4,258 matches
-
Îl cârmesc către ușă, asigurându-mă că privesc drept Înainte pentru a evita zâmbetele pline de milă nelipsite din viața familiei Reddy de când mă știu. Odată ajunși afară În siguranță, pomenesc de o cafenea din Cheapside, cât mai departe de orbita pe care se Învârt colegii mei, dar tata mă trage În jos pe scări spre King’s Arms. O cârciumă În care obișnuia să vină Dickens, cu podeaua acoperită cu rumeguș, la bar servindu-te o adolescentă cu un cercel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
deoparte, gata să-i cer socoteală lui Andersson, dar el se feri și se duse să mă privească din cealaltă parte a mașinii lui Frank. — Andersson... e adevărat? — Complet adevărat, mi-a răspuns, iar ochii lui, pînă atunci retrași În orbitele adînci, deveniră ușor exoftalmici. Abia azi-dimineață am aflat cine e ținta. Aveau nevoie de ajutor cu sistemul de aprindere... Mahoud și Sonny Gardner. CÎt era Sanger pe-afară cu ochii după Laurie, ei s-au strecurat În spațiul auxiliar de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
condiției umane face ca totul să fie sterp. Doar strigătul te Învie; beatitudinea ține loc de adevăr. La acest nivel, apocalipsul devine o valoare În care totul se confundă, iubire și moarte, conștiință și culpabilitate. Într-un univers sărit de pe orbită, nu mai există altă viață decât aceea a abisurilor În care, după Alfred Le Poittevin, se rostogolesc oamenii „fremătând de turbare și Îndrăgindu-și crimele”, pentru a-l blestema aici pe Creator. Frenetica beție și, la limită, frumoasa crimă consumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
explic cu lux de amănunte antihistaminicele din cafeaua lui Violet, sabotarea cablului Tabithei, ca să nu mai pomenesc de întreaga țesătură de rivalități dintre cei din distribuției, toate astea în fața unor ofițeri de poliție cu ochii holbați mai-mai să iasă din orbite din cauza efortului de a-i reține pe toți cei cărora li se menționează numele. Ciudat: cu toate că mă cam încerca o durere de cap, șirul ăsta de gânduri îmi făcea bine. Îmi distrăgea atenția de la deja amintitul stomac făcut ghem, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cadavrului. Rămăsese prea puțin din capul mortului pentru a mai putea distinge ceva, dar restul era aproape intact. Căzuse cu fața la pământ și acum ofițerul întoarse trupul neînsuflețit. Se făcu alb ca varul. Și asta nu din cauza oaselor zdrobite sau a orbitelor goale; mai văzuse așa ceva înainte. Ci a mâinilor bărbatului sau, mai degrabă, a mâinii lui drepte. Încă încleștată, cu degetele înțepenite nu pe o armă - ci pe o bucată de hârtie, acum îmbibată de sânge. Omul acesta nu încercase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Ar fi vrut să fie înaltă, să-i copleșească pe acești oameni cu puterea furiei ei, dar simți un altfel de impuls crescând în ea - dorința de-a se micșora, de-a dispărea de sub ochii lor. Aproape goală dinaintea lor, orbită, nu se simțise niciodată mai neputincioasă. Mâinile se puseră din nou pe treabă, atingând-o peste tot, cercetându-i spatele, subsuorile, părul. Tot nimic. Vocea se auzi din nou. —OK. Sutienul îi căzu primul, nu sfâșiat, ci desfăcut ușor, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cum? Cum să alegi dintre două urâturi? (Pauză. Personajele fascinate de discursul INAMICULUI. Pare că însuși urâtul se rotește pe sus.) Cum să alegi dintre o greață și o scârbă? Ce să alegi? Cum? De ce? (Pauză. Liniște cumplită.) Unde sunt orbitele tale, ca să ți le spăl cu peria ca să strălucească la soare? Câți ochi ai scos tu? (Tăcere.). Dar calul ți l-ai îngropat? Calul tău, care te-a adus până aici, ți l-ai îngropat? Nu e bine să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
este Eveline Fontaine, fostă Bârsan, născută Corbu. Sebastian Corbu a fost bunicul meu. 26 Mi-au trebuit câteva minute bune să-mi revin din uimire. Era prea mult pentru prea puținul timp scurs din momentul in care fusesem smuls de pe orbita existenței mele cuminți și aruncat Într-o aiureală incredibilă, În care șocurile se succedau trepidant, Împinse de la spate de o forță decisă să sfideze orice rațiune. Adică nu-mi erau de-ajuns Centrul cu adunătura lui de savanți țicniți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
