4,587 matches
-
gen.-mr. Joseph Hooker, pe care Burnside îl displăcea și în care nu avea încredere. Burnside a preluat comanda la 7 noiembrie. Ca răspuns la insistențele lui Lincoln și ale generalului Henry W. Halleck, Burnside a pus la cale o ofensivă pentru sfârșitul toamnei; și-a comunicat planul său lui Halleck la 9 noiembrie. Planul se baza pe mișcarea rapidă și pe diversiune. Avea să-și concentreze armata în mod vizibil lângă Warrenton, prefăcându-se că se deplasează spre Culpeper Court
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
asasinat prizonierii de război americani la răscrucea Baugnez aflată la câțiva kilometri sud de orașul Malmedy din Belgia. Din punct de vedere istoriografic, acest eveniment poartă numele de „masacrul de la Malmedy”, deși orașul propriu-zis nu a fost afectat în cursul ofensivei. Această crimă de război, care se înscrie într-o serie de astfel de acțiuni comise de aceeași unitate în cursul aceleiași zile și a zilelor următoare a făcut obiectul unui proces desfășurat la tribunalul militar internațional de la Dachau în 1946
Masacrul de la Malmedy () [Corola-website/Science/324527_a_325856]
-
astfel de acțiuni comise de aceeași unitate în cursul aceleiași zile și a zilelor următoare a făcut obiectul unui proces desfășurat la tribunalul militar internațional de la Dachau în 1946. În cadrul planurilor prevăzute de Adolf Hitler pentru ceea ce avea să devină Ofensiva din Ardeni, efortul principal de rupere a liniilor aliate a fost încredințat Armatei a VI-a Panzere aflată sub comanda generalului Sepp Dietrich care trebuia să penetreze frontul aliat între Monschau și Losheimergraben pentru a trece Meuse înainte de a cuceri
Masacrul de la Malmedy () [Corola-website/Science/324527_a_325856]
-
față de civilii belgieni. Încă de la început, operațiunile de pe frontul Nord au mers prost și, din cauza rezistenței persistente a trupelor americane, au întârziat mult. Atunci când Peiper spera să poată exploata o breșă în dimineața zilei de 16 decembrie, prima zi a ofensivei, a trebuit să tragă frânele, împotmolit în spatele frontului, în vreme ce infanteria germană întârzia. Puțin înaintea zorilor zilei de 17 decembrie, a reușit el însuși o primă pătrundere în direcția Honsfeld unde elemente ale grupului său au ucis cu sânge rece mai
Masacrul de la Malmedy () [Corola-website/Science/324527_a_325856]
-
de recunoaștere, au fost debarcate de asemenea. Lansatoare de rachete Rapier au fost debarcate și puse pe poziție, fiind cărate la bordul elicopterelor Westland Sea King. A doua zi au stabilit un cap de pod sigur, de unde au putut conduce ofensiva ulterioară asupra trupelor argentiniene. Din acest loc, brigadierul Julian Thompson din trupele de pușcași marini a elaborat un plan de a captura Darwin și Goose Green, înainte să se concentreze asupra forțelor principale argentiniene, concentrate în Port Stanley. Imediat după
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
de la bordul pachebotului SS “Canberra” și navelor “Nordland” și ”Stromness”, ca și a trupelor transferate de pe RMS “Queen Elizabeth 2” în Georgia de Sud, noul comandant divizionar britanic, generalul maior Jeremy Moore avea deja suficiente trupe pentru a declanșa o ofensivă contra trupelor argentiniene din Stanley. În timpul acestei desfășurări de forțe, atacurile aviației argentiniene asupra navelor britanice au continuat, acestea soldându-se cu uciderea a 56 militari britanici. Dintre aceștia, 32 aparțineau trupelor Welsh Guards de pe navele auxiliare (RFA - Royal Fleet
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
pierdut un singur om. Încă doi oameni au murit în cursul Operațiunii Corporate, urcând totalul pierderior britanice la 260 persoane. În total, numărul de răniți a fost de 1188 de partea argentiniană și 777 de cea britanică. Înainte să înceapă ofensiva britanică, guvernele Marii Britanii și Argentinei au convenit să stabilească o zonă marină în care amândouă părțile implicate în conflict să-și poată plasa nave spital fără să se teamă de un atac al părții adverse. Această zonă, un cerc cu
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
Otto a asigurat alegerea fiului său, Otto al III-lea ca rege al Italiei și implicit, succesor al său și a lansat apelul de trimitere de întăriri dinspre Germania. Împăratul s-a stins în anul imediat următor, înainte de a relua ofensiva în sudul Italiei. Situația din sudul Italiei a fost serios zdruncinată ca urmare a bătăliei de la Stilo. Pe lângă Landulf al IV-lea, au murit în luptă și frații săi, principele Pandulf al II-lea de Salerno și Atenulf. Cu toate că trupele
Bătălia de la Stilo () [Corola-website/Science/324617_a_325946]
-
