5,154 matches
-
ochilor? Epistemologic și experimental accesul către această lume este diferit. Cât de mult ne-au schimbat timpurile! Mă pot schimba și eu într-un obiect al propriei mele minți sau într-o funcție a unui proces tehnologic, dar nu și ontologic. O lume de obiecte și funcții ar înlocui totul și omul contemporan nu e departe de un astfel de drum. Inteligența artificială conduce și ea la noi relații care depersonalizează, frustrează, duce la nihilism, adicții, tulburări comportamentale. Non-realitatea nu poate
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
acest punct geometric definit e Marele Arhitect al Universului. Frumusețea universului nu poate fi luciferică. Centrul e Dumnezeu în infinit, necreat și omniprezent. Centrul nu poate fi teluric, nici creștin și nici masonic sau rosicrucian. Această minunată lume o întâlnim ontologic, temporal și spațial, atât în gândirea taoistă, cea vedică, a înțelepciunii egiptene ori mayașe, cât și în preistoria continentelor Mu și Atlantidei. Inversiunea de cosmos pare a fi realizată și pendefundian când clopotul își deschide gura sa înspre susul presupus
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în Poetul, tot sufletul fiindu-i sub cunoașterea Celui ce compasul și-a pus / Pe marginea lumii-ntre viață și-apus. Toate componentele arcului reflex ce domină sufletul arătă cum acesta reprezintă un har propriu omenesc, cristic, în virtutea rangului său ontologic, pentru că este actul pasiv în raport cu arcul reflex noetic, cu Dumnezeu, dar activ față de structurile trupului. Această triplă relație, o treime pământeană bine conturată față de cea divină, realizează aparteneța omului la universul căruia îi este tributar. Și, oare, ce poate fi
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de a aprecia existența umană constituie o alchimie spirituală care ține cu adevărat cont de dualitatea omului, de ambiguitatea căreia îi este tributară. Cum îmi spunea Constantin Noica într-una dintre epistolele sale: simbolul constituie un exemplu tipic de totalitate ontologică care justifică o hermeneutică a totalității, pentru că dominanta tradiției este de a integra în Unul, în divinitate, universul organic și sacru. Deci modelul primordial unifică, constituie centrul și factorul integrativ al omului, parte din creație și totodată parte din creator
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Sfatul Domnului sub chipul unui Om, Însuși Isus, pe muntele Galaad și Hermon, pe al contracției hotar ca să-l creeze pe Omul cel căzut... ..... și Omul începu să se trezească din așternutul morții... Și Duhul Sfânt coboară într-o deschidere ontologică ce nu pare absolută, desprinzându-se prin inflexiune temporală de conștiința cosmică, deci din veșnicie. Pierderea limbajului în distorsiunile temporale par a fi sincopele pe care atât poetul cât omul și obișnuit le realizează în viața zilnică. Conștiințele omenirii par
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ordin, locuri care devin sursă de încântare a amintirilor și eminamente încărcate de sacralitate. În acestea el primește revelația realității, alta decât cea de toate zilele 1209. Astfel poesia sa recrează un spațiu divin, centru al universului propriu, experiențele sale ontologice ajutându-l să descopere esența lucrurilor, arcanele atât de mult ascunse privirilor lăuntrice ale oamenilor. Porțile Cerului și ale Infinitului se ating și sunt absolut asemănătoare 1210. Creierul uman ramâne însă încă o enigmă pentru cercetători, neurologi, anatomiști, medici și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
trupul? Și omul nu-i același lucru cu sufletul ci conjugarea lor într-o eternă realitate a cărei origine ne străduim să o tălmăcim 1240. E, cum aș spune eu, ca inițiat al lumii, personalitatea sufletului. E ceea ce ne locuiește ontologic, sursă creștină pentru viața și creația omenească. Sunt doar o picătură Și cum aș putea altfel fi Când simt întreg oceanul Cum curge în mine1241. Aici e izvorul, fântâna, apă vitală pentru o iluzie ce domnină creația poetică. Focul, flăcările
