7,693 matches
-
spectacolul! Dar musai să pară serios și supărat, doar sunt copiii lui, mai-mai să creeze un incident internațional, și e nevoit să-i certe. ─ Măriuco, de la tine nu mă așteptam... Iar tu, Sorine, poți să-ți iei adio de la bicicletă! Oaspeții ridică glasuri indignate. Doamne în rochii de seară cu paiete s-au înroșit și gâfâie. Cozile fracurilor flutură prin aer ca rândunelele. Un tânăr care seamănă cu visătorul cântăreț al lui Caravaggio, numai că în loc de alăută poartă o tavă, execută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
A fost o vizită rodnică și ne întoarcem acasă cu multe proiecte și mulți prieteni... Vă mulțumim. ─ Delegația Marilor State va părăsi Bucureștiul în cursul dimineții de mâine. În seara aceasta, a avut loc un dineu oficial în cinstea înalților oaspeți, la care au participat de asemenea reprezentanți ai societății civile. După o scurtă pauză, dragi telespectatori, veți afla cine este poeta care și-a lansat azi după-amiază, la librăria Noi, volumul intitulat Leviatanul. Aurora oprește sonorul. Nu știu cum suporți să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pe marginea mesei, înspre chiuvetă. În zori, mai ales Dacă s-ar fi schimbat culoarea semaforului la timp, mai mult ca sigur că n-ar fi văzut-o. Se aștepta să treacă însă o coloană oficială. Sosise de dimineață importantul oaspete din Sudica și circulația în tot orașul fusese întoarsă pe dos. Era în al treilea taxi, cel de sub platan, la intersecția dinspre Carrefour. Cu capul ușor aplecat pe dreapta, sprijinită de geamul portierei, moțăia. Probabil și sforăia, după cum avea buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
portiera aceea. Bărbatul se opinti și încercă să tragă femeia afară din mașină. - Ce-ai... Ce... Eu nu... Bâiguia, somnolentă. Încerca să se opună, buimacă, agitând o plasă de ațică în care, de sub numărul festiv din Vestitorul sărăcean scos pentru oaspetele din Sudica, ieșea o franzelă „Delycya“, noul sortiment de pâine eco-europeană lansată pe piață de câteva zile de Brutăriile reunite „Brandaburlea & Brandaburlea“. Când îl recunoscu, coborî din taxi, încercând să chicotească, de parcă ar fi bucurat-o întâmplarea. - Ce... Interesant cuuummmaaa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
au venit și când au plecat. Unii spuneau că ar fi fost delegați străini la Congres. Alții că ar fi ziariști care vroiau să scrie ceva despre Județul lor. Mai târziu unora dintre cei care îi văzuseră mai îndeaprope pe oaspeții lui Burtăncureanu li s-a părut că i-au recunoscut și televizor, când a început revoluțiaîn direct. Orice ar fi fost atunci, Burtăncureanu nu mai era bine văzut în târg. Mai ales pensionarii îl acuzau, pe față chiar, că nenorocirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Fondului Literar și putea să ia împrumuturi cu care să se descurce onorabil. Avea o căsuță la Cherhana și vara făcea din ea tabără de creație. Uniunea îl plătea sub forma împrumuturilor pentru creație și din iunie până în octombrie avea oaspeți întruna. I-a priit, pentru că după trei ani, când i-au apărut cele două romane și volumul de nuvele, toți s-au întrecut să declare că revenirea sa reprezenta unul dintre evenimentele literare majore ale anului. N-a luat premiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
veniți special de la Minister. El fusese chemat ca reprezentant al culturii în Județ. Trebuia să se creadă că o duceau la „Cântare“. Ce pățise atunci! Goncea și cei doi colonei dispăruseră. L-au lăsat cu Andromanda la o casă de oaspeți a securiștilor de pe Batiștei, fost palat al unui prinț, Callimachi sau Sturdaza, de pe la mijlocul veacului al nouăsprezecelea. Trebuia să o supravegheze întruna. L-au pus să doarmă chiar cu ea în apartament, Andromanda într-o cameră, el în alta. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să...“ Goncea era încurcat atunci și cu o curieră de la biroul de Sezizări, Scrisori și Audiențe a C.C.-ului, Mandrafița G. Aducea și lua, de trei ori pe săptămână, corespondența secretă la Județeană și seara o cazau la casa de oaspeți din pădure de la Obancea. Goncea îi făcea nopțile mai scurte. „Poate mi s-a năzărit, își spuse Burtăncureanu, întorcându-se cu cheia spre camera Andromadei. Ațipisem probabil, și...