4,208 matches
-
nevasta la cadre că trăiește cu Didi, dactilografa, sau despre mama Nuse, care a făcut scandal că nu i s-a repartizat nici un exemplar din 1001 de nopți și că știe ea ce vrea publicul, că și cu Fiametta a pățit la fel și nu și-a făcut planul. „Și de la buric În jos se vede tîrgul frumos și-n inima tîrgului limba cocostîrcului.“ Era derutant. Nu-i puteam dibui criteriile morale după care acționa. Făcea referate de desfacere a contractului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
neliniștită, plină de așteptare, a schilodului ațintită asupră-i. Sorbi Încă o dată din ceai, și brusc Își aminti. Viața Îl lovea pe la spate, ca Înțepătura unui scorpion. Era copleșit de un sentiment de uimire și de indignare: tocmai el să pățească așa ceva? Zvîrli ceașca pe podea și se ridică În picioare. Schilodul se depărtă de el cu repeziciunea unui mecanism pe roate; spinarea enormă și brațele-i lungi și puternice se pregăteau parcă de luptă. În clipa aceea, explodă bomba. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vorbit pînă acum. Figura dumitale mi-e simpatică, nu te supăra că ți-o spun. Ai fost, desigur, bolnav ca noi toți. Mulțumesc lui Dumnezeu, o să plec curînd de-aici. O să pot fi din nou de folos. Dumneata ce-ai pățit? — Pierderea memoriei, răspunse Digby. — Ai fost acolo? Îl Întrebă maiorul, arătînd cu capul spre insuliță. — Nu, la Londra... o bombă... — Ce fel de război e ăsta? mormăi maiorul. Au ajuns să bombardeze pînă și populația civilă! După tonul lui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
îmi fură confirmate cînd, legănîndu-și șoldurile de rinocer, primul secretar mă fixă cu o privire grobiană, nu lipsită însă de o înțelegere pe care chiar o puteam crede binevoitoare: „Te-am prins și pe tine dar, uite, deocamdată n-o să pățești nimic”. Pesemne știa cu cine are de a face. Pe fața lui cărnoasă, cu ochișori atît de vii încît îmi păru simpatică, se ivi un zîmbet. - Merge? - Merge! Mi-am băgat capul între umeri, cu senzația că la atât trebuie
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
scot și scuip pe ea. Țineți‑l bine. Zis și făcut. Până și Rainer participă la acțiunea de imobilizare, ca să nu creadă Sophie că face toate astea doar de dragul lovelelor. Hahaleră vicleană, n‑ai fi crezut c‑o s‑o pățești, ai crezut c‑o să ți se facă ceva plăcut, porcule. Pula e scoasă și scuipată. Uite ce‑avea de gând să‑mi ofere, zău așa. Tocmai mie. Ăsta n‑o să‑și mai ofere așa repede scula jalnică vreunei femei, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
clasă. Așa‑i trebuie altruistului ăstuia patologic! A ajuns oale și ulcele, focul a dat și el o mână de ajutor la chestia asta și nici măcar mormântul nu i se cunoaște. Și dacă‑i adevărat ce se spune, așa au pățit milioane de alți oameni din toată lumea, care au dispărut fără urmă odată cu el; apoi apar mereu alții care vor dispărea la rândul lor, fiindcă viețile pe care le duc sunt neînsemnate. Nimeni nu‑i consemnează și nu‑i numără. Hans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să ne aruncăm așa pe bietul om. Trebuia să aflăm mai multe, să ne verificăm ipotezele. Am făcut-o. Prin intermediul avocatului nostru am aflat că Într-adevăr Pârvu se afla la originea investigațiilor, că un polițist de la Evidența Populației o pățise rău de tot fiindcă ne ajutase să facem din Spătarul Milea o persoană oficială. Și asta tot la inițiativa lui Pârvu senatorul justițiar. Însă pe prietenii noștri nu-i prea interesa ancheta pe care voiam s-o facem, cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
siluete familiare, o știa de pe plajă, de anul trecut, de pe când căuta locuri În care să-și amenajeze clubul. Sorbea un pahar de whisky, mesteca Încet cuburile de gheață, Își Încleșta fălcile, aveau să-l doară a doua zi, așa pățeam de fiecare dată când prizam. Eram pe cale să-i solicit Vivianei vreo nefăcută, când l-am văzut pe Adelin intrând În bar. S-a dus direct spre Leac, s-a așezat lângă el și a Început să-i explice ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Andreea a murit În noaptea aceea. Ultima priză din bucătărie a dat-o gata. Probabil chiar În clipa În care Pârvu se prăbușea peste vază. Mai apucase să prizeze și până la venirea noastră, a fost prea mult. Pârvu n-a pățit mai nimic. L-au tăiat cioburile Într-adevăr, dar Leac i-a sărit În ajutor, l-a dezlegat, l-a Întins pe canapea. Ca să-i oprească hemoragia, a alergat În bucătărie după șervete, a găsit și acolo sânge pe pardosele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
