13,698 matches
-
mai simțită, spălând-o cu lacrimi. Iar atunci când ne rugăm cu stăruință, nu se poate ca Iisus Hristos să ne lase uitați și întristați, să ne priveze de mângâierea și ușurarea Sa cea blândă. El „Cel ce șterge lacrima de pe obrazul tuturor”, Cel ce șterge suferințele lumii, nu va întârzia la infinit să ne caute. S-ar putea să întârzie, pentru că are de șters lacrimile de pe fețele triste ale multora, pentru că vrea să răspundă rugăciunilor celor ce l-au invocat cu
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352085_a_353414]
-
imi par că fecioarele sfinte. Când rime-mi zâmbesc rătăcind călătoare, Zglobii râd sirenele-n versuri amare. Și-ncarc sentimentul din slova în șoapte, Pe mare-un poem se încarcă în noapte, Îmi cad ploi flamande prin genele-mi dese, Obrajii pârjoliți scriu lacrimi terestre. Și-mi plânge poemul de-atâta visare, Pe-un mal rătăcește-o prințesa călare, În zbor armăsari cu coame zbârlite, Îmi poartă prin lume zeițele sfinte. Citește mai mult Se scurg în petale prin ploaia fierbinteCulori
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352084_a_353413]
-
imi par că fecioarele sfinte. Când rime-mi zâmbesc rătăcind călătoare,Zglobii râd sirenele-n versuri amare. Și-ncarc sentimentul din slova în șoapte,Pe mare-un poem se încarcă în noapte,Îmi cad ploi flamande prin genele-mi dese,Obrajii pârjoliți scriu lacrimi terestre.Și-mi plânge poemul de-atâta visare,Pe-un mal rătăcește-o prințesa călare,În zbor armăsari cu coame zbârlite,Îmi poartă prin lume zeițele sfinte.... XXI. BOTEZ DE CUVINTE, de Doru Ciutacu , publicat în Ediția
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352084_a_353413]
-
dintr-un sentiment matern genetic... -Dă-mi căruciorul să-l spăl "pe labe"! Și pantofii! Și bastonul! i se adresă grijulie lui Nicole când aceasta reveni acasă. Și, în timpul igienizării obiectelor cerute, simțea cum o căldură îi pornește dinspre piept spre obraji la gândul cum până mai alaltăieri mama făcea asta pentru toți ai casei... -Aș merge cu cele două bastoane uneori, așa mă dor picioarele! i se destăinui Nicole, covârșită de atențiile fiică-sii. -Și de ce nu o faci? o întrebă
C’EST LA ROSE... de ANGELA DINA în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352196_a_353525]
-
minune... Chiar ai terminat. Ce spui, iubito: mâncăm acum ori... puțin mai târzior? - Păi..., nu-mi este foame acum..., poate mai târzior, dragul meu, răspunse Iuliana, apropiindu-se de el. Vizibil emoționat, Eugen a luat-o în brațe, adâncindu-și obrazul în părul ei. Adulmecând-o în mersu-i ușor, păși cu grijă peste prag și se îndreptă spre patul generos din dormitor. După ce o așeză cu grijă, de parcă ar fi așternut o ofrandă Zeiței Iubirii, se întinse lângă ea, răgaz în
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352121_a_353450]
-
mai trăit doar vreo patru ore, după cum ne-au spus. Nu au mai putut face nimic. Începuseră operația, dar... Nu a rezistat. I-a cedat inima... Doamna Eleonora își șterse cu podul palmei lacrimile ce începură să curgă încet pe obraji. Luiza îi aduse repede câteva șervețele. O îmbrățișă cu afecțiune, împărtășindu-i durerea. După o pauză, Eleonora reluă șirul amintirilor. - Eugen se pregătea deja pentru examenul de admitere la facultate. Intenționa să dea examen de admitere la ASE. Dorea să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352121_a_353450]
-
Eugen și deschise gura să vorbească. Nu reuși. I se uscase gâtul de emoție. Mama Luiza trecu lângă el și-l cuprinse în brațe. Îl mângâie apoi pe creștet și rosti sacadat, în ton cu lacrimile ce se prelingeau pe obraji: - Dumnezeu nu ne uită, băiatul mamei! Dă fiecăruia după cum numai El știe și atunci când El hotărăște... Să fie într-un ceas bun! - Doamne ajută! rostiră ceilalți. Cum se va face, domnul..., Eugene? îl întrebă doamna Luiza, încercând să se acomodeze
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352121_a_353450]
-
tu în piept, De îți aud o vâlvătaie de bătăi? De ce îți ridici vârful drept Amenințător peste văi? Binecuvântează natura-n reînviere Piaptănă-ți părul de brazi Lasă-te alinat de a vântului mângâiere Pentru a-ți vedea îmbujorat, Milenarul obraz. Baia de Arieș 1966 Referință Bibliografică: Vârful muntelui / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 286, Anul I, 13 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
VÂRFUL MUNTELUI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356283_a_357612]
-
