5,043 matches
-
față întreg clerul moldovenesc"”. Slujba de sfințire a fost oficiată de mitropolitul Teoctist. Acesta a fost înmormântat în pridvorul mănăstirii în anul 1478. Incinta, turnul de la intrare și fortificațiile au fost terminate în 1481. Biserica mănăstirii a fost devastată de oștile lui Timuș Hmelnițki. Lucrările de reconstruire au fost începute de voievodul Vasile Lupu în 1653, continuate de Gheorghe Ștefan (1653-1658) și terminate, sub domnia lui Eustatie Dabija, în 1662. Mănăstirea a fost restaurată între anii 1756-1760 prin grija mitropolitului Iacob
Mănăstirea Putna () [Corola-website/Science/306828_a_308157]
-
6135 conform cronologiei bizantine). Pe scena asediului se află o inscripție în limba slavonă cu următorul text: ""În 6035, Împăratul Chrosroes a purces cu perșii și cu sciții și cu libienii și cu alți rugători la idoli împotriva Constantinopolului, cu oști, în zilele Împăratului Heraclius. Rugăciunile au stârnit împotriva lor mânia Panaghiei și Dumnezeu a trimis asupra lor fulgere și ploaie și foc și i-a înecat în mare"". Pe partea sudică a absidei altarului se află reprezentată scena "Rugăciunea tuturor
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
la 29 iunie 1672 și închinată la rândul ei Patriarhiei Ierusalimului), rămânând multă vreme ca metoc al acesteia din urmă (până în anul 1990). În schimbul Hlincei, el oferea mănăstirii grecești Mănăstirea Zlataust, zidită rapid în 1682. În ianuarie 1717, când o oaste austriacă comandată de căpitanul belgian François (Ferentz) Ernaut se afla în Moldova, cantonată la Cetatea Neamțului, domnitorul Mihai Racoviță (1703-1705, 1707-1709 și 1716-1726) a chemat o hoardă de tătari pentru a-l ajuta să respingă atacul năvălitorilor. Numărul tătarilor a
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
pentru a-l ajuta să respingă atacul năvălitorilor. Numărul tătarilor a fost mai mare decât prevăzuse domnitorul. Cronicarul Ion Neculce precizează că, la apropierea tătarilor, soldații austrieci s-au retras spre Hlincea unde au fost atacați de tătari și de oastea moldovenească. În luptele purtate acolo, au murit mulți soldați austrieci. După spusele cronicarului, ""deci au și purces cătanile pe lângă pârăul Cetățuii asupra Hlincii a să spăriia și tătarîi a-i încungiura giur împregiur, de le da năvală să-i spargă
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
partea din spate a statuii, pe soclu se află inscripția "Ridicat din inițiativa Ateneului Popular Toma Cozma din Păcurari-Iași în anul 1929" iar la partea de jos a soclului este un basorelief care-l reprezintă pe Ștefan cel Mare adunând oastea țării după lupta de la Războieni, având gravat în bronz semnătura sculptorului și o strofă din poezia „Doina” a lui Eminescu: Aceste versuri din poezia „Doina” au fost șterse cu dalta în anul 1946, pentru a nu stârni interpretări politice.