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ce i s-a întâmplat în realitate lui Lawrence la Déraa? Până și un dinte de câine, când i te închini, capătă un nimb de strălucire. Obiectul venerat e înzestrat cu o putere proprie, acesta este înțelesul simplu al dovezii ontologice. Și dacă te pricepi să torni destulă artă, atunci o minciună ne poate ilumina la fel de bine ca și adevărul. În fond, ce e adevărul, acel adevăr? În măsura în care ne cunoaștem, suntem cu toții niște falsuri, niște contrafăcuți, maldăre de iluzii. Poți vreodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
este singura cale, dar e foarte abruptă. — Eu credeam că oamenii religioși sunt indivizi foarte slabi care venerează ceva puternic. — Așa gândesc ei. Cel ce venerează, conferă obiectului venerat putere, o putere reală, nu una imaginară, acesta este sensul dovezii ontologice, una dintre ideile cele mai ambigue pe care le-a făurit vreodată inteligența omenească. Dar această putere este înfiorătoare. Dorințele și atașamentele noastre ne creează zeii. Și în momentul în care te eliberezi de un atașament, vine un altul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Mihai Eminescu"; 20. Marcel Chirnoaga, artist plastic, pentru merite deosebite în ilustrarea operei eminesciene; 21. Simona Cioculescu, cercetător, coautor la ediția Perpessicius - Eminescu "Opere"; 22. Theodor Codreanu, prozator, critic și istoric literar, istoric, publicist, autorul lucrărilor "Eminescu - dialectica stilului", "Modelul ontologic eminescian", "Dublă sacrificare a lui Eminescu" și a peste o sută de studii și articole; 23. Marin Constantin, muzician, pentru merite deosebite în promovarea operei eminesciene; 24. Mihai C.V. Cornaci, numismat și filatelist, inițiatorul și organizatorul unor simpozioane și expoziții
DECRET nr. 439 din 6 noiembrie 2000 privind conferirea medaliei comemorative "150 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/131515_a_132844]
-
ființa religiei, teorii despre originea, si ființă religiei). 2. Argumente raționale pentru dovedirea existenței lui Dumnezeu; generalități; argumentul istoric, cosmologic: a) argumentul cauzalității, b) argumentul mișcării, c) argumentul contingenției, d) argumentul antropologic, e) argumentul teleologic, f) argumentul moral, g) argumentul ontologic. 3. Revelația, dumnezeiasca (Revelația naturală și supranaturala) 4. Căile de transmitere a Revelației supranaturale: Sfântă Scriptură (inspirația, lectură, si tâlcuirea), Sfântă Tradiție (Sfântă Scriptură și Sfântă Tradiție, aspectul statornic și dinamic al Sfintei Tradiții, monumente sau documente ale Sfintei Tradiții
ORDIN nr. 4.321 din 29 august 2001 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
arena mondială. Pe parcursul istoriei, indivizii și statele au manifestat o preocupare constantă pentru dezvoltarea unui model care ar oferi stabilitatea și predictibilitatea în raporturile cu ceilalți. Din acest punct de vedere, ordinea poate fi privită ca element crucial pentru securitatea ontologică nu doar a indivizilor, ci, în acest context, a statelor care compun sistemul internațional. După prăbușirea sistemului bipolar caracterizând perioada Războiului Rece, conceptul de ordine mondială a devenit extrem de popular și a fost deseori utilizat în mod abuziv, fără a
Ordinea mondială concepte şi perspective. In: RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró, Stanislav Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1531]
-
o casă mică/mare, un stâlp înalt/scurt, un om înalt/scund, o potecă lată/ângustă, o frunză verde/galbenă/ruginie/roșie etc. În sistemul lexical al limbii, adjectivele se înscriu în serii semantice de diferite dezvoltări, în funcție de reflectarea realităților ontologice în interiorul raportului limbă-gândire. Seriile au ca trăsătură comună o anumită proprietate a obiectelor lumii extralingvistice, iar constituenții seriilor, variante de realizare a acestor proprietăți: formă (rotund, pătrat, oval etc.), greutate (greu, ușor), dimensiuni spațiale (lung, scurt; lat, îngust; larg, strâmt