punctuală. Nu a apelat la cunoscutul truc al fetelor de a pune pe jar răbdarea partenerilor, întârziind intenționat la întâlniri. - Bună, Andrada, o întâmpină Cris înmânându-i buchetul și încercând s-o sărute pe buze, însă fata îi oferi doar obrazul pentru câteva secunde și se retrase ca mușcată de șarpe. - Bună Cristian. Mulțumesc pentru flori și mai ales pentru că ai venit la întâlnire. - Cum să nu vin? Eu am dorit să ne întâlnim. - Să trecem peste aceasta. Unde dorești să
CAPITOL DIN ROMANUL DESTIN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356198_a_357527]
-
veți vedea precis umplând, troienind piețele și piațetele capitalei și ale orașelor acestei țări, îi veți vedea neputându-i număra, ei fiind „câtă frunză, câtă iarbă”. Știți lectura aceea din clasele primare: pălmuit din dragoste, bunicul suportă loviturile nepoților, întorcând obrazul care, de fiecare dată, era proprietatea unuia dintre micuți, „, ba, e al meu! ba, al meu...” Cam așa e și cu românul necăjit: ba prefectul portocaliu, ba președintele Consiliului Județean U.S.L., de parcă poporul nu ar fi al amândurora! Și peste
CA VĂCARUL PE SAT de ION C. HIRU în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356303_a_357632]
-
LUCEAFĂR TE-NTRUPEZI Plângând tăceri, luceafăr te-ntrupezi Pe umeri cu mantii de-aprinse stele Din vraja clipei rupi și-apoi visezi Făpturi suave-n cânt de menestrele. De te prefaci luceafăr printre zâne Și sângerânde lacrime-și fac masul Pe-obrazul lor, lucirile-ți păgâne Brăzdează-adânc în suflete rămasul. Și-apoi, când stai în colț de Univers De te reverși spre lumea mea tăcere Cu frumuseți de gând sfințite-n vers Fii clipa mea - odihnă - mângăiere. Pe cerul meu de treci
POEME ÎN OGLINDĂ (II) de ION VANGHELE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356298_a_357627]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > GEORGE ROCA - CRĂIASA FLORILOR Autor: George Roca Publicat în: Ediția nr. 410 din 14 februarie 2012 Toate Articolele Autorului (Lianei) Ochii tăi tainic univers, Ca două flori de albastrele, Obraji-ți proaspeți - doi bujori, În păr ți-am împletit viorele. Pe la urechi ți-am atârnat Buchete mici de lăcrămioare Și maci pe buze eu ți-am pus, Eterna dulce sărutare. Pe sânii-ți proaspeți de fecioară Am pus doi crini
CRĂIASA FLORILOR de GEORGE ROCA în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356323_a_357652]
-
o vreme. Poate reușim so ducem mai bine împreună... - Spui asta de milă sau din recunoștință? îl întrebă Anastasia, sufocată de emoție. - Parcă ce mai contează, nici eu nu prea știu... Rudaru Anastasia întinse mâna și îl atinse blând pe obraz. Îl privi dulce și nu îi răspunse. Malu Pilică luă acest gest drept o încuviințare... Ultima frază a acestui roman îl salvează de banalitate (pe roman!) și îi redă autorului aliura unui scriitor sensibil și talentat! FIN Referință Bibliografică: CRONICA
CRONICA MARGINEANU SERBAN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356244_a_357573]
-
ușor de parcă ar fi înțeles starea prin care treceam. - Când o să vină timpul, să știi că am să-ți dau drumul din lanț. Și ție și celuilalt. Parcă ar fi gata să înțeleagă, se gudură și-și lipește botul de obrazul meu. - Dar să nu te mai atingi de nici o găină, că nu e bine. Poți să o pățești și eu nu voi mai fi aici să te apăr. Îmi promiți? E numai ochi și urechi. - Să știi că tu mi-
TRĂSNETUL de ION UNTARU în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356326_a_357655]
-
dintre stînci - într-o anumită privință e Golgota mea de singurătate și-ar fi indecent să-i pretind unei umbre mai mult decît visele cu pitici călătorind prin țara podelelor goale, le-am păstrat anume pentru tine cu roșeața din obraji dincolo de lumină, dincolo de viață germinînd într-un fel de pîndă, vinerea la prînz cuiburi de primavară. În fond, iubirea nu se măsoară în cuvinte nici nu se strigă, depinde doar cum o privești cînd îmi fac ordine în senzații - mijesc
CELEI DINTÎI TĂCERI A INIMII de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356386_a_357715]
-
divers ar vrea să mire Trăindu-și viața în ziar. Răstorn iubirea-n doze apte La rădăcină de stejar Ocrotind aripi mici, necoapte, De-o lume plină de coșmar. Un bob din podul palmei mele Ce s-a prelins de pe obraz Visează printre rămurele Să-înmugurească în necaz. Sudoarea îmi sărută fruntea Și pasu-mi se încetinește Când caut către toamnă, puntea, Chiciura mă încărunțește. Mă-ntorc în cuibul meu de-o viață Cu graba unui titirez Să-mi iau o clipă de
EVADARE DIN VIS de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356381_a_357710]
-
Acasa > Poezie > Familie > POEMUL MAMELOR UITATE Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 287 din 14 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Bătătorite palme cu degete cu noduri, Obraji pe care timpul a adâncit crevase, Spinarea-ncovoiată sub zile nevoiașe, Tu te-ai ales cu truda iar ații cu onoruri. Bătrână și uitată prin sate prăfuite Tu mamă și bunică trăiești în lacrimi clipa, O viața ai trudit și-