Statuia lui Mihai Eminescu din Iași () [Corola-website/Science/307921_a_309250]
-
purta un mesaj diferit față de concepția religiilor hinduse, a căror element de bază era transmigrația sufletelor, circulație a mașteriiși a renașterii timp de milioane de ani. Așa a devenit foarte incert, dacă musulmanii și hinduși vor putea conviețui în pace. Oștile musulmane au pătruns în India prima dată în sec. VIII. Au prădat India de nord, au cucerit Sindul (sudul Pakistanului de azi), însă înaintarea lor s-a oprit. În secolul X dinastia turco-afgană a Gaznevizilor a ocupat Punjâbul și l-
Subcontinentul Indian () [Corola-website/Science/308301_a_309630]
-
F. Wöhlert din Berlin. Spre a comemora faptele strălucite săvârșite de țară și Domnul Carol, pe tun, sub turaua otomană care poartă semnătura sultanului Abd Al-Hamid nepotul lui Mahmud întotdeauna Victorios, este scrisă următoarea inscripție: DIN ACEST TVN LVAT DE OASTEA ROMÂNEASCĂ LA PLEVNA ÎN XXVIII NOEMVRIE MDCCCLXXVII S'A LUCRAT ÎN ARSENAL COROANA DE OCEL A REGELUI ROMÂNIEI CAROL I - X MAI MDCCCLXXXI. Tunul s-a păstrat în Muzeul Arsenalului până la desființarea muzeului, apoi a fost mutat în actualul Muzeu
Coroana de Oțel () [Corola-website/Science/307375_a_308704]
-
ei salvare. Templul zeului Phtah. Preoții și preotesele se roagă pentru victoria armatei egiptene. Din interiorul templului se aude rugăciunea marii preotese. Marele preot Ramfis îi predă lui Radames sabia sfințită. Amneris, înconjurată de curtencele sale, așteaptă întoarcerea victorioasă a oștii. Pentru a-și distra stăpâna, un grup de sclave încep un dans vesel. Apariția Aidei trezește gelozia lui Amneris. Provocând-o cu perfidie, o determină pe Aida să-și mărturisească iubirea pentru Radames. Zdrobită de furia și amenințările fiicei faraonului
Aida () [Corola-website/Science/307369_a_308698]
-
lituaniene și poloneze stau la porțile cetății, Heinrich având circa 3.000 de ostași, și în vest, în afara cetății, circa 15.000 de soldați. Cu toate acestea, armata călugărilor de numai 18.000 era într-o inferioritate numerică clară în comparație cu oastea polonezo-lituaniană. Au urmat o serie de lupte de hărțuire în afara cetății sau asupra cetății cu încercări de încercuire a cetății. Urmează confruntarea decisivă unde circa 15.000 de soldați asediază cetatea. Cei asediați au avut pînă acum pierderi neînsemnate în comparație cu
Bătălia de la Marienburg (1410) () [Corola-website/Science/303000_a_304329]
-
târziu, a fost declarată regină a Angliei, sub denumirea de Jane I. Fiind o persoană extraordinar de inteligentă, ea ar fi trebuit să-și dea seama de deznădejdea situației sale. Maria Tudor, sora lui Eduard al VI-lea, a adunat oastea la Norfolk și Northumberland a fost acuzat de trădare de stat. Pe 19 iulie 1553, Maria a intrat în Londra, iar regina Jane I a fost acuzată de trădare și, împreună cu soțul ei, a fost întemnițată în Turnul Londrei. Jane
Lady Jane Grey () [Corola-website/Science/303059_a_304388]
-
pe cei doisprezece pairi. Marsilion îi oferă atunci lui Ganelon prietenia sa și daruri bogate, iar el promite să se asigure ca Roland și cei doisprezece pairi să fie masați în ariergarda armatei france, iar nu în corpul principal de oaste. Acest lucru îi va da voie lui Marsilion, care știe că nu-i poate învinge în luptă dreaptă pe franci, să-i ucidă pe cei doisprezece mari cavaleri ai lor, fără de care francii nu vor mai purta război, potrivit spuselor
Cântecul lui Roland () [Corola-website/Science/303110_a_304439]
-
este depășit numeric. Bătălia care urmează are două părți. Atacul inițial al sarazinilor este respins de franci, dar numai 300 de cavaleri supraviețuiesc, printre care aflându-se Roland și majoritatea pairilor. Sarazinii atacă a doua oară, Marsilion însuși conducând o oaste de 300 000 de oameni. În curând, este clar că francii sunt cei care vor pierde lupta. La sfatul arhiepiscopului Turpin, Roland sună din corn, dar nu pentru a chema trupe în ajutor, ci sperând la revenirea lui Carol pentru