e frică Însă, mă rog și eu de el, așa cum te rogi și tu. - O să te rogi și când o să te Îngropăm sub bolovani? Până și femeile și copiii vor azvârli cu pietre În tine, să vadă și ei ce pățesc cei ce se cred Tatăl. - Dar de unde știe Vindecătorul tău așa de bine ce dorește Tatăl? Poate că Tatăl se bucură de mine. Poate că-i place să tragă cu ochiul la călătoria mea. - Călătorie?! I-am spus ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tare se umflase deja În partea de jos, iar frunzele de pătlagină Îi căzuseră de pe rana care Începuse din nou să sângereze. Gemând și eu de durerea lui, m-am ghemuit lângă el. Știam cum Îl doare, că și eu pățisem la fel de vreo două ori. Numai că eu fusesem copil când mă lovisem așa de rău, iar durerea Îmi trecuse precum boarea de primăvară. - Of, of, biet Enkim! L-am mângâiat pe creștet și am Început să ne uităm Încoace și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ochii și țuguie buzele. - E adevărat că ești un mare ucigaș? Întrebă el deodată. - Te văd om zdravăn. Vrei să mă Încerci? Mă privi lung. Apoi, ochii Îi luciră deodată și izbucni În râs: - Dar tu vrei să vezi ce pățești dacă nu te trec Marea cea mare? Am râs și eu. - Uite, i-am spus. Ceea ce facem noi doi acum se cheamă troc. Numai că, nici unul dintre noi nu știe ce-o să ceară celălalt. Aș putea să meșteșugesc un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
luntrele la loc pe drumul dinainte și s-a uitat cu Înțeles la Dyas. - Al cui neam e acolo? a Întrebat Dyas. - Sunt ăia blânzi ai lui Ausil, spuse Vishu, privind În bulumacii luntrei. - Bine. Hai să vedem ce au pățit, dar ai grijă să nu ne prindă și pe noi muntele de apă. - Unul singur a fost azi, măi Dyas, zise bătrânul Vishu. Ne-am dus la pământul acela pe care oamenii lui Dyas Îl numeau Wayateroa și ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la altul. Iar Vishu: - Vorba, apa, luntrea și piatra sunt măruntaiele cuiva. La fel ca oamenii, casele, munții și peștii. Pe acel cineva eu nu-l văd. Dacă Îi fac vorbei ceva, ființa asta pe care n-o văd o să pățească ceva. Atunci, și apa o să pățească ceva. Și după aia, și piatra. La sfârșit, și oamenii. Așa e. Of, of, mi-am spus, să vezi că, odată și odată, vorbele astea o să despice lumea În tot atâtea fuioare câți oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
luntrea și piatra sunt măruntaiele cuiva. La fel ca oamenii, casele, munții și peștii. Pe acel cineva eu nu-l văd. Dacă Îi fac vorbei ceva, ființa asta pe care n-o văd o să pățească ceva. Atunci, și apa o să pățească ceva. Și după aia, și piatra. La sfârșit, și oamenii. Așa e. Of, of, mi-am spus, să vezi că, odată și odată, vorbele astea o să despice lumea În tot atâtea fuioare câți oameni. Și atunci, lumea va mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
el grijă să zică cele trebuincioase. Cu vorba, Krog Îi Învăța pe ceilalți, și acum Krog avea poftă să-i Învețe că un om are doar o femeie și că o femeie n-are decât un singur om. Vroiam să pățesc și eu ce pățise Tatăl, ca să rămân doar cu Nunatuk. Și-așa, lucrurile din jur prea erau acum Într-un fel și peste o clipă În alt fel, așa că măcar unele dintre ele trebuiau să rămână la fel. Un astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cele trebuincioase. Cu vorba, Krog Îi Învăța pe ceilalți, și acum Krog avea poftă să-i Învețe că un om are doar o femeie și că o femeie n-are decât un singur om. Vroiam să pățesc și eu ce pățise Tatăl, ca să rămân doar cu Nunatuk. Și-așa, lucrurile din jur prea erau acum Într-un fel și peste o clipă În alt fel, așa că măcar unele dintre ele trebuiau să rămână la fel. Un astfel de lucru era că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