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dimensiuni spațiale (lung, scurt; lat, îngust; larg, strâmt; înalt, scund etc.) sau temporale (vechi, nou, bătrân, tânăr), culoare (verde, alb, albastru, galben etc.) ș.a.m.d. Însușirea exprimată de adjective se actualizează prin intermediul substantivelor. În funcție de specificul interpretării lingvistice a realității ontologice, sfera semantică a adjectivului prezintă diferite grade de deschidere, concretizate în posibilitățile de combinare în planul semantic al textului; datorită caracterului său polisemantic, adjectivul mare, relativ indiferent la conținutul lexical al substantivului, se poate realiza printr-un număr nedeterminat de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
continua, a dura, a se întrerupe, a repeta, a se porni, a se apuca etc.; • verbe meteorologice: a ploua, a tuna, a fulgera, a se însenina etc. La cel de-al doilea nivel, verbele se diferențiază, (a) în funcție de specificitatea, determinată ontologic, de desfășurare a procesualității, (b) și, în strânsă legătură cu acest specific dar dintr-o altă perspectivă, în funcție de desfășurarea raportului dintre subiect și dinamica planului semantic al verbului. Raportul dintre conținutul semantic-concret al verbului și natura procesuală a acestui conținut
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vol.II, p.481), în cap. Construcții reflexive și construcții reciproce. (idem, pp.145-167). Dacă în definirea categoriei diatezei autorii capitolului păstrează, fie și din perspectiva stabilirii unui raport direct între forma verbului și realitatea lingvistică, identitatea celor două realități: ontologică și lingvistică, în descrierea diatezelor activă și pasivă cele două planuri, ontologic și lingvistic, se amestecă: subiectul gramatical (realitate lingvistică) este raportat la acțiune (realitate extralingivistică). Confundarea planurilor a fost, însă, determinată, fără îndoială, de incapacitatea definiției dată diatezei de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pp.145-167). Dacă în definirea categoriei diatezei autorii capitolului păstrează, fie și din perspectiva stabilirii unui raport direct între forma verbului și realitatea lingvistică, identitatea celor două realități: ontologică și lingvistică, în descrierea diatezelor activă și pasivă cele două planuri, ontologic și lingvistic, se amestecă: subiectul gramatical (realitate lingvistică) este raportat la acțiune (realitate extralingivistică). Confundarea planurilor a fost, însă, determinată, fără îndoială, de incapacitatea definiției dată diatezei de a distinge diferitele variante de actualizare a categoriilor; în plan ontologic, „raportul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
planuri, ontologic și lingvistic, se amestecă: subiectul gramatical (realitate lingvistică) este raportat la acțiune (realitate extralingivistică). Confundarea planurilor a fost, însă, determinată, fără îndoială, de incapacitatea definiției dată diatezei de a distinge diferitele variante de actualizare a categoriilor; în plan ontologic, „raportul dintre acțiune și autorul ei” este totdeauna același; de vreme ce e autorul ei, acțiunea este totdeauna făcută de acesta („autorul ei”). Absența unei concepții clare despre raportul dintre formă (lingvistică) și conținut (lingvistic) a determinat și modul de interpretare a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
subiectul vorbitor realitatea poate rămâne aceeași, dar se produc schimbări în realitatea extralingvistică: Tatăl și-a regăsit copilul. Tatăl a fost regăsit de copil. Deosebirea dintre cele două enunțuri sintactice reflectă două sensuri diferite de desfășurare a acțiunii în plan ontologic: 1. În primul enunț, acțiunea pleacă de la „obiectul” A, activ, interpretat semantico-sintactic printr-un substantiv-subiect gramatical - tatăl, și se încheie în „obiectul” B, pasiv, interpretat semantico-sintactic printr-un substantiv-complement direct - copilul. 2. În cel de-al doilea enunț, acțiunea pleacă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
