământului și ale cosmosului, percepția tragică a condiției omului contemporan, sfâșiat între magia imaginarului țărănesc și „jungla marilor orașe”, reprezintă tot atâtea trasee de conectare la o tradiție
PITUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
accede prin imaginație și reflexivitate: „Firea romantică este mereu atrasă de propriile ei adâncuri. Sufletul realist, dimpotrivă, nu simte atât de des nevoia întoarcerii acasă, ca romanticul, exilat oarecum în viața de toate zilele, și nu are, cum are romanticul, nostalgia continuă și chinuitoare a unei alte vieți și a unei alte lumi.” Clasificarea e simplificată (și, desigur, ideală) și, chiar dacă poetul o pune în formulele unui discurs neutru-constatativ, se află aici o implicită pledoarie pentru romantism, înspre ale cărui viziuni
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
în permanență elementele alcătuitoare ale lumii celeste și terestre, punându-le pe toate sub semnul fiorului metafizic, dar și al unei spaime existențiale nelămurite. Mineralitatea, infinitul cosmic, temporalitatea și spiritul se contopesc într-un tot care poartă dureros în sine nostalgia vidului originar. Mai dispersat în fragmentele universului și ale timpului decât la romantici, sufletul nu încetează totuși să aspire la un punct de idealitate, îndepărtat de contingent la o distanță măsurabilă în absolut. Trecut prin ontologia banalității sufocante a simboliștilor
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
Bucur, Poeți optzeciști, 172-174; Daniel Corbu, Generația poetică ’80, Iași, 2000, 80-83; Irina Petraș, Ioan Es. Pop - „Om singur lângă om singur”, CNT, 2001, 24; Ștefania Ciurea, „Podul”, OC, 2001, 59; Pop, Viață, 302-306; Raluca Dună, Ioan Es.Pop și nostalgia modernismului, VR, 2002, 10-11; Marius Chivu, Singura rugăciune neiertătoare..., RL, 2003,17. R.D.
POP-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]
-
2000. Ediții: Gellu Naum, Calea Șearpelui, introd. edit., Pitești, 2002. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Marea plictiseală, RL, 1990, 15; Florin Manolescu, Un debut exemplar, LCF, 1990, 9; Codrin Liviu Cuțitaru, Starea de „plicty”, CRC, 1990, 19; Mircea Cărtărescu, Plictis și nostalgie, ATN, 1990, 5; Eugen Simion, Criza de identitate, RL, 1990, 29; Mircea Martin, Poezie feminină?, VR, 1990, 7; Cristian Tudor Popescu, Petala de duraluminiu, ALA, 1990, 40; Dan Grădinaru, Plictiseala Simonei Popescu, CNT, 1991, 17; Gheorghe Grigurcu, Treptele alienării, F
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
propune să dea o dimensiune romanescă, o arhitectură și o tipologie specifică marilor motive sămănătoriste, care până la el avuseseră doar reprezentări minore. El va crea, de pildă, adevărate cicluri de romane pe tema omului robit de „rodul pământului” sau de nostalgia obârșiei; al omului cu educație patriarhală, nimerit în plasa de interese mercantile a „capitalei care ucide” sau eșuând prin atonie în orizontul meschin și sufocant al „târgurilor unde se moare”. De aceea, ca romancier, P. nu va agrea experimentul (într-
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
ghețurile Polului, din care fusese smuls. Când este pe punctul de a-și atinge visul, îl copleșește însă dorința întoarcerii în lumea civilizată. Fram este, așadar, ca și personajele din Scrisorile unui răzeș, un suspendat între dorința adaptării urbane și nostalgiile obârșiei. Reușit este și romanul Omul de zăpadă (1945), care aproximează registrul poetic al basmelor românești, cu fantezia lor dezinvoltă. În timpul comunismului, acceptând cu voie sau de nevoie noua direcționare a literaturii, P. va îmbrăca în haina prozei toate sloganele
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
