4,211 matches
-
a organizat la Mănăstirea Neamț o "bolniță a bătrânilor" și, în același timp, separat de aceasta, chilii pentru "mireni de parte bărbătească cu feluri de neputinți și de duhuri necurate pătimind, și neavând unde-și pleca capul... dela trapeza de obște îi hrănea și ședea pe cât voia, unia și până la moarte". Reținem de aici un fapt care ni se pare caracteristic, și anume că ospiciul apare ca o creație spontană din inițiativă locală, corespunzând, ca și în cazul Ospiciului Golia, unor
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
corespunzând, ca și în cazul Ospiciului Golia, unor necesități determinate de mulțimea alienaților care se perindau pe acolo. Rezultă încă un aspect important, acela al caracterului de azil pentru "cei neavând unde-și pleca capul" și pe care "trapeza de obște îi hrănea" și care "ședea pe cât voia, unia și până la moarte"51. Erau deci niște adăposturi pentru cei cu "feluri de neputinți și de duhuri necurate pătimind", cu un caracter mai mult azilar decât spitalicesc. Multe mănăstiri din Moldova ofereau
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de dominație personală” (p. 45). Se poate susține existența unei țărănimi europene unitare În condițiile existenței mai multor tipuri de sisteme feudale, constituite pe baze regionale diferite? Din punctul de vedere al autorului, putem admite existența unei astfel de unități, obștea sătească drept instituție comunitară fiind cea care realizează această unitate, diferențele rezultând din dezvoltarea inegală a regiunilor. În jurul veacului al X-lea, multe zone se aflau Într-un stadiu inferior de dezvoltare - de exemplu, Europa de Est și multe regiuni din America de Nord
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
decât În depresiune. Datorită unui număr ridicat de vite se puteau produce Îngrășăminte necesare regenerării mai ușoare a solului ceea ce determina o restrăngere treptată a pârloagelor. Diferențele regionale marcate fizic de albia fluviului Elba se adâncesc la Începutul epocii moderne. Obștile țărănești erau apreciate de administrația statului de tip absolutist ca fiind o instituție retrogradă, un element care inhibă evoluția structurilor statale. În contextul descris de opoziția fățișă dintre tradiția reprezentată prin clasa socială a țărănimii și instituțiile moderne ale statului
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
despre arătarea Lui nouă, prin trup, cap. VI, LI, în PSB, vol. 15, p. 147-148-149) „Sau cine e Cel ce i-a unit întreolaltă spre pace pe cei ce se urau, dacă nu Fiul cel iubit al Tatălui, Mântuitorul de obște al tuturor, Iisus Hristos, Care prin dragostea Lui toate le-a răbdat pentru a noastră mântuire? De altfel despre această pace ce o va aduce El se proorocise de demult. Căci spusese Scriptura: Și-și vor preschimba săbiile lor în
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și în alt chip pe scit. Unul se reazemă pe lege, se laudă cu Dumnezeu și cearcă pe cele ce sunt în dezacord cu credința lui; a fost catehizat de lege, i-au sunat la ureche mereu ideile cele de obște, a învățat cărțile profetice și cărțile legii; ei bine, dacă unul ca acesta este găsit că săvârșește fărădelegi, i se vor socoti cu mult mai grele păcatele. Sciții sunt nomazi, crescuți în moravuri sălbatice și neomenești, obișnuiți să se poarte
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
această chestiune, de la documentele lui Stefanelli și până la cele ale anchetei monografice din 1928, arată un lucru tulburător: statul și administrația de stat se substituie și comunităților suprasătești, care erau în mâna țăranilor, preiau, una după alta, și funcțiile vechii „obști sătești” (Paul H. Stahl), încât vremurile comuniste găsesc un țăran în mare măsură îngenuncheat. Mai grav este că nici după 1989 nu s-a făcut nici o încercare cât de cât semnificativă în direcția restituirii unei structuri de mare importanță pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
sunt de menționat activitățile de reformare a vieții satelor românești, inaugurate de gânditori și politicieni pașoptiști precum N. Bălcescu, B. Catargiu, Ion Ionescu de la Brad și continuate de tradiția haretistă de ridicare a satelor prin bănci, școli, biblioteci, spitale, cooperative, obști de cumpărare și arendare a moșiilor de către țărani. D. Gusti a considerat aceste tradiții drept premise cognitive și pragmatice ale propriului său sistem de sociologie monografică și ale acțiunii culturale de reformare socială a satului românesc. Un exercițiu de sinteză
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
românești, 3 vol., Editura Academiei, București, 1958-1965; Teorii și ipoteze privind sociologia orânduirii tributale, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1980. Caracteristicile definitorii ale comunității devălmașe sunt: stăpânirea colectivă a unui teritoriu; întreaga activitate a comunității este organizată și controlată de obște. Aceasta avea următoarele drepturi și îndatoriri: amestec în organizarea proceselor de producție; intervenție în viața publică și privată a satului, în crearea și aplicarea obiceiului pământului; amestec în reglementarea relațiilor intercomunitare; drept de monopol sau măcar de supraveghere a relațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