o flotă venețiană comandată de dogele Giustiniano Partecipazio. Însă atunci când o epidemie de ciumă a ucis o bună parte din trupele musulmane, inclusiv pe Asad însuși, sarazinii s-au retras în castelul de la Mineo. În continuare, musulmanii au revenit în ofensivă, dar au eșuat în tentativa de a cuceri Castrogiovanni (actuala Enna, unde a murit Eufemius) și s-au retras înapoi la Mazara. În 830, ei au primit consistente întăriri constând din 30.000 de oameni din Africa de nord și
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
o flotă venețiană comandată de dogele Giustiniano Partecipazio. Însă atunci când o epidemie de ciumă a ucis o bună parte din trupele musulmane, inclusiv pe Asad însuși, sarazinii s-au retras în castelul de la Mineo. În continuare, musulmanii au revenit în ofensivă, dar au eșuat în tentativa de a cuceri Castrogiovanni (actuala Enna, unde a murit Eufemius) și s-au retras înapoi la Mazara. În 830, ei au primit consistente întăriri constând din 30.000 de oameni din Africa de nord și
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
și cea cu avarii de la frontierele răsăritene, i-au permis să aibă mână relativ liberă în chestiunile italiene, însă după puțină vreme a intrat în conflict atât cu bizantinii, cât și cu papalitatea. O primă încercare de a profita de pe urma ofensivei arabe asupra Constantinopolului, în 717, prin atacarea posesiunilor bizantine din Italia s.a materializat prin rezultate nesemnificative; pentru a atrage papalitatea de partea sa, a trebuit să aștepte să izbucnească tensiunile cauzate de înrăutățirea situației de pe urma taxelor bizantine, culminând cu
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
din urmă va conduce la constituirea Statului papal. În anii următori, Liutprand a intrat într-o alianță cu exarhul de Ravenna împotriva papalității, însă fără a renunța la cea cu papa împotriva exarhului; această joc dublu a fost încoronat cu ofensivă care a condus la trecerea ducatelor din Langobardia Minor (Spoleto și Benevento) sub autoritatea sa, în cele din urmă ajungând să negocieze ca pacea dintre papalitate și Bizanț să se încheie în benefiiul longobarzilor. Niciun rege longobard nu mai obținuse
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
aproximativ 15% din populația Moreei. Pe de altă parte, în ciuda înfrângerii tactice suferite în Moreea, Alexei Orlov a reușit să-și îndeplinească misiunea principală - mobilizarea a numeroase forțe otomane în Grecia, ceea ce a permis lui Piotr Rumianțev-Zadunaiski să obțină o ofensivă încununată de succes în sudul Dunării. După ce a ajuns în patrie, Alexei Orlov a încercat într-o scrisoare aderesate împărătesei Ecaterina cea Mare să explice eșecul expediției dând vina pe nestatornicia, lașitatea și lăcomia grecilor. Spre deosebire de acesta, istoricii ruși precum
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
aplicare de Moltke în Primului Război Mondial în formă modificată, care pus în aplicare în prima lună a războiului aproape a adus victoria germană. Cu toate modificările aduse planului inițial, un contraatac francez la marginea Parisului în prima bătălie de la Marna și ofensiva rusă surprinzător de rapidă a oprit ofensiva germană și a dus la ani de luptă în tranșee. Planul a fost subiectul unor dezbateri intense între istorici și strategii militari de atunci și până în zilele noastre. Ultimele cuvinte ale lui Schlieffen
Planul Schlieffen () [Corola-website/Science/326170_a_327499]
-
modificată, care pus în aplicare în prima lună a războiului aproape a adus victoria germană. Cu toate modificările aduse planului inițial, un contraatac francez la marginea Parisului în prima bătălie de la Marna și ofensiva rusă surprinzător de rapidă a oprit ofensiva germană și a dus la ani de luptă în tranșee. Planul a fost subiectul unor dezbateri intense între istorici și strategii militari de atunci și până în zilele noastre. Ultimele cuvinte ale lui Schlieffen au fost "nu uitați să păstrați flancul
Planul Schlieffen () [Corola-website/Science/326170_a_327499]
-
multor dezbateri. L.C.F. Turner în 1970 a descris modificările lui von Moltke ca "o modificare substanțială în planul lui Schlieffen și unul care, probabil a condamnat campania germană în vest înainte de a fi fost lansată." Turner susține că, prin slăbirea ofensivei principale germane, ea nu au avut o șansă reală de a învinge armata franceză destul de repede, prin urmare, armata germană a fost blocată într-un război pe două fronturi. De asemenea, el susține că evitarea de a merge prin Olanda
Planul Schlieffen () [Corola-website/Science/326170_a_327499]
-
documentele lui Schlieffen capturat de Armata SUA împreună cu alte documente germane de război arată că memorandumul nu a fost niciodată finalizat într-un program operațional. Nu există comenzi sau detalii operaționale (cum ar fi specificarea unităților pentru fiecare zonă a ofensivei) au fost anexate. În plus, Fromkin spune că memorandumul recunoaște faptul că, pentru ca planul să fie fezabil armata germană are nevoie de mai multe divizii și sunt necesare mai mult drumuri paralele prin Belgia. Fromkin continuă prin a preciza că