două „obiecte” diferite din planul referențial: A - „obiectul” pasiv ® subiect gramatical; B - „obiectul” activ ® complement de agent. Raportul sintactic de la baza diatezei pasive: subiect gramatical - verb-predicat - complement (de agent) este expresia inversată, prin interpretarea lingvistică a locutorului, a raportului logic/ontologic: Ultimul a închis ușa. șautor/subiect gram.ț ® șobiect/compl. gram.ț șobiect/subiect gram.ț ¬ șautor/compl. gram.ț De ultimul a fost închisă ușa. Observații: În sintagmele diatezei pasive marcată de pronumele-morfem se, „obiectul” în care își are
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
opozițiilor interne proprii categoriei gramaticale a diatezei, opoziția activ-pasiv descrie distincții fundamentale în organizarea enunțului sintactic, în planul semantic și în planul expresiei deopotrivă, în interiorul raportului limbă - gândire - lume. La diateza activă, există un raport de corespondență, relativă, între planul ontologic și planul semantic al enunțului sintactic: „Cineva a-nveninat fântânile omului.” (L. Blaga) șpronume-subiectț șverb-predicatț șnume-compl. directț agent activ acțiune obiect pasiv La diateza pasivă, corespondența între cele două planuri este suspendată printr-o schimbare radicală a perspectivei din care subiectul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cei doi termeni: „Coordonarea adversativă opune unități propoziționale al căror sens poate fi considerat concomitent (subl. ns.).” Organizarea sintactică a unui text își are originea în convergența, în diferite grade, a trei perspective, complementare, în desfășurarea comunicării și cunoașterii lingvistice: • ontologică, a „reprezentării” experienței de viață constituită la un moment dat în „obiect” de comunicare, individuală în actul lingvistic concret, dar fără a se sustrage generalității în procesul de cunoaștere; • logică, a interpretării, la nivelul gândirii, a acestei experiențe de viață
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
individuală în actul lingvistic concret, dar fără a se sustrage generalității în procesul de cunoaștere; • logică, a interpretării, la nivelul gândirii, a acestei experiențe de viață, situată în sfera generalului, la un grad maxim de abstractizare; • lingvistică, a subordonării „reprezentării” ontologice și interpretării logice față de specificul dezvoltării discursive, înscrisă într-un sistem lingvistic dat, în care individualul și generalul coexistă într-o dinamică proprie limbii ca sistem semiotic distinct și a unei limbi anumite totodată. Prin luarea în considerare a celor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Opțiunea pentru una din cele două variante este determinată subiectiv. Coordonarea opozitivă se grupează, în schimb, cu coordonarea disjunctivă; coordonarea opozitivă este expresia excluderii unuia dintre termenii situați doar într-o perspectivă opțională, în coordonarea disjunctivă. Când componentele logică și ontologică, interdependente în „substratul” planului semantic al textului, sunt dominate de componenta lingvistică, o anumită realitate extralingvistică se poate exprima sintactic, fie printr-o relație de coordonare, fie printr-o relație de subordonare. Din această perspectivă, coordonarea adversativă corespunde relației de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Ba având în vedere că prin astfel de fraze se exprimă chiar neimplicarea unui fapt care ar trebui totuși să fie implicat de altul, astfel de fraze ar trebui numite opozitive 53.” Din aceeași perspectivă, a dominării componentelor logică și ontologică, coordonarea realizată prin conjuncția ci este o alternativă sintactică, printr-un raport de cvasisinonimie, la relația de dependență care generează funcția sintactică de circumstanțial opozițional: Nu învață, ci doarme./ În loc să învețe, el doarme. Enunțurile dezvoltă un grad ridicat de sinonimie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]