, Maura (pseudonim al Coraliei Simionescu-Costescu; 15.VIII.1900, Slatina - ?), prozatoare. Soție de colonel, P. era fiica bacteriologului Sava Simionescu, care a profesat și în Dobrogea. Nostalgia acelor ținuturi, unde a copilărit, se răsfrânge în prozele ei de mai tîrziu. A învățat la Școala Centrală de Fete din București, făcându-și apoi studiile superioare la Universitatea din Geneva. Împinsă de veleități scriitoricești, participă la ședințele cenaclului Sburătorul
PRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
singur/ că de fapt nici nu te născuseși în secolul ăla/ că gândeai împotriva Nopții Sfântului Bartolomeu/ așa nenăscut cum erai.” Surprinde premoniția situațiilor sufletești din decembrie 1989. Avalanșa, neîntreruptă, egală cu ea însăși în orice situație, ajunge până la momentul nostalgiei și al presentimentului inevitabilului (tratat și el cu aceeași nuanță nonșalantă): „Adevărul gol-goluț ăsta e/ că tare aș mai vrea să mor/ într-o zi însorită de primăvară/ când proștii/ printre care și eu/ se bucură de viață.” Autobiografia pare
PRELIPCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
Istoria, III, 255-265; Iorgulescu, Ceara, 174-188; Marcea, Varietăți, 242-246; Simuț, Diferența, 157-160; Munteanu, Jurnal, III, 223-225, IV, 312-323; Livescu, Scene, 150-156; Cocora, Privitor, III, 76-97; Felea, Prezența, 210-213; Gorcea, Structură, 11-70, 116-119, 131-143, 147-151, passim; Popa, Competență, 213-223; Dorin Tudoran, Nostalgii intacte, București, 1982, 277-294; Diaconescu, Dramaturgi, 130-160; Țeposu, Viața, 151-157; Faifer, Dramaturgia, 94-103; Manolescu, Arca, III, 140-165; Leonte, Prozatori, I, 146-158, II, 133-167, 266-273; Vodă-Căpușan, Teatru, 133-142; Ghițulescu, O panoramă, 209-232; Raicu, Fragmente, 318-324; Dobrescu, Foiletoane, III, 67-74; Moraru, Textul
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
expresiei, spontaneitatea stilului, conferite de simplitatea cuvintelor. Poeta realizează o confesiune lirică în versuri cu accente bacoviene, vizibile mai ales în componenta temperamentală. Versul e străbătut de tensiune lirică, rezultat al cultivării unei tematici bazate pe stări precum tristețea și nostalgia și al îmbinării dramatismului cu delicatețea: „Pretutindeni melancolie, / întuneric și umbre, / umbre și dragoste latentă,// Pretutindeni” (Pretutindeni). Latura dramatică nu este însă accentuată, poezia este una de atmosferă, cu o anumită lentoare a mișcării, încercând să transpună stări evanescente: vis
PURDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289067_a_290396]
-
6; Cornel Ungureanu, „Căldura pământului”, O, 1972, 9; Constantin, A doua carte, 231-233; Dana Dumitriu, „Într-un auz de floare”, O, 1974, 42; Cândroveanu, Alfabet, 179-182; Piru, Poezia, II, 213-216; Paul Dugneanu, „Teritoriul unui surâs”, LCF, 1976, 15; Marian Odangiu, Nostalgia spațiului originar, O, 1978, 47; Mircea Mihăieș, „Apropierea planurilor”, O, 1982, 15; Virgil Mazilescu, „Contaminarea de ireal”, RL, 1983, 22; Petre Gheorghe Bârlea, „Târlici și trandafirii îndrăgostiți”, RL, 1983, 47; Alexandru Ruja, „Instanța retinei”, O, 1985, 6; Marian Popa, Lirism
RACHICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289078_a_290407]
-
nu pot depăși nivelul de copiere a realității, fără nici o tentativă de transfigurare artistică. Literatura genului va cunoaște multe cărți inspirate din viața școlară, unele devenite bestseller, precum Cișmigiu et Comp. de Grigore Băjenaru, care, deși facile, sunt salvate de umorul, nostalgia, duioșia cu care sunt rememorate scenele din viața școlară. În cazul prozei scrise de R., clișeele abundente, artificialitatea dialogului, comparațiile extrem de banale vin să sublinieze caracterul de „schițe ușoare”. Același caracter facil, minor, este întâlnit și în poeziile din Mărgele
RADULESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289102_a_290431]
-