exercitat în viața comunităților, în mod constant, efecte de autoreglare a structurii morale a dreptului cutumiar român. Ca instituție cu funcție de control social ce atrăgea atenția în special asupra greșelilor morale, rezultată din practici împărtășite și întărite încă de la apariția obștilor sătești și continuate pe un alt plan, instituția „vecinătății” a avut o influență dominantă în viața socială a satului românesc din Mărginimea Sibiului. Prin natura lor, oamenii sunt sociabili. Tendința de a se organiza și coopera în cadrul unor relații interdependente
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
a exercitat în viața sătească, în mod constant, efecte de autoreglare a structurii morale a dreptului cutumiar român. Ca instituție de judecată populară ce atrăgea atenția în special asupra greșelilor morale, rezultată din practici împărtășite și întărite încă de la apariția obștilor sătești și continuate pe un alt plan de instituția „vecinătății”, a avut o influență dominantă în viața socială a satului românesc din Mărginimea Sibiului. „Vecinătătatea” ca formă de organizare socială a putut să valorizeze ambele niveluri de raportare la ceilalți
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
păstoritul transhumant. Un rol important în acest context l-au avut negustorii și unii meșteșugari care mergeau să-și valorifice produsele în afara granițelor spațiilor lor de origine. Colportori de tradiții, ei au facilitat împrumuturile. La baza dreptului cutumiar românesc al obștilor sătești libere sau aservite stau câteva principii juridice emanate din îndelungata experiență de conviețuire în comunitate: - principiul legăturilor comunitare (în comunitățile de sânge, vicinale sau obștești) dintre posesorii de pământ și folositorii pământului în scopuri obștești sau individuale; - principiul muncii
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
și obiectul unor presiuni externe explicite într-un sens sau altul. Din motive administrative, mai ales fiscale, dar și militare etc., guvernările imperiale au fost adesea interesate în menținerea și/sau promovarea unor unități sociale mai largi. În cazul românesc, obștea a fost și a continuat să fie multă vreme un subiect colectiv în relațiile cu administrația săsească din fundus regius. „Vecinătățile” au fost instituții locale foarte sensibile la modificările economice, politice, sociale, precum și la schimbarea de putere. Încă din a
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
ale lui Francisc-Iosif Sulzer; acesta remarcă faptul că fiecare casă de țăran avea patru până la zece porci, pe lângă vreo 20 de păsări. Este limpede că se face referire la gospodăriile răzeșilor, în care s-a păstrat ceva din bogăția străvechii obști sătești, dar pauperizarea țărănimii în general a fost oricum mult mai accentuată în prima parte a secolului al XIX-lea. Un reper esențial pentru acest fenomen este războiul ruso-turc (1806-1812), în urma căruia turcii au pierdut monopolul asupra cerealelor românești. Grâul
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
față de condițiile de viață din mediul rural. Ținta scriitorului era înfăptuirea unui program de ridicare a nivelului de civilizație a satelor. El își propunea să ajute țăranii din Dodești în construirea unor obiective socialculturale, cum ar fi o casă a obștei, o baie sătească, cheltuind, adesea, din propriile economii, ceea ce scrisorile în discuție arată, deasemenea elocvent. Măsurile preconizate erau niște paleative, în condițiile societății burghezo-moșierești, dar ceea ce onorează gestul scriitorului este că el crede sincer în necesitatea întreprinderii unor măsuri concrete
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93469]
-
a controversei curtenitoare sau a formulelor succinte, prin care căuta să-și comprime învățătura, conferindu-i brevitate și o ordonare convenabilă. Felul lui de a gândi e plastic, dar el utilizează și conceptele specifice filosofiei indiene. Comunitatea buddhistă sau împătrita obște cuprindea călugări (păli: bhikkhu), călugărițe (păli: bhikkhunī ), credincioși laici (păli: upăsakă) și credincioase laice (păli: upăsika). Această comunitate în întregul său a fost aceea care a asigurat succesul durabil al buddhismului. Deși inițial învățătura lui Buddha se adresa doar acelora
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
unei forme de asociere simplă (fără personalitate juridică), conform Legii nr. 36/1991 , cu modificările și completările ulterioare, acesta prezintă și contractul de societate al formei simple de asociere fără personalitate juridică. Pentru pășunile comunale utilizate de către asociații, fundații, cooperative, obști și composesorate etc. se completează și depune Declarația prin care prin care membrii declară că sunt de acord ca administratorul lor desemnat să depună la APIA cererea de plată pentru schemele de sprijin pe suprafață în campania 2011 în numele membrilor