erau acum Într-un fel și peste o clipă În alt fel, așa că măcar unele dintre ele trebuiau să rămână la fel. Un astfel de lucru era că Nunatuk și Krog trebuiau să rămână Însoțiți. Prin urmare, la fel vor păți și ceilalți oameni cu femeile lor. Ce mai hoție Înțeleaptă a gândit Krog, mi-am spus, râzând de unul singur. Și ce mai minciună! Noroc că eu eram cel ce punea vorbele la cale, care vorbe aveau să se facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
moartea acestui vagabond era un lucru obișnuit, normal și previzibil, care nu le trezea nici uimirea, nici mila, nici regretul. Un bărbat se Întoarse spre altul de lîngă el și-i spuse Încet, dar sigur de sine, zîmbind ușor: — Așa pățesc toți pînă la urmă. Toți ajung așa, mai curînd sau mai tîrziu. Nu țin minte să fi fost vreodată altfel. Între timp, tînărul internist Își muta stetoscopul de colo-colo Încet și atent, și totuși indiferent, și asculta. Un polițist cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
O clipă fetele rămaseră acolo și priviră speriate, strînse una lîngă alta, În timp ce băiatul se uita la mort cu o expresie mirată și cam tîmpă, și În cele din urmă rosti nervos, cu un glas strident și uimit: — Ce-a pățit? A chemat cineva o ambulanță? Din cercul de privitori tăcuți, aflați acolo, nu-i răspunse nimeni, dar, Într-o clipă, un taximetrist, un bărbat cu trăsături aspre și brutale trădînd viața de noapte, cu pielea smeadă, gălbejită, ciupită de vărsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
urechea la prostiile ălora, că doar n-ai să trăiești o veșnicie! Să strîngi bani pentru zile negre, pentru numele lui Dumnezeu! mîrÎi el. Să pui bani deoparte pentru bătrînețe... pentru bătrînețe, pentru numele lui Dumnezeu, cînd poți s-o pățești exact ca tipul de colo! mîrÎi el. Am sau nu dreptate? — Aici ai zis-o bine! — Să strîngi bani albi pentru zile negre! Să lași ceva copiilor cînd Îți dai duhul! mîrÎi el. De ce dracu’ să las ceva copiilor mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
altul n-are centiron, altuia-i lipsesc doi nasturi de la tunică, altul și-a prins greșit gamela, altul și-a pierdut mare parte din echipamentul din raniță și se arată uimit, În chip stupid și tîmp, de ceea ce-a pățit - fiecare a pierdut ceva, și-a uitat ceva, a greșit undeva, constată că-i lipsește ceva strict necesar. Iar acum, Într-un moment de stagnare a Înaintării pe dig, fiecare Își descarcă povara necazurilor; În mizeria fierbinte a aerului Încins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și s-a oprit În ușă fără să scoată o vorbă: stătea și dădea din cap și taică-tu spunea că arată tare amărît și necăjit, de parcă-l lovise o mare nenorocire, iar taică-tu l-a Întrebat: „Ce-ai pățit, Mel? Nu te-am văzut niciodată așa de amărît“. „Vai, Will, Will“ - zice, și stătea și dădea din cap uitîndu-se la taică-tu - „dac-ai ști cît te invidiez! Ai o meserie bună și-ți vezi liniștit de treabă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Îngenunchea și-ai mulțumi Domnului că n-ai făcut așa ceva“ - a zis. „Măcar ai ce mînca“ - a zis - „iar seara, cînd te duci acasă, te sui În pat și dormi liniștit.“ „Ia ascultă, Mel!“ - a zis taică-tu - „Ce-ai pățit? Un lucru văd eu bine: că te frămîntă ceva.“ „Vai, Will“ - a zis el dînd din cap - „numai oamenii ăia sînt de vină. Nu pot să dorm din pricina lor!“ Vezi tu, n-a zis care oameni, nu le-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
eu n-am de gînd să-ți mai rabd mult mofturile.“ „Vai de mine, am să mor de rușine!“ - zice fata - „n-am să mai pot scoate capul În lume!“ - și tot plîngea și se tot văicărea. „Da’ ce-ai pățit?“ - zice Amanda - „ce-ai făcut de spui asta?“ „Vai, n-am făcut nimic“ - zice fata - „dar copilul s-a născut Înainte de soroc!“ „Doamne, Maica Domnului!“ - zice bătrîna... și-odată-i răspunde așa, pe șleau, Înțelegi... „Numai din atîta lucru te frămînți? Credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]