Cântecul lui Roland () [Corola-website/Science/303110_a_304439]
-
distruge armata sarazină. Îi ajunge pe păgâni din urmă pe câmpurile de lângă Zaragoza și îi măcelărește, majoritatea supraviețuitorilor înecându-se în apele unui râu din apropiere. Marsilion scapă și se baricadează în fortăreața sa din Zaragoza. Dat fiind faptul că oastea lor nu a primit ajutor de la zei, locuitorii înfuriați ai orașului îi iau în bătaie de joc pe idolii "treimii" lor: statuile lui Mahound, Tervagent și Apollyon sunt scoase din moschee și bătute cu bețe. În acea noapte, Baligant, emirul
Cântecul lui Roland () [Corola-website/Science/303110_a_304439]
-
în bătaie de joc pe idolii "treimii" lor: statuile lui Mahound, Tervagent și Apollyon sunt scoase din moschee și bătute cu bețe. În acea noapte, Baligant, emirul Egiptului, vine cu întăriri. Marsilion moare și Baligant preia conducerea. Carol își împarte oștile după naționalitate: bavarezii, germanii, normanzii, bretonii, flamanzii și burgunzii. Forțele creștine distrug armata musulmană într-o luptă pe viață și pe moarte, iar Carol îl doboară pe Baligant în duel. Armata creștină pătrunde în Zaragoza. Idolii și obiectele vrăjitorești din
Cântecul lui Roland () [Corola-website/Science/303110_a_304439]
-
Împăratul Nabocodonosor al II-lea a făcut un un idol cu chip de aur, înalt de 60 de coti și lat de 6 coti, l-a sfințit și a poruncit că toate căpeteniile (dregători, cârmuitori, judecători, legiuitori, vistiernici, căpetenii de oști) să se închine acestui chip la semnalul dat de trâmbițe și celelalte instrumente muzicale. Cine nu făcea asta urma a fi aruncat în mijlocul unui cuptor aprins. Cei trei prieteni ai lui Daniel au refuzat să venereze idolul și au fost
Nabucodonosor al II-lea () [Corola-website/Science/302325_a_303654]
-
fost udat de roua cerului, i-a crescut părul că penele vulturului și i-au crescut unghiile că ghearele păsărilor; șapte ani au trecut peste el, până când a recunoscut că Dumnezeu este cel care trăiește și are stăpânire veșnică peste oastea cerurilor și împărăția oamenilor și o dă pe această cui vrea; și atunci a fost reașezat în scaunul de domnie și puterea să a crescut. Nebucadnețar îl laudă și-l slăvește pe Dumnezeu, convertindu-se la iudaism. Până acum,nu
Nabucodonosor al II-lea () [Corola-website/Science/302325_a_303654]
-
pe țărani de dreptul lor de până atunci la strămutare liberă. Răscoala a izbucnit în nordul Transilvaniei, dar s-a răspândit cu repeziciune spre comitatele "Sătmar" și "Szabolcs". În iunie, pe dealul Bobâlna (în maghiară "Bábolna") s-a adunat o oaste de țărani, și au construit o tabără. Au cerut înființarea și recunoașterea unei stări proprii, care să se numească Universitas Hungarorum et Valachorum ("Starea ungurilor și a românilor"). Ei erau conduși de un nobil sărac, Antal Nagy de Buda, și
Răscoala de la Bobâlna () [Corola-website/Science/302372_a_303701]
-
în următorii ani casa domnească, chiliile călugărești, zidurile împrejmuitoare prevăzute cu bastioane la colțuri. Mănăstirea Slatina a fost astfel fortificată. În noiembrie 1561, Alexandru Lăpușneanu a fost alungat de pe tron de către aventurierul grec Ioan Iacob Heraclid (Despot Vodă), sosit cu oaste străină. După cum relatează Grigore Ureche, pentru a plăti oastea străină care l-a adus pe tron, acesta ""puse pre țară greotăți mari, biséricile dezbrăca, arginturile le lua, de făcea bani și altile câte nu au zis țara că va vedea
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
