5,469 matches
-
arătase ea. Nici aici nu pătrundeau razele soarelui și domnea un miros închis și apăsător. În căminul umed și demodat fusese nu demult aprins un foc care acum părea că are de gînd să se stingă; fumul supărător care umplea odaia părea mai rece decît aerul curat, întocmai ca și ceața din mlaștinile noastre. Cîteva lumînări albe, așezate pe căminul înalt, luminau slab odaia, sau ar fi mai potrivit să spun că-i tulburau slab bezna. Camera era mare, ba aș
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
aprins un foc care acum părea că are de gînd să se stingă; fumul supărător care umplea odaia părea mai rece decît aerul curat, întocmai ca și ceața din mlaștinile noastre. Cîteva lumînări albe, așezate pe căminul înalt, luminau slab odaia, sau ar fi mai potrivit să spun că-i tulburau slab bezna. Camera era mare, ba aș putea spune că pe vremuri fusese chiar frumoasă, dar toate lucrurile care se zăreau erau acoperite cu praf și mucegai și se desfăceau
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
hotare și dă-mi pe mână trădătorii. -Măria-ta eu lucrez cu entitățile oculte ale întunericului. Accepți? -Accept-spuse Petru. -Soluția este un paleativ de moment, nu și de viitor. -Dă-i drumu! -Stăpâne al infernului am nevoie de tine-invocă astrologul magician. În odaie apăru un cavaler îmbrăcat în armură neagră, purtând pe cap un coif cu coarne de taur, tuciuriu, păros. cu laba picioarelor despicată în două copite. -Care-ți este porunca? -Adună-ți armata și înconjoară regatul. Omoară și alungă dușmanii care vor să
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
am așezat la masă să văd dacă stăteam bine pe scaun și mi-am aranjat pe ea cărțile cu care venisem, hârtia, sticla cu cerneală și stiloul. Aveam ceva bani în buzunar de care însă n-aveam nevoie, fiindcă atât odaia cât și masa erau gratuite, focul ardea în sobă trosnind și mă simțeam cu desăvârșire singur și fericit de tinerețea mea. Venisem acolo la recomandarea ministerului de unde plecasem, a lui Minai Novicov, care mă simpatiza. El citea presa literară și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
căuta la acel minister. Eșecul meu de la Bălcești era uitat, îmi aminteam de promisiunea făcută cititorului la sfârșitul volumului meu de debut, că acei eroi din ultima nuvelă vor fi urmăriți într-un conflict mai larg. Și acum stăteam în odaia mea din Sinaia și după primele ore de exaltare, care ne stăpânesc totdeauna când suntem într-un oraș necunoscut și nimerim și într-o odaie mare și frumoasă, ceva am simțit că se micșorează și cade în starea mea de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
din ultima nuvelă vor fi urmăriți într-un conflict mai larg. Și acum stăteam în odaia mea din Sinaia și după primele ore de exaltare, care ne stăpânesc totdeauna când suntem într-un oraș necunoscut și nimerim și într-o odaie mare și frumoasă, ceva am simțit că se micșorează și cade în starea mea de spirit: nimic nu mai zbura, iluziile se retrăgeau.... M-am ridicat de la masă și m-am culcat. Conflict mai larg? îmi spuneam, care conflict? Nu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mărite cu el. Cum el era profesor acolo la Vatra luminoasă, și câștiga, ea vroia să-l scoată din acea casă (sinistră pentru cine nu era orb) și să-l aducă la ea... Într-adevăr pe coridoare și chiar în odăi mirosea parcă a orbi, un miros straniu, de ciment umed și murdar, deși murdar nu era, de ceva nespălat și rânced. Culorile erau întunecate peste tot, deși grija de casă o aveau văzători angajați, care ar li putut pune o
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
acuitate având de partea mea începutul vieții, nu mă speria nebunul lui Gogol, și contrariu a ceea ce îmi spusese orbul, râdeam de Dobcinski și Bobcinski, de Manilov și de Sobakievici... Rămâneam pierdut ceasuri întregi cu coatele sub ceafă, în mica odaie a lui Nilă, de la mansardă, stăpânit de admirație pentru marele Gogol, ale cărui rătăciri nu mă interesau și nu vroiam să le cunosc și dorind să scriu ca el, să surprind și eu, asemeni lui, spectacolul vieții, care poate stârni