“ Nu-și mai duse gândul până la capăt. Tot ceea ce putu să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și mă punea să-i povestesc cum fusese tinerețea noastră de-au distrus-o securiștii și turnătorii care erau peste tot, de obicei stătea la hotel când venea, la hotelul „Pelicanu de aur“, unde înainte de evenimente a fost casa de oaspeți a partidului și a luat-o chiar în seara revoluției ai lui Brandaburlea, că au făcut și ei revoluție și nu i-a mai scos nimeni, că dăduseră jos comunismul și avusese și ei martiri încă de la colectivizare. Mă vrăjise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și pe de-asupra Bălții, îi plăcea barajul, odată a dormit și la conacul din pădure de la Obancea, fusese acolo o casă de vânătoare a ălora din neamul Chirului, p-ormă a luat-o comuniștii și a făcut casă de oaspeți, acolo m-a ținut Goncea trei zile în patul lu Ceaușescu de m-a deznodat, acuma e motelul de-l ține Cangurașuu, la noi nu se gândea, că de la Caluza aia care le-a dat-o înapoi americanilor se trăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
termine liceul aici. Făcuseră Facultatea împreună. Veniseră profesori tot aici. Erau ca și logodiți. Apoi el a plecat. Se întorsese acum, doar pentru câteva ceasuri. Mașina rămăsese să-l aștepte la școală, să-l ducă mai apoi la casa de oaspeți din pădurea de la Obancea, unde-i aranjaseră să doarmă. A doua zi avea să primească și la prefectură o decorație, să-l facă cetățean de onoare al orașului, să-i mai dea cine știe ce diplomă, cât mai multe onoruri, care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mica furtună de adineaori rupsese una din tulpini, dezvelind astfel miezul, ca și cum ar fi înlăturat o coajă. Un text săpat, scris în caractere runice, ura „noroc viteazului Thull, căci Graalul strălucește în vârful muntelui”, după traducerea lui Adler. Imediat, ceilalți oaspeți se înghesuiră să vadă minunea. Mintzi nu-și ascundea bucuria, alerga de colo-colo și scotocea până și prin rondurile de flori, ca să fie sigură că nu sunt și altele. Citi de mai multe ori textul și, ajutată de vinul băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
palidă și nu se ținea bine pe picioare. În plus, voiam să telefonez acasă. În cele din urmă au acceptat, spunându-mi că nu ieșiseră niciodată pe lumină din ascunzătoarea lor, dar o vor face pentru mine, care sunt un oaspete. Z a luat-o înainte pe scări. X și Y veneau în urma mea. Pe scări era curent și poalele halatului lui Z se ridicau iar. Am privit în jos și am întrebat: - Ce sunt acele indeterminații de care o protejați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
definitiv, ca să-i lase pe actorii din Visul unei nopți de vară, personalul teatrului și alți gură cască să năpădească, la modul propriu, luxoasa lor locuință din Chiswick. Nu mai fusesem la nici o petrecere la care atât mediul, cât și oaspeții să etaleze niște standarde estetice atât de ridicate. Actorii erau cu siguranță un grup arătos: tineri, avizi de succes și foarte conștienți de necesitatea de a profita la maxim de atuurile lor naturale. În timp ce ne îndreptam spre casă, Paul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
terasă, cu o balustradă din fier forjat, iar la capătul opus se afla o scară care ducea în grădină. Luminile de afară nu erau prinse. Nu-mi dădeam seama dacă asta era o scăpare sau o dovadă a grijii pentru oaspeții cu înclinații amoroase, dar, după lumina puternică de dinăuntru, îmi luă ceva timp până când ochii mi se obișnuiră cu întunericul. Sub terasă, în beznă, auzeam râsetele, murmurele și, din când în când, țipetele unui cuplu care era în plin proces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
devenea tot mai prăpădit până când am ajuns la noul hotel, transformat cu optimism și mare cheltuială și care, fără îndoială, declara în pliantele sale publicitare că e în inima districtului Maida Vale1. Treaba putea să țină câtă vreme nici unul dintre oaspeți nu cotea spre dreapta când ieșea, pentru că după nici douăzeci de pași s-ar fi trezit în Kilburn, cartier dur, murdar, sărac și colcăind de prea multă viață pentru turiștii și pentru afaceriști pe care intenționa să-i atragă hotelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nu se asemăna cu nici o alta. De ce acest mister? De ce să vină noaptea, să se așeze ca să-l privească, să mănânce ceva și să plece fără să aștepte lumina zilei? Era poate un fel de a-i impune condiția de oaspete. Trăia în lagună, pentru că așa voiau ei. Puteau să-l izgonească în orice clipă. Puteau chiar să-i ia viața, fără să dea socoteală nimănui. Veneau adesea să-i amintească, iar el accepta. Era tributul pe care trebuia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
