4,332 matches
-
Rege, iar Regele nu va pleca niciodata”. Ea a vizitat trupe, spitale, fabrici și părți ale Britaniei care au fost atcate de Luftwaffe din Imperiul German 1933-1945 în special partea estică, de lângă Porturile Londrei. Prima dată vizitele ei au provocat ostilitate. Se arunca cu gunoi în ea și mulțimile țipau, în mare parte pentru că era îmbrăcată în haine scumpe care serveau să o îndepărteze de populația care suferea din cauza privațiunilor cauzate de război. Ea a explicat că publicul venea îmbrăcat în
Elizabeth Bowes-Lyon () [Corola-website/Science/315623_a_316952]
-
iar Churchil a ajuns din nou la putere. În timpul turului regal prin Uniunea Africii de Sud, Comportamentul public senin al Elisabetei nu s-a văzut, mai ales atunci când a încercat să lovească un admirator cu umbrela pentru că i-a confundat entuziasmul cu ostilitatea. Turul regal din 1948 a fost amânat pentru că Regele suferea de probleme de sănătate tot mai mari. În martie 1949 acesta a suferit cu succes o operație de îmbunătățire a circulației prin piciorul drept. În vara anului 1951, Regina Elisabeta
Elizabeth Bowes-Lyon () [Corola-website/Science/315623_a_316952]
-
a fost nunta anului și ultima ocazie a societății ruse înaintea Primului Război Mondial. Noua familie Iusupov a plecat în luna de miere în Europa și în Orientul Mijlociu când a început războiul. Au fost reținuți în Berlin pentru scurt timp după începerea ostilităților. Irina a rugat-o pe verișoara ei primară Prințesa Moștenitoare Cecilie a Prusiei să intervină pe lângă socrul ei, Kaiserul. Wilhelm al II-lea al Germaniei a refuzat să le permită să plece însă le-a oferit posibilitatea să aleagă una
Prințesa Irina Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315654_a_316983]
-
Lungu” , traducându-l in limba arameică Arikha אריכא. Vremile fiind tulburi, tânărul artist s-a văzut înrolat și antrenat și în cadrul unităților paramilitare din cadrul „Haganá”, destinate apărării așezărilor evreiești în preajma încheierii mandatului britanic asupra Palestinei. La 18 ianuarie 1948 în timpul ostilităților dintre evrei și arabi, luând parte la o misiune de pază a unui convoi, pe colina Kastel, camionul în care se găsea a fost atacat de o ambuscadă arabă și s-a răsturnat. Doi din pasageri au murit pe loc
Avigdor Arikha () [Corola-website/Science/315714_a_317043]
-
contele William al III-lea, si Woerden a rămas parte a Olandei. În jur de 1370 primarul Willem van Naaldwijk a ordonat construirea de ziduri de apărare și un șanț pentru a fortifica orașul, pentru a apăra Olanda de reînnoita ostilitate cu Utrecht. Woerden a primit drepturile de oraș de la Albert I, Duce de Bavaria, si Conte de Olanda, în 1372, chiar dacă Woerden era încă un oraș mic, care adăpostea doar aproximativ 720 de cetățeni. Aproximativ în același timp biserică Petruschurch
Woerden () [Corola-website/Science/315821_a_317150]
-
Stuart, al 3-lea conte de Bute, tutorele fiului ei, și s-au răspândit zvonuri că cei doi au avut o aventură. Chiar și după ascensiunea fiului ei pe tron ca regele George al III-lea, Augusta a suferit de ostilitate din partea publicului larg. După ce ea a murit de cancer la gât, la vârsta de 52 de ani, la Casa Carlton, procesiunea funerară a atras scandalagii care au urmat sicriul strigând insulte grave. Augusta și Frederic au avut nouă copii:
Prințesa Augusta de Saxa-Gotha () [Corola-website/Science/315877_a_317206]
-
în acele scrisori (care au dispărut la Lacul Como în 1945), este posibil ca Churchill să-l fi silit pe Mussolini să intre în război pentru a duce la scăderea pretențiilor lui Hitler și pentru a-l descuraja să continue ostilitățile împotriva Marii Britanii, în condițiile în care Franța se îndrepta în mod inexorabil spre înfrângere. În această lumină, Mussolini putea să îl impulsioneze pe Hitler să atace URSS-ul, inamicul comun atât al lui Churchill cât și al lui Mussolini”. La
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
prin unirea cu popoarele finice înrudite (careli, cveni, woti și wapsi) care trăiau pe teritoriul rus. Expedițiile finlandeze numeroase dar slab organizate au eșuat și datorită faptului că popoarele de pe teritoriul rusesc n-au fost înflăcărate de unirea cu Finlanda. Ostilitățile fino-ruse s-au încheiat în anul 1920 prin pacea de la Dorpat (Tartu).