EUR-Lex () [Corola-website/Law/230112_a_231441]
-
schemele de sprijin pe suprafață în campania 2011 în numele membrilor asociației și că nu depun cereri de plată în nume propriu pentru suprafețele pentru care a aplicat asociația etc. Pentru pășunile utilizate, dar aflate în proprietatea lor, asociațiile, fundațiile, cooperativele, obștile și composesoratele etc. nu completează declarația sus-menționată. Consiliile locale depun Declarația de eligibilitate - Anexa nr. 1 la formularul-tip de cerere unică de plată pe suprafață pentru anul 2011 pentru suprafețele pentru care se solicită sprijin și pentru care nu
EUR-Lex () [Corola-website/Law/230112_a_231441]
-
copac scobit la mijloc, și având drept capac un cep de lemn. Până nu demult, igoruții Își Înmormântau defuncții În poziție fetală, având capul Între picioare și mâini, conform vechilor tradiții ancestrale. Alegerea locului se făcea de către șamani și conducerea obștei sătești, dacă fusese un om respectat, sicriul era pus mai În față, dacă era desconsiderat pentru faptele sale de comunitate, sicriul era zvârlit cât mai jos, pentru a nu se amesteca spiritele bune cu cele rele. Se Întâmpla ca nici
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și de recunoștință față de Domnul nostru Iisus Hristos, dar și Sfânta Cuminecătură. Sfânta Împărtășanie Îi unește pe credincioși cu Mântuitorul Iisus Hristos, dar Îi unește și Între ei prin aceeași credință și prin dragoste creștinească; ei sunt una și aceeași obște creștinească În fața aceluiași Sfânt Altar, Împărtășindu-se de toate darurile dumnezeiești din unul și același potir ,,căci o pâine, un trup suntem cei mulți; căci toți ne Împărtășim dintr-o pâine”(I Cor. 10,17). Sfânta Împărtășanie nu este numai
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Maria Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92299]
-
secției de proză a Uniunii (...). Și cred că unul din motivele pentru care tovarăși ca Ion Călugăru sau Maria Banuș sau Ion Vitner sau Zaharia Stancu creează anevoie, încet, este acela că se luptă izolați cu multe probleme pe care obștea i-ar ajuta să le rezolve. Iar slăbiciunile noastre ale fiecăruia în parte și ale literaturii noastre, destul de multe, și destul de supărătoare - cine să le înlăture, dacă nu tot noi? Și cum să le înlăturăm dacă nu tot prin luptă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
le știm, le-am înșirat până acum pe câteva sute de pagini. Petru Dumitriu a știut să-și valorifice cele două calități, una nativă, alta dobândită, scriind mult: proză, reportaj, comentarii, mereu prezent în publicațiile de marc tiraj, în viața obștei scriitoricești, pe piața cărții în țară și străinătate, în inima timpului său în care s-a implicat așa cum i se cerea: cu vigilență, pasiune și receptivitate. La sfârșitul anului 1952 apare a doua ediție a romanului Drum fără pulbere; comentatorii
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
comentarii, câteva care demonstrează exemplaritatea acelora. Și mă gândesc la doi poeți celebri: Mihai Beniuc și Eugen Frunză; primul de o notorietate constantă din 1944 încoace, celălalt speranța oficială deja validată, în plină ascensiune dar nu și unanim acceptată de obștea poeticească. Și vom mai face o excepție de la regula cercetării noastre, conform căreia am cules din presă pentru fiecare problemă ceea ce am găsit, în ordinea derulării ei, neselectiv și nepărtinitor. De data aceasta vom selecta comentatorii și vom alege unul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
romanele lui Stendhal, Balzac, Flaubert, Turgheniev, Lev Tolstoi. E drama familiilor în care există o prea mare diferență de vârstă și de nivel cultural între soți, cu o rezolvare oarecum inedită: „bovarica” Smaragda sfârșește în ipostaza de cenzor al moralității obștei, dar și într-un persistent resentiment față de fiul ei. Cei doi capătă în carte o fizionomie memorabilă, cu toate că pe alocuri naratorul cedează pasul moralistului ce expune „cazul” ex cathedra, preocupat să nu lase nimic neexplicat. Și tabloul mediului reține atenția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
în mânuirea dialogului, în folosirea altor registre, precum jurnalul intim, scrisoarea, documentul „oficial”. Valoarea panoului e minată, totuși, de o serie de episoade cvasiidentice sau nesemnificative, cu personaje neindividualizate ori, pur și simplu, „dubluri”, de unele reveniri (precum întâmplările din „obștea plutitoare” pe Volga, având în centru pe Fany Perlov și pe Maria Culiceeva), de exprimări stângace. Nu la fel de rezistentă este secvența ultimă a ciclului, formată din Ciubărești, În ajun și Uraganul, unii critici vorbind chiar de un eșec integral aici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]