POEMUL MAMELOR UITATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356417_a_357746]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > PASIUNE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 301 din 28 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Lui Petre, Azi nu-l mai văd ca ieri pe Sfântul Petre, Bătrân și chinuit prin glod și pietre, Obrazul - pergament uscat; bărbos, Cu trupul vlăguit și noduros, Purtând cu el miraculoasa cheie Cu care fericirea să ne deie... Îl văd așa, la vârsta ta de-acum, Cu pasul voinicesc întins la drum, În ambianța luminoasei oaze, În descifrarea unor
PASIUNE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356410_a_357739]
-
mă aștepta, era deja anunțat de doctorul meu. M-a primit zâmbind, și după cea mi-a făcut mai multe radiografii m-a lăsat să aștept, poate 5 sau 10 minute, după care a apărut și m-a sărutat pe obraz, spunându-mi fericit : -Nu ai cancer. Nu ai nimic. Poate o malformație a osului, dar este curat. Du-te acasă și uită totul. Am plecat plângând, de data aceasta de emoție. A doua zi m-am prezentat la doctor cu
PREZENT LA INTALNIRE de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356371_a_357700]
-
copilul mic, mereu. Ți-e dor măicuță de vremuri de demult, De taica ce-a pornit spre lumi făr de păcate, De zile fericite, ce-au curs nenumărate Și te înfunzi ca-n perne în trecut. Cum lacrimi curg pe-obraz în clipe întristate Trimite Domnul somnul, în vis, să uiți de toate. Referință Bibliografică: Stau țurțurii la streșini / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 287, Anul I, 14 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob
STAU ŢURŢURII LA STREŞINI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356413_a_357742]
-
puntea de legătură între noi și natură. Un porumbel alb s-a așezat pe umărul meu ... este sufletul tău curat! Semnul trimis pentru a ne obloji rănile sufletului. El ștearge lacrimile, ostoiește durerea, purifică cugetul si simțurile. Mi-am lipit obrazul de aripa porumbelului ... i-am simțit tremurul ... el este speranța, înălțarea spiritului către dimensiuni înalte în ierarhia vieții. Mi-au răsunat în minte acorduri dulci din muzica universului. Nu suntem singuri. Niciodată, nu vom fi! Divinitatea ne ocrotește. Ești cu
CÂNTECUL PĂMÂNTULUI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356403_a_357732]
-
principalul atribut al lor este sinceritatea sentimentului, emoția firească transmisă, așternerea gândurilor nemistificate și necăutate, cu alte cuvinte, punerea în scenă a cuvintelor este străină Ioanei Stuparu, ea scrie cu inima-n batistă, cu șiragul de perle cristaline alunecând pe obraji, cu pana de foc a minții și mai ales, cu azurul privirii. De aceea, tot ce scrie are o valoare inestimabilă, pentru că își are ca izvor, adâncul sufletesc, monada primordială. Nici dragostea nu e ocolită în grupajele de versuri care
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
frate,sora,părinte...Lumea-i mare și ciudată și am auzit toții cazuri în care frate cu frate aproape că și-au luat gâtul,iar foști iubiți și-au călcat rivalii cu mașina. Isus a spus să întoarcem și celălalt obraz. Un oarecare grec bătrân și de demult era convins că trebuie să mulțumim în fiecre zi și pentru durerea pe care o avem... Vrei în sufletul tău să te ridici deasupra acestui sentiment,vrei să -ți demonstrezi că poți fi
PRIZONIER de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356435_a_357764]
-
de fapt în întregul corp simt o mare greutate. Suferința e cumplită, o simt peste tot, în fiecare celulă, în fiecare atom. Suferința mi-a pătruns adâncimile sufletului. Lacrimi ce poartă închise în ele dorul și infinitul se rostogolesc pe obrajii aprinși de căldura focului din sobă, dar și de lumina interioară. Câțiva stropi de durere se odihnesc pe coala de hârtie, de parcă ar dori să scrie în locul meu fiorul iubirii. Ce sunt lacrimile? Cine este capabil să le definească? Lacrimile
LACRIMILE, PICĂTURI DE SUFLET de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356472_a_357801]
-
de năpasta ce căzuse peste casa ei, femeia își freca mâinile în neștire, a neputință. Și‑a amintit cât de fericită a fost în noaptea nunții când s‑a dăruit, fecioară, proaspătului soț și la-cri-mi-le i‑au spălat din nou obrajii. „Doamne, cum am uitat atunci de frică, de rușine și durere! De ce nu i‑ai dat și copilei mele ceasul acesta de fericire, Doamne? Te rog din tot sufletul, Doamne, și pe tine, Maică Fecioară, să‑i dați sănătate și
CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356464_a_357793]