Planul Schlieffen () [Corola-website/Science/326170_a_327499]
-
transfere trupele din Asia Mică în Peloponez. Rebelii au reușit doar să întârzie deplasarea turcilor, fiind înfrânți în pasul Retina (Salonic). Insurecția din Halkidiki s-a rezumat doar la acțiunile din peninsulele Muntelui Atos și Kassandra. Pe 30 noiembrie 1821, ofensiva declanșată de noul pașa al Salonicului, Mehmet Emin Abulubud, s-a încheiat cu o victorie decisivă otomană la Kassandra. Supraviețuitorii eleni ai înfrângerii de la Kassandra, printre ei aflându-se și Pappas, au fost salvați de vasele din Psara, care i-
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
infanteriști și 1.000 de cavaleriști. Ibrahim a obținut rapid o victorie împotriva garnizoanei elene de pe insula Sphactiria, din apropierea coastei Messiniei. În condițiile în care grecii erau implicați în conflicte interne și erau profund dezorganizați, Ibrahim Pașa a trecut la ofensivă și a devastat vestul Peloponezul. Guvernul elen a încercat să revigoreze armata și l-a eliberat pe Kolokotronis din închisoare, dar nici acesta nu a reușit să oprească seria succeselor militare egiptene. La sfârșitul lunii iunie, Ibrahim a cucerit orașul
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
în această regiune ar fi însemnat un ajutor important adus cauzei Puterilor Centrale de pe frontul polono-galițian, de unde rușii ar fi fost obligați să retragă forțe pentru sprijinirea teatrului de lupte caucazian. Germanii și-au dat seama de importanța practică a ofensivei otomane în Caucaz ca diversiune la acțiunile Puterilor Centrale pe frontul de răsărit și au sprijinit cu arme și muniții Armata a 3-a otomană, care urma să fie însărcinată cu efectuarea acestei operațiuni. Ministrul de război otoman, Enver Pașa
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
insurecției antiotomane. Istoricul Erikson consideră că după această întâlnire, CUP a ajuns la concluzia că au fost urzite planuri detaliate armeano-ruse pentru desprinderea regiunii din cadrul Imperiului Otoman Conflictul a început din inițiativa rușilor, care au declanșat pe 1 noiembrie 1914 Ofensiva Bergman. Ei au traversat frontiera, urmărind să ocupe Doğubeyazıt și Köprüköy. Declarația oficială de război a Imperiului Rus la adresa Imperiului Otoman a fost prezentată a doua zi, pe 2 noiembrie. Forțele rușilor erau formate din 25 de batalioane de infanterie
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
a făcut planuri pentru organizarea unei defensive puternice și pregătirea contraatacului atunci când condițiile meteo aveau să fie favorabile. Ordinele lui Izzet au fost însă contramandate de Enver Pașa, ministrul otoman de război, iar Armata a 3-a otomană a declanșat ofensiva pe 7 noiembrie. La ofensivă participau militarii Corpului al 9-lea, unitățile de cavalerie și Regimentul tribal kurd. Cavaleria otomană nu a reușit să ducă la bun sfârșit operațiunea de încercuire a trupelor ruse, iar participarea kurzilor s-a dovedit
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
unei defensive puternice și pregătirea contraatacului atunci când condițiile meteo aveau să fie favorabile. Ordinele lui Izzet au fost însă contramandate de Enver Pașa, ministrul otoman de război, iar Armata a 3-a otomană a declanșat ofensiva pe 7 noiembrie. La ofensivă participau militarii Corpului al 9-lea, unitățile de cavalerie și Regimentul tribal kurd. Cavaleria otomană nu a reușit să ducă la bun sfârșit operațiunea de încercuire a trupelor ruse, iar participarea kurzilor s-a dovedit un fiasco. În aceste condiții
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
puști, 1.000 de pistoale și câteva arme vechi, luptau să apere 30.000 de localnici și 15.000 de refugiați. Luptele au durat mai mult de trei săptămâni, până la venirea trupelor ruse. Iudenici a început pe 6 mai o ofensivă în teritoriul otoman. Una dintre direcțiile ofensivei era spre lacul Van, pentru sprijinirea apărătorilor Vanului. O brigadă de cazaci transbaikalieni și subunități ale voluntarilor armeni au început marșul spre Van . Pe 21 mai, generalul Iudenici a fost primit în oraș
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
arme vechi, luptau să apere 30.000 de localnici și 15.000 de refugiați. Luptele au durat mai mult de trei săptămâni, până la venirea trupelor ruse. Iudenici a început pe 6 mai o ofensivă în teritoriul otoman. Una dintre direcțiile ofensivei era spre lacul Van, pentru sprijinirea apărătorilor Vanului. O brigadă de cazaci transbaikalieni și subunități ale voluntarilor armeni au început marșul spre Van . Pe 21 mai, generalul Iudenici a fost primit în oraș, i-au fost oferite cheile orașului și
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]