unui polițist Îndatoritor - și scoțând nori de praf din turul pantalonilor lui Buster. Întrucât eu nu mâncasem niciodată bătaie, aceste poze Îmi sugerau o tortură ciudată, exotică, nu prea diferită de - să zicem - Îngroparea unei vrăjitoare cu ochii ieșiți din orbite, până la bărbie, În nisipul fierbinte al unui deșert, după cum era ilustrația de pe frontispiciul unei cărți a lui Mayne Reid. 4 Se pare că unchiul Ruka a dus o viață trândavă și ciudat de haotică. Cariera lui diplomatică a fost cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
fost Închiriată și imediat ne-a Învăluit o vară superbă și iat-o pe Tamara mea, fericită, ridicându-se pe vârfuri, Încercând să tragă o creangă de racemosa pentru a-i culege fructele zbârcite, În timp ce toată lumea copacilor se Învârtește pe orbita ochilor ei surâzători și, sub brațul ridicat, se formează pe rochița galbenă din șantung natural o pată Închisă la culoare, din cauza efortului făcut În soare. Ne-am rătăcit În păduri pline de mușchi, ne-am scăldat Într-un lac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
doar servieta și teancul de ziare la piept, repetând tărăgănat. „Mă cunoaște tovarășul Maurer. Mi-a transmis că trimite mașina să mă ducă la dânsul. Am strâns toate documentele.“ CAP TARE. Tânăr, înalt, costeliv, nebărbierit, cu ochi mari, ieșiți din orbite. Rătăcește printre coloanele de la „Romarta Copiilor“, gesticulând supărat, furios. Din când în când se oprește brusc, își ia elan și se lovește cu capul de câte o coloană. Nu pățește nimic, deși ai impresia că-i crapă țeasta. Privește nedumerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
unei tîrfe, transformîndu-i sexul În altar... Dacă Îl prind, nu scapă numai cu spînzurătoarea... Vor să-l ardă de viu. Iguana Oberlus se Întoarse din nou și Îl țintui cu ochii săi neliniștitori, care deseori păreau să-i iasă din orbite. - De ce ar trebui să-l ardă de viu? Întrebă el răgușit. Fiecare poate să facă slujba cum vrea și să adore pe cine are chef și cum i se pare mai bine. Cine sînt popii ăștia sau Inchiziția ca să hotărască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
demon, o ființă himerică Înzestrată cu puteri magice, capabilă să dispară În timp ce era privită sau să se materializeze din nou În momentul cel mai nepotrivit. Trăia din pricina asta Într-o permanentă mirare, cu urechea ciulită și ochii aproape ieșiți din orbite de atîta căutat Împrejur temuta prezență, gata s-o rupă la fugă la auzul clopotului pe care-l ura, căci din pricina faptului că era lent și greoi, era și cel care primea cel mai des loviturile de bici făgăduite celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
punte și se mai Întoarse o dată, pentru a lua cu mare grijă lampa cu ulei și a-i Împrăștia conținutul pe perdele, haine și cearșafurile care rămăseseră Împrăștiate pe jos. Căpitanul Îl privea făcînd toate acestea cu ochii ieșiți din orbite de spaimă. - Ai de gînd să dai foc vaporului? plînse el cu sughițuri. Ești nebun? - Ești tare perspicace, răspunse batjocoritor Iguana cu un calm desăvîrșit. Curînd, din María Alejandra n-o să mai rămînă decît amintirea că a fost vaporul căpitanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de durere. Nimeni nu avea să știe vreodată motivul, dar era limpede că, În clipa În care intrase În peșteră pentru a-l dezlega, Iguana se trezise că se uita la el cu ochii larg deschiși și aproape ieșiți din orbite. Îl privise cîteva clipe, contrariat, și optă pentru a-l lăsa unde se afla, acoperind din nou cu stînci mormîntul improvizat, supărat numai pentru faptul că nu mai avea cu cine să se consulte cînd avea Îndoieli legate de semnificația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
imbecili... Nu l-am auzit însă niciodată spunând că ar trebui să se retragă, să-și digere ori să-și transfigureze nevoia maladivă de a fi adulat, aplaudat. Nu l-am auzit niciodată sugerând că poate ar evolua pe o orbită anacronică, pustie, părăsită cu groază până și de alții ca el, nocivă oamenilor pentru că sătui de profeți siniștri. L-am auzit însă vorbind cu mare convingere despre o posteritate care va repara fără îndoială nedreptatea asta strigătoare la cer. Nefericirea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Privindu-și dușmanul înfrânt în luptă dreaptă, în care n-au avut de ales, nu mai resimți nimic din ura înverșunată de la început, nici în ochii de pe zăpadă nu mai vedea privirea sălbatică... ucigașă. Bietul animal îl privea acum, cu orbitele goale, sfărâmate. Ochii de pe zăpadă îl căutau, parcă, să ceară pace. Fiara, la început cu ochii însângerați de cruzime, acum îl privea cu ochi sticloși, reci și supuși, parcă cerând împăcarea. Anuca, fata pădurarului „De ce mai ucis, Antoane... de ce, că