Expedițiile războiului finlandez spre est 1918 - 1920 () [Corola-website/Science/316554_a_317883]
-
lui Napoleon I, Împărat al Franței, Rege al Italiei, Protector al Confederației Rinului. Mai jos sunt prezentate unitățile militare care au participat la această bătălie. Se regăsesc în cadrul acestei pagini doar trupele care se aflau îndeajuns de aproape de teatrul de ostilități în cadrul celor două zile, pentru a putea interveni. Corpul V austriac, lăsat în urmă drept rezervă strategică și armata austriacă a "Austriei Interioare", ale cărei elemente de avangardă au sosit în apropierea câmpului de bătălie doar în după amiaza zilei
Forțele prezente la bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/316590_a_317919]
-
de avangardă au sosit în apropierea câmpului de bătălie doar în după amiaza zilei de 6 iulie, prea târziu pentru a mai putea interveni, nu sunt amintite în cadrul acestui articol. În același sens, corpul francez VIII, lăsat în afara teatrului de ostilități; garnizoana franco-aliată și bateriile de pe insula Dunăreană Lobau; escadroanele și regimentele franceze lăsate pe malul drept al Dunării pentru a proteja liniile de comunicație și cea mai mare parte a Corpului de Centru al armatei franco-italiene "din Italia", aflat la
Forțele prezente la bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/316590_a_317919]
-
care peste 27 000 de călăreți și peste 400 de piese de artilerie. Această cifră rămâne aproximativă, deoarece nu ia în considerare pierderile din prima zi de lupte, care sunt greu de estimat. Pierderile armatei sunt estimate doar global, incluzând ostilitățile de pe data de 5 și 6 iulie. De asemenea, pe data de 6 iulie, Napoleon practic nu a putut conta pe trupele de infanterie din Corpul IX saxon, care erau total dezorganizate și inapte de luptă, în urma luptelor grele din
Forțele prezente la bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/316590_a_317919]
-
și viața economică a Acrei arabe. La început conducători arabi moderați au încercat prin mediere britanică să negocieze cu evreii pentru a evita atacuri reciproce și au obținut un acord de neagresiune care a fost respectat doar câteva săptămâni. Agravarea ostilităților militare în țară a dus la întărirea celor cu poziții extremiste din rândul localnicilor arabi. La 17 martie 1948 a izbucnit un incident între Comitetul Național Arab din Acra și reprezentanți ai Haganá (principala forță paramilitară a evreilor) care au
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
deschis porțile orașului vechi. În cursul Războiului de independență a Israelului, două treimi din populația Acrei s-au refugiat în Liban și în unele sate din Galileea. Restul de o treime din locuitorii arabi au rămas în oraș la terminarea ostilităților în 1949. Nu erau în acel moment evrei în localitate. După cum era obișnuit în acea epoca, casele abandonate au fost alocate israelienilor eliberați din serviciul militar și unor noi imigranți evrei. În sudul orașului, la poalele colinei Akko („muntele Napoleon
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
Beaupréau au oferit corpului didactic posibilitatea de a se refugia în Anglia. Trei dintre preoți, printre care și Mongazon, au refuzat și au continuat să lucreze în clandestinitate, fixându-și centrul de activitate în localitatea Le Boupère. În momentul începerii ostilităților din 1793, Mongazon s-a apropiat de forțele armate ale generalului d'Elbée și s-a instalat din nou la Beaupréau. A rămas în zonă, lucrând în clandestinitate chiar în timpul represiunilor, în urma decretului din 18 fructidor anul 5 (4 septembrie
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
tatăl. Anglia a fost învinsă rapid, fiind slăbită după deceniile de invazii vikinge. Totuși, moartea tatălui în februarie 1014 va duce la abandonarea planurilor de cucerire, britanicii alegându-l domn pe Ethelred al II-lea. În august 1015, Knut reia ostilitățile, acestea finalizându-se cu un pact prin care lui Knut i se dădeau în stăpânire teritoriile britanice de la nord de Tamisa, iar Ethelred își menținea dominația asupra celor din sud. Oricum, în noiembrie 1016 acesta moare iar consiliul nobililor britanici
Knut cel Mare () [Corola-website/Science/316767_a_318096]
-
a Bisericii Ortodoxe Poloneze în anul 1923. Începând din 1929 Lavra a fost supusă unor presiuni venite din partea conducerii politice de la Varșovia, însă numai peste 10 ani, conform pactului Ribentrop - Molotov devenea odată cu întreaga regiune, parte a Republicii Sovietice Ucrainiene. Ostilitatea religioasă a noii conduceri și-a făcut simțită prezența din plin, nu însă până la punctul de a închide mănăstirea, cum s-a întâmplat cu multe alte lăcașuri din spațiul sovietic, asta și atorita numărului mare de pelerini ce veneau din
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