prevăzute cu bastioane la colțuri. Mănăstirea Slatina a fost astfel fortificată. În noiembrie 1561, Alexandru Lăpușneanu a fost alungat de pe tron de către aventurierul grec Ioan Iacob Heraclid (Despot Vodă), sosit cu oaste străină. După cum relatează Grigore Ureche, pentru a plăti oastea străină care l-a adus pe tron, acesta ""puse pre țară greotăți mari, biséricile dezbrăca, arginturile le lua, de făcea bani și altile câte nu au zis țara că va vedea"". Și Mănăstirea Slatina a avut de suferit atunci. În
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
Nil, în (anul) 7090 luna aprilie 8"" (1582). În timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653), biserica este restaurată, construindu-se și un rând nou de chilii, așa cum reiese dintr-un document din anul 1641. În anul 1691, au intrat în Moldova oștile poloneze ale regelui Ioan Sobieski al III-lea. Atunci, mănăstirea a fost jefuită și a rămas în ruină timp de o jumătate de secol. Războaiele ruso-turce din secolul al XVIII-lea au fost însoțite de jafuri, arderi și distrugeri, iar
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
comunei, vestigii care dovedesc că zona a fost locuită încă din antichitate. Izvoare scrise despre această localitate nu sunt cunoscute în sursele istorice până la domnia lui Mihai Viteazul, despre care se spune că și-ar fi ridicat unele corpuri de oaste din această zonă. Localitatea a cunoscut o importanță dezvoltare în perioada comunistă, datorită exploatării cărbunelui, atât subteran, cât și la suprafață. În prezent localitatea s-a orientat mai mult pe agricultură, în special pomicultura și creșterea animalelor. Suprafețele împădurite favorizează
Comuna Cernișoara, Vâlcea () [Corola-website/Science/301998_a_303327]
-
(? - 381; în limba gotă Athanareiks „regele anului”) a fost un conducător al goților thervingi sau vizigoți. În unele izvoare romane, apare cu titlul de "Judex potentissimus". A fost rivalul vizigotului Fritigern (Fritigernus), un judecător și conducător de oști. s-a aflat în fruntea confederației tribale gotice care, în calitate de federați ("foederati") ai Imperiului Roman, au colonizat regiunile extracarpatice ale Daciei. Sprijinindu-l pe Procopius împotriva lui Valens (aliat cu Fritigern), este învins de acesta (367-369) la nord de Dunăre
Athanaric () [Corola-website/Science/302053_a_303382]
-
din motive necunoscute. Probabil Ferdinand nu a înțeles solia, ori s-a temut de Soliman Magnificul. În schimb, otomanii s-au îngrijorat de cutezanța lui Cornea și ca să regleze conturile cu domnitorul moldovean au dat domnia lui Petru Rareș, precum și oaste ca să cucerească tronul. Confruntarea a avut loc la Galați unde, părăsit de boieri, Alexandru Cornea a fost înfrânt de unchiul său. Pe 23 februarie 1541, Alexandru Cornea a fost decapitat iar la 11 martie au căzut și capetele boierilor trădători
Alexandru Cornea () [Corola-website/Science/302054_a_303383]
-
decembrie, pe 23, Radu cel Frumos trece Dunărea în fruntea unei armate turcești estimată în jurul a 30.0000 de oameni. Laiotă, lipsit de sprijinul protectorului său, este nevoit să renunțe la tron și să se refugieze în Moldova urmărit de oastea turcească ce înaintează până la Bârlad, loc unde este înfrântă de domnitorul Moldovei. Evident că revenirea pe tron a lui Radu cel Frumos nu îi convenea deloc lui Ștefan, care, în martie 1474, reia eforturile de înscăunare a lui Laiotă. Această
Basarab Laiotă cel Bătrân () [Corola-website/Science/302055_a_303384]
-
pe Laiotă Basarab ci pentru a impune pe tron pe Basarab cel Tânăr, nepotul de frate al acestuia. Prima luptă dintre cei doi se dă pe 5 octombrie și marchează o strălucită victorie a lui Laiotă Basarab. În același timp, oastea lui Ștefan cel Mare asediază cetatea Teleajen, aflată încă sub ascultarea lui Radu cel Frumos. În numai câteva zile garnizoana formată din nobili este decimată iar cetatea incendiată. Aceste succese însă sunt insuficiente pentru a asigura tronul lui Laiotă Basarab
Basarab Laiotă cel Bătrân () [Corola-website/Science/302055_a_303384]