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o nevoie irezistibila de a vomitade fiecare dată când își amintea oroarea pe care o simțise când își înfipsese sabia în pieptul unui adolescent și încă îi mai răsunau în urechi horcăielile victimei aflate în agonie, cu ochii ieșiți din orbite, demonstrând uimirea în fața morții sosite prin intermediulacelei arme necunoscute și strălucitoare, mânuite de unul pe care, până în urmă cu câteva secunde, îl considerase prieten. Băiatul trebui să facă un efort supraomenesc și să-și amintească noaptea nefasta a atacului asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
gînd? Să te pun pe grătar, să te înăduș cu manele și să-ți bag cheile de la jeep pe gît! Este bună! Hai, servește un mititel și un păhărel... Dă mai tare maneaua asta, spui excitat, cu ochii ieșiți din orbite. Și mie îmi place foarte mult, îmi merge la suflet zîmbește imbecilul. Cineva ,în difuzor, rage ca mușcat de șarpe: M-ai lăsat la mititica, ai alergat la mămica, pușcăria m-a mîncat, să-ți fac ție un palat... Of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Cum așa? Este handicapat, doarme pe unde apucă. Nu-i dau decît ceva de mîncare. Bună afacere. Da. Și așa aruncam la gunoi, că nepriceputa de nevastă gătea... pentru un regiment. Mă uit la Harpagon mai atent. Are fruntea teșită, orbitele ieșite mult în evidență și dentiția de carnasier. Și vă înțelegeți cu... handicapatul? Da, foarte bine. Este firesc. Între confrați... Plec fără a mai saluta. Harpagon stă cu sapa în mînă. La început, cam nedumerit, dar... grăbesc pasul, mai știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
toată mila mea de mine, În clipa aceasta oraculară verdictul barbarului care sînt: „Fie ca cel ce se va naște să-mi semene! Fie ca el să mă răzbune!“ Laguna, loc voluptos și terifiant, pubis Întunecat fremătînd de viscerale contracții, orbită incertă În care Delfinul atinge În cercuri concentrice placentara zăpadă a lunii sorbind Încă din somn bănuitele brize, foșnirea plopilor și toate clacsoanele invizibile ale orașului ce se apropie pregătindu-i uscatul și drumurile, fizionomia, toate arabescurile grefate În materia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mi l-a smuls din mînă și a Început să muște cu furie. Deodată a scos un răcnet, gura i s-a umplut de clăbuci, scuipa și icnea. Corpul pirpiriu i se opintea din toate mădularele, ochii Îi ieșiseră din orbite, venele de la gît Îi erau gata să plesnească. Aruncă bucata de săpun și Începu s-o calce În picioare. Alunecă și căzu. Se zbătea În praf zguduit de convulsii. Nu mai suportam să-l privesc. L-am lăsat acolo și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
linia orizontului? Cred că e imposibil; că nu-ți rămâne decât să stai nemișcat și să aștepți să apară ceva. Zilele treceau tăcute și goale. Deveneau săptămâni tăcute, iar eu și Ian ne-am așezat noua noastră lume pe-o orbită minusculă. Lunea și joia dimineața mergeam la cumpărături. Mi-am luat o carte de bucate scrisă de un maestru bucătar mult lăudat și am început să pregătesc câte un fel de mâncare din ea în fiecare zi. Obișnuiam să citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cotul rănit la piept. Luxofagul zăpăcit se rostogoli înăuntrul buclei, o dată, de două ori, ca apa scurgându-se într-un sifon de chiuvetă, apoi își recăpătă controlul. Înotă înapoi la domnul Nimeni și începu să-i dea ocol pe-o orbită lentă, la nivelul mijlocului. — Hmm. Acum hainele lui Nimeni erau din nou uscate, cămașa albastră făcută la comandă era călcată, părul într-o ordine perfectă, jeanșii scumpi îi veneau ca turnați. — Ce noroc, zise el. Din câteva opintiri dureroase m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
prăfuite, încinse. Bum. Bum. Degetele mele peste literele groase, albastre ca cerul, ale titlului. Salt în insulele grecești: Ghid turistic. Tremurând, am deschis cartea... ... și-n ea am găsit un univers. O galaxie întreagă de stele făcute cu pixul, de orbite trasate cu creionul și de centuri astrale în cerneală, în jurul muzeelor și bărcilor și taberelor, nesfârșite grupuri stelare de bifări, cruciulițe, semne de exclamație și întrebare, toate înăuntru, deasupra sau în jurul listelor de taverne și pensiuni și baruri și orașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]