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Urâta femeie nu era și năroadă, dimpotrivă, o mare știință a vieții se ghicea din spusele ei. Era domoală, odihnitoare, iar mierea în care își învăluia cuvintele atrăgea. - Ce să-ți dau eu ție? mă întrebă ea după ce intrai în odaie. O cafea, o dulceață? - Și una și alta, îi răspunsei. Odaia avea pământ pe jos, dar era curată, cu calendar în perete și nelipsitele fotografii. Se duse în odaia de la intrare, care era bucătărie și îmi pregăti, la lampa cu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
vieții se ghicea din spusele ei. Era domoală, odihnitoare, iar mierea în care își învăluia cuvintele atrăgea. - Ce să-ți dau eu ție? mă întrebă ea după ce intrai în odaie. O cafea, o dulceață? - Și una și alta, îi răspunsei. Odaia avea pământ pe jos, dar era curată, cu calendar în perete și nelipsitele fotografii. Se duse în odaia de la intrare, care era bucătărie și îmi pregăti, la lampa cu gaz, o cafea. De-acolo îmi vorbea. Ce mai face tata
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
să-ți dau eu ție? mă întrebă ea după ce intrai în odaie. O cafea, o dulceață? - Și una și alta, îi răspunsei. Odaia avea pământ pe jos, dar era curată, cu calendar în perete și nelipsitele fotografii. Se duse în odaia de la intrare, care era bucătărie și îmi pregăti, la lampa cu gaz, o cafea. De-acolo îmi vorbea. Ce mai face tata (adică taică-meu!) dar surorile, ce mai zice Nilă... Ne știa pe toți ca și când am fi fost rude
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
tu ai pe cineva pe-aici, vreo rudă... - N-ampe nimeni. - Și acum unde stai? Stătea prin apropiere de Filatură, pe Pantelimon. Ne dădurăm jos, oprirăm la o brutărie de unde ea cumpără o franzelă, pe urmă intrarăm într-o curte. În odaia ei intrai direct de pe pământ. Proprietarul stătea în față într-o casă adevărată, iar de-a lungul curții întinse, făcuse aceste cămăruțe de închiriat. Singurul geam era cel al ușii. Sobă n-avea, dar avea o plită, sub care aprinse
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
aprinse focul cu lemne și aerul se mai dezmorți. Scoase dintr-un mic dulap salam, sparse câteva ouă într-o tigaie și ne așezarăm la mica măsuță de lângă plită și mâncarăm. Avea și cafea. - După ce mă calific mă mut din odaia asta. - Merge greu cu calificarea? - Nu, dar leafă mai bună nu-mi dă decât după trei luni. Nu e grea calificarea, mașinile merg singure, dar sunt supravegheată până mi se dau mâinile... trebuie să scoți în viteză fusele, să legi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
la fața și mi-a spus că o să vorbească el cu inginerul, poate îmi găsește ceva... "Unde stai?" zice. I-am spus că dorm pe jos la cineva de la noi , din sat, că nu e loc, au și ei o odaie cu trei copii. Lucrează la Depozitul sanitar, încarcă, descarcă... "Găsim noi", zice. Mi-a plăcut de el că nu pălăvrăgea... Sta, așa, pe gânduri și bea tutun, îi plăcea să-și răsucească încet foița și să trosnească tabachera. Mă așteptam
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
sunt de vină, reluă ea întru târziu. De ce? Păi aici era! Nu mai știam nici eu de ce. Se purtase bine cu el, îl iubise, avusese încredere. Dar dacă ar fi făcut totul pe dos, să nu-l fi primit în odaia ei, să-i fi râs în nas, să nu fi dat doi bani pe promisiunile lui... Cine știe? Poate ar fi fugit de la început (și atunci n-ar mai fi fost înșelată) dar poate s-ar fi prins de ea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
era ușor de găsit, n-o cunoștea nimeni, dar până la urmă am dat de ea. Gheorghe însă nu era acasă. Soția lui, o tânără doamnă cu păr bogat, dar cu un nas proeminent, m-a invitat în casă (aveau o odaie într-o curte frumoasă, cu pomi, cu asfalt pe alee și pompă de apă) și mi-a spus că mă așteptaseră duminica trecută. - Acum nu e acasă, vino și dumneata duminica viitoare, zise ea rece. Nu-mi plăcea, dacă vroiam
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
că aș fi în mod dialectic, adică fără voia mea, "dușman al republicii populare romîne"; asemenea calificativ nu era o glumă, am fost probabil salvat de acel "fără voia mea"). Am observat la timp că omul care se plimba prin odaie nu avea surâs. El stătuse la pușcărie pentru ideile lui, ceva dramatic se produsese în timp ce eu eram copil, nu știam încă de ce și vroiam să aflu. Și Paul Georgescu stătuse, dar de câte ori îl întrebam, păstra o tăcere. - Puneți prea multe