II-lea (1218-1241), care aspira la întemeierea unui Imperiu bizantino-bulgar având ca centru Constantinopolul. Teodor Ducas Comnenul, despotul de Epir și Salonic, a rupt alianța încheiată cu Ioan Asan al II-lea împotriva lui Ioan Ducas Vatatzes și a redeschis ostilitățile împotriva suveranului bulgarilor. Îndrăzneala sa l-a pierdut. Armata sa era învinsă în primăvara anului 1230 la Clocotnița, pe fluviul Marița, iar Teodor era făcut prizonier și mai târziu orbit. Puterea sa, ce se ridicase dintr-o singură lovitură, se
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
de alianță era semnat la Gallipoli, cucerit cu puțin timp înainte de Vatatzes, apoi se celebra cu mare fast la Lampsaca căsătoria fiului împăratului, Theodor Laskaris, cu fiica țarului bulgar. Aliații au început începe asediul Constantinopolului pe pământ și pe mare. Ostilitățile, întrerupte odată cu apropierea iernii, au fost reluate în anul 1236. Orașul asediat rezista datorită ajutorului flotei venețiene. Dar situația era atât de critică încât tânărul Baudouin părăsea Constantinopolul pentru a cere refugiu în Occident. O flotă puternică - de asemenea, un
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
Niceea și că acest imperiu era un vecin mai periculos decât imperiul latin muribund. Ioan Asan al II-lea rupe alianța cu basileul niceean, Ioan Vatatzes, se înțelege cu latinii și, cu concursul lor și cu cel al cumanilor, deschidea ostilitățile contra aliatului. Bulgarii, latinii și cumanii asediaseră deja Tzurullon-ul (1240), o bază tracă importantă din Niceea, când politica schimbătoare a lui Ioan Asan al II-lea marca un nou și ultim reviriment, în urma unei mari crize interne. El se retrăgea
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
prințului moștenitor, în această slujbă de încredere el meritase prietenia elevului său și câștigase favoarea suveranului. Era un om cu suflet neînduplecat și aspru, foarte credincios, disprețuitor pentru tot ce nu e lucru sfânt și care se remarcase printr-o ostilitate vie față de latini. Apoi, avea îndrăzneala de a vorbi pe față; și deși libertatea cuvântului i-a pricinuit multe atacuri, el reușise întotdeauna să-și mențină trecerea de care se bucura. Blemmydes luă atitudine hotărâtă împotriva favoritei. În ea, el
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
a fost relativ pașnică, singurul război pe care a trebuit să îl ducă fiind în perioada unei invazii simultane a sarazinilor și maghiarilor. Reușește să îi facă sa lupte unii cu ceilalți după care îi învinge. Spre sfârșitul domniei sale, suferă ostilitatea conților Guillaume I de Provence și Otte-Guillaume de Burgundia, ale căror comitate se vor detașa progresiv de suveranitatea regală. La moartea lui Conrad în 993, tonul îi revine lui Rudolf al III-lea. Acesta este considerat de istorici ca un
Regatul Burgundiei () [Corola-website/Science/315042_a_316371]
-
stacojii" includea o prefață scrisă de Hawthorne și datată 30 martie, 1850, în care preciza că a hotărât să retipărească introducerea "fără schimbarea vreunui cuvânt... Singurele trăsături remarcabile ale schiței sunt buna dispoziție sinceră și autentică... Cât despre antipatia, sau ostilitatea de orice fel, personală sau politică, el le neagă cu totul".
Litera stacojie () [Corola-website/Science/315084_a_316413]
-
poeme nepublicate ale poetului, atrăgând atenția asupra acestui creator talentat. Asfel, în 1957 a putut să publice primul său volum de versuri, conținând poeme scrise cu mult înainte. Unele poezii, precum cele care încă în 1953 -1954 și-au exprimat ostilitatea față de tirania stalinistă, încă înainte de condamnarea ei la Congresul al XX-lea al PCUS, au circulat în ediții subterane ,„Samizdat”. Aceste poezii au fost publicate sub numele său la München în 1961, dar Sluțki nu a luat vreo poziție în legătură cu
Boris Sluțki () [Corola-website/Science/315238_a_316567]
-
origine somaleza, din anul 2006 stabilită în SUA, cunoscută mai ales pentru poziția critică față de religia islamică și situația femeii supusă discriminării, dar și pentru scenariul scris pentru filmul "Submission" (regizat de Theo van Gogh). Toate acestea i-au atras ostilitatea din partea fundamentaliștilor musulmani, astfel că din momentul asasinării regizorului van Gogh (2004), a fost nevoită să trăiască în exil sub protecția autorităților olandeze. Este fiica lui Hirsi Magan Isse, om de știință, politician și membru proeminent al partidului de opoziție
Ayaan Hirsi Ali () [Corola-website/Science/318517_a_319846]
-
Gh. D. Mugur preia de la principele Carol comanda Marii Legiuni. Prin efortul lor susținut, cercetașii au reușit să elibereze un surplus important de combatanți pentru prima linie și au contribuit la menținerea unor activități vitale în spatele frontului, pe toată durata ostilităților. Ca o recunoaștere a acestui rol, în anul 1928 ia ființă "“Asociația Cercetașii din răsboiul 1916-1919”". Activitățile cercetășești se reorganizează dupa război (1919-1923). Asociația cuprinde acum și cercetașii din Transilvania (patrule de cercetași români apăruseră la Brașov și Blaj încă
Cercetașii României () [Corola-website/Science/318577_a_319906]