structurat secvențial-epistolar, o decompoziție a visului american executată de la firul ierbii. Personajul este un intelectual estic care lasă în urmă o Românie a unei dezamăgitoare tranziții: un orizont dificil în economia supraviețuirii zilnice, furnizând în același timp suficiente referințe pentru nostalgii culturale. America părea să fie pentru imigrant o soluție pe termen indefinit, ceea ce justifică o serie de posturi în meserii necalificate, dar rezonabil remunerate (vânzător la KFC, recepționer marfă la librăria „Barnes & Noble” din Washington). Presiunea modelului idilic inițial din
RADU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289095_a_290424]
-
Humboldt” în românește, SXX, 1979, 226-227; Sorin Titel, Adevăr și reflecție în opera lui John Cowper Powys, RL, 1983, 7; Aurel Dragoș Munteanu, „Marea, marea”, LCF, 1983, 40; Livia Szasz Câmpeanu, În căutarea formei, RL, 1983, 44; Aurel Dragoș Munteanu, Nostalgia Mediteranei, LCF, 1983, 52; Aurel Dragoș Munteanu, Fin de partie, LCF, 1984, 28; Dan Grigorescu, Cuartetul lui Durrell, RL, 1984, 30; Nicolae Manolescu, Basic Instinct, RL, 1993, 27; Alex. Ștefănescu, Spectacol literar scandalos și cuceritor, „Tinerama”, 1997, 360; Adriana Bittel
RALIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289123_a_290452]
-
din contemporaneitate. Volumele următoare - Viața, cântecele și speranțele cioplitorului de barcaze (1976), Cartea dimineții (1978), Adio, Baudelaire (1981), Intrarea în pădure (1984), Pasteluri și balade (1987), Cristalul de sare (1990) - evidențiază un bun meșteșugar al versului, poet elegiac, înfiorat de nostalgii, dar fără cutremurări dramatice, tonalitatea esențială rămânând tristețea resemnată, calmă. Surprinzător, dar singurul său roman, Puntea din vale (1948, cu o postfață de G. Călinescu), nu este liric, ci are un pronunțat caracter epic, autorul dovedind și calități narative deosebite
RAICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289118_a_290447]
-
și implicațiilor ei teologice (Un mit metafizic, Marele Anonim, Diferențialele divine). Și Nichifor Crainic are raporturi bune cu R. Mai întâi, în 1933, el conferențiază, în cadrul Asociației „Andrei Șaguna”, iar mai târziu i se publică articolele Ortodoxie și naționalism și Nostalgia paradisului și i se comentează conferința Creștinism și artă, susținută în 1940, precum și primirea în Academie. Iosif E. Naghiu este unul din comentatorii literari cei mai activi pe care i-a format colectivul redacțional, tema lui predilectă fiind literatura văzută
RENASTEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289173_a_290502]
-
pământului coexistă în memoria sa afectivă cu domnițele și voievozii „din legendă și cronici”, alcătuind „țara” lui de vis, întotdeauna protectoare. Printr-o severă transformare estetică, elementele ei generice devin entități și simboluri prin care se face, în fapt, simțită „nostalgia cântecului pur”, apt a strălumina o „poveste”. Poetul iese curând din cadrele acesteia pentru a se adânci într-o alta, tragică, pe care i-o dă iminența propriului sfârșit. Cântecul se lasă atins acum de o răscolitoare tristețe, poemele vorbind
MOLDOVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288230_a_289559]
-
Debutează în 1958 la „Steaua”. Colaborează la „Tribuna”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Luceafărul”, „Secolul 20”, „Orizont” ș.a. Prima carte de poezie, Povestire cu fantome, îi apare în 1968, urmată de volumele Spectacol de pantomimă (1970), Ovăzul sălbatic (1974) și Nașterea nostalgiei (1984). Făcând parte - alături de Cezar Baltag, Mircea Ivănescu și Petre Stoica - din grupul de poeți lansați de A. E. Baconsky în anii ‘50 în paginile revistei „Steaua”, M. este unul dintre scriitorii a căror operă, caracterizată printr-un deosebit rafinament
MORARIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288241_a_289570]
-