viață deosebit, nu căuta măgulire, nici admirație, nici măcar prietenie din partea nimănui. În afară de selvă și de libertatea lui, nu îi păsa de nimic, nici cât negru sub unghie. Când venea să-l viziteze, obișnuia să petreacă o săptămână sau două ca oaspete, dar nici până acum n-ar fi putut spune dacă bărbatul voia cu adevărat ca el să rămână sau să plece. Era acolo, asta era tot ce conta. Era acolo și se arăta amabil, simpatic, purtând chiar o conversație plăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
albii și oricare altă rasă. Un pat este un pat și e bun orice pică acolo, nu contează culoarea pielii. Dar, acum! Cum să-i explice lui Kano că sora lui îi amintește de un mandril de la grădina zoologică? Era oaspetele lor, nu trebuia să uite asta. Oaspete al yubani-lor, care puteau să-l alunge de pe teritoriul lor sau să-l ucidă. Un căpitan de la postul militar din Santa Marta îl avertizase clar: — Dacă pătrundeți pe pământ yubani, o faceți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
este un pat și e bun orice pică acolo, nu contează culoarea pielii. Dar, acum! Cum să-i explice lui Kano că sora lui îi amintește de un mandril de la grădina zoologică? Era oaspetele lor, nu trebuia să uite asta. Oaspete al yubani-lor, care puteau să-l alunge de pe teritoriul lor sau să-l ucidă. Un căpitan de la postul militar din Santa Marta îl avertizase clar: — Dacă pătrundeți pe pământ yubani, o faceți pe proprie răspundere. Orice s-ar întâmpla, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Se putea lupta cu jaguari și anaconde. Putea vâna cei mai mari caimani și se putea feri de șerpii cei mai veninoși, dar nu va reuși niciodată să învingă un yubani, dacă yubani-i se hotărau să nu-l mai socotească oaspete, bun doar ca să facă schimb cu el. Rarele conversații pe care le-a avut cu misionarul despre obiceiurile lor nu erau de-ajuns ca să-i cunoască și acceptarea sau repudierea unei femei din tribul lor devenea acum pentru el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Îndemânare, cine era cel care o avea și de ce să fi fost nevoie să apeleze la ea? Sună la biroul central și Întrebă dacă avuseseră noroc cu hotelurile. Celor de prima și a doua clasă le lipsea doar un singur oaspete, un om la cincizeci de ani care nu se Întorsese la Gabriele Sandwirth noaptea trecută. Ofițerii trecuseră să verifice hotelurile mai mici, dintre care unul avea un american care plecase cu o seară În urmă, dar a cărui descriere nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Peppino, vrei să-i spui două lucruri din partea mea? — Da, dottore. — Te rog, spune-i că avem nevoie să discutăm cu el. Și spune-i că oamenii ăștia sunt oameni răi și s-ar putea să fie periculoși. — Dottore, ești oaspete În casa mea, așa că n-ar trebui să te Întreb asta. — Ce, signora? — Ăsta-i adevărul sau e-un truc? — Signora, spune-mi pe ce să jur și-o să jur că ăsta-i adevărul. Fără nici o ezitare, ea ceru: — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
absolut nici un pic de afectare În acest gest. Dacă ar fi preferat să bea Coca-Cola, contele ar fi ținut o sticlă de plastic de-un litru și jumătate În exact aceeași frapieră și ar fi oferit-o În aceeași manieră oaspeților săi. Din naștere, contele nu trebuise niciodată să impresioneze pe cineva. Da, mulțumesc, răspunse Brunetti. În felul acesta, putea da tonul pentru o seară la Al Covo. Dacă Îi Întorcea spatele contele, poate că reușea să fugă cu frapiera și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
avea să compenseze stricăciunea. În plus, ea putea să se bucure de un pahar sau două din licoarea originală în timp ce restul se încălzea. Când a auzit pe cineva bătând în ușa de la intrare, Alice s-a întrebat cine erau ceilalți oaspeți. Spera ca nou-veniții să fie persoane mai de calitate. Însă speranțele astea s-au risipit din secunda în care Alice a dat cu ochii de ei. Nici unul dintre nou-veniți nu părea mai breaz. Alice a înțeles că noul lot de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]