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
câteva case, plină de gropi, hârtoape... - Na, mă, și ție, i-am zis băiatului, și i-am dat niște mărunțiș. Dobrinescu era acasă și în mod bizar singur. Nu era o casă, ci un fel de dărăpănătură, cu o singură odaie. în odaie, frig ca afară. - Ce dracu faci tu aici? l-am întrebat. Stătea în pat și citea, învelit într-o plapumă dubioasă, sordidă ca și încăperea. Mi-a făcut cu ochiul și vesel nevoie mare de vederea mea, a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
plină de gropi, hârtoape... - Na, mă, și ție, i-am zis băiatului, și i-am dat niște mărunțiș. Dobrinescu era acasă și în mod bizar singur. Nu era o casă, ci un fel de dărăpănătură, cu o singură odaie. în odaie, frig ca afară. - Ce dracu faci tu aici? l-am întrebat. Stătea în pat și citea, învelit într-o plapumă dubioasă, sordidă ca și încăperea. Mi-a făcut cu ochiul și vesel nevoie mare de vederea mea, a râs. Era
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
revelionul, să ciocnim și noi un pahar... - Cum să nu, zice, dar eu n-am un leu. - Am eu, i-am răspuns. Și am intrat într-un magazin de vinuri, am cumpărat o sticlă și am ajuns în dărăpănata lui odaie. Numai că pe mine m-a apucat deodată frigul și au început, cu paltonul pe mine, să-mi clănțăne dinții. Afară era mai cald decât acolo. I-am spus că nu pot să stau, să mergem la mine, unde e
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
zic, hai la mine. Nici nu m-auzea. A pus mâna pe-un topot și s-a apucat de treabă. Dulapul sfârtecat făcea un zgomot groaznic. Dobrinescu era din ce în ce mai vesel. În curând focul începu să ardă trosnind în sobă și odaia se încălzi. Mă dezbrăcai de palton. Râdeam amândoi. Destuparăm sticla vârând dopul înăuntru și ciocnirăm, el cu o ceașcă, eu cu singurul pahar pe care îl avea. - Nici eu nu mai stau la școală după ce îmi iau capacitatea, îl aud
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
vreme de furtună, bă, intrați în casă, închideți ferestrele, în timp ce trăsnetele spintecau cerul și ploaia izbea în geamuri, mă făcu să înțeleg că marele oraș trăia și el ceva asemănător cu o primejdie și că trebuia să mă închid în odaie și să închid și geamurile. ... Mă trezii a doua zi spre prânz, după un somn lung, cu Nilă vesel, care intră în odaie și îmi aruncă pe masă un pachet de salam și o franzelă. - Ia, mă, și mănîncă! Parcă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
marele oraș trăia și el ceva asemănător cu o primejdie și că trebuia să mă închid în odaie și să închid și geamurile. ... Mă trezii a doua zi spre prânz, după un somn lung, cu Nilă vesel, care intră în odaie și îmi aruncă pe masă un pachet de salam și o franzelă. - Ia, mă, și mănîncă! Parcă ar fi zis: ți-am spus eu, acuma vezi... mănâncă și taci! Mă uitai la el: adică cum?! - Legionarii! murmură. - Ce e cu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
că în fiecare duminică vânzătoarea de cofetărie le aducea soțului ei, acasă. La sfârșit ne servi cafele. Între timp femeia născuse, dar nu văzusem copilul și o întrebai unde era. - Cum unde, se miră ea, nu l-ai văzut în odaie? Doarme în pătucul lui. Nu văzusem pătucul. Femeia își aprinse un ciubuc și începu să fumeze liniștită. După naștere se calmase și parcă nici nasul nu-l mai avea așa mare, poate din pricina pieptănăturii, atunci părul castaniu îi cădea bogat
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
drept cel mai bun. Avea dreptate. Ba nu, Voltaire avea dreptate! Ba nu, Leibniz, Tout est pom le mieux dans le meilleur des mondes possibles... Oui, mais... Eram invitați de domnișoarele satului, eleve sau studente care ne serveau cafele în odăi mari și răcoroase, încărcate cu mobile de nuc și covoare pe jos și pe pereți... Ne arătau albume elegante, pline chiar eu fotografii cu ofițeri supli și doamne în floarea vârstei, care fuseseră rude sau prieteni sau bunici dispăruți de pe
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]