caracterizată printr-un deosebit rafinament intelectual și stilistic, sfidează dogmatismul ideologic al epocii realismului socialist și contribuie în mod semnificativ la restabilirea legăturilor literaturii postbelice cu marea tradiție spirituală românească și europeană. Spirit elegiac, trăindu-și cu estetism și voluptate nostalgiile, poetul conturează un univers liric dominat de o sensibilitate neoromantică, în care pasiunile și sentimentele sunt îndelung șlefuite de o conștiință artistică superioară: „Odată despărțirile noastre n-o să mai sfâșie. / Am să plec... totul o să-ți pară firesc... / A fost
MORARIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288241_a_289570]
-
București, 1970; Ovăzul sălbatic, București, 1974; Rousseau Vameșul, București, 1975; Casa dintre portolaci (în colaborare cu Ruxandra Berindei), București, 1976; Între relativ și absolut, București, 1979; Toulouse-Lautrec, București, 1980; Întoarcerea lui Ulise, București, 1982; Gheorghe I. Anghel, București, 1984; Nașterea nostalgiei, pref. Mircea Scarlat, București, 1984; Antoine Watteau, București, 1985; Itinerarii, București, 1987; Eseuri, pref. Marcel Petrișor, București, 1992. Traduceri: Jules Renard, Morcoveață, București, 1958, Jurnal, pref. trad., București, 1979; Albert Ayguesparse, Culorile adevărului, București, 1964; Stendhal, Viața lui Henri Brulard
MORARIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288241_a_289570]
-
orătănii, cu arbori și flori, mai ales crini și trandafiri) și al împrejurimilor târgului de sub munte, cu zile ploioase sau însorite, vegetație, cai, mărunte sălbăticiuni etc. Cele mai multe dintre poezii sunt pasteluri, iar sentimentele precumpănitoare se înscriu într-un registru moderat: nostalgia blândă și bucuria măsurată a contemplării cotidianului, a concretului, comentată afectiv de visare. Apar uneori discrete, eterate sugestii erotice. Tot pasteluri, asemănătoare celor domestic-provinciale, sunt poemele-cărți poștale, care evocă impresii de călătorie (Paris, Napoli ș.a.), atmosfera unor orașe, grădini cu
MOSANDREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288259_a_289588]
-
114-116; Titu Popescu, Concepții și atitudini estetice, București, 1983, 103-106; Alexandru Graur, Puțină gramatică, II, București, 1988, 269-270; Gh. Bulgăr, „Introducere în stilistica operei literare”, LL, 1995, 3-4; George Bădărău, O carte de adâncă învățătură, CL, 1996, 6; Ileana Oancea, Nostalgia timpului regăsit, O, 2001, 3. A.C.
MUNTEANU-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288299_a_289628]
-
festivalul Wagner, au preocupări artistice, aici se organizează prelegeri despre muzică, la care cetățenii participă cu însuflețire. Sunt evocate și obiceiurile tradiționale, și forfota vulgului, cheiul orașului cu bordeluri, toate învăluite de un farmec și o prospețime ce vin din nostalgia pentru locurile natale. Deși caracterul memorialistic predomină, închegându-se o genealogie și o „istorie” a familiilor Mușețeanu și Codreanu, personajele reale devin aproape personaje de roman, conturate prin câteva elemente semnificative. Narațiunea se insinuează și ea atunci când se urmărește traiectul
MUSEŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288330_a_289659]
-
amintiri „colțul de țară” părăsit. Vestala antică se preschimbă în „autohtona” Sfânta Vineri, care dă pribeagului posibilitatea a se găsi pretutindeni, de a trece „din loc în loc, / Din timp în timp, / Din țară în țară, / Peste nedrepte impuse hotară” (Vestala). Nostalgia pentru pământul natal e prezentă și în culegerea În cumpănă în fiecare seară (1947), în care sunt incluse însemnările unui misterios și exotic Tytan de Kamuty: micronuvele, maxime, precepte morale, poeme în proză. Versurile din Potirul profanat (1946) și Spre
MUNTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288288_a_289617]