13,778 matches
-
15 martie 533, o declarație de credință în care era ignorată formula calcedoniană a celor două naturi și era adoptată în schimb cea teopaschită; în ciuda opoziției călugărilor akimiți, în anul următor Iustinian a reușit să obțină pentru decretul său aprobarea papei Ioan al II-lea (533-535). în aceeași perioadă, se desfășura o intensă reflecție teologică în cele două tabere adverse. în timp ce Sever era încă în plină activitate, adepții săi prezentau la colocviul de la Constantinopol pretinsele scrieri ale lui Dionisie Areopagitul, caracterizate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
an, Iustinian convocase al doilea conciliu de la Constantinopol pentru a rezolva chestiunea celor Trei Capitole, adică problema condamnării lui Teodor de Mopsuestia și a scrierilor lui Teodoret al Cyrului și ale lui Iba din Edesa (cf. p. 000), însă împotrivirea papei a dus la întîrzierea deschiderii lucrărilor pînă la 5 mai 553. Probabil, în primele luni ale acelui an, Iustinian i-a adunat pe episcopii care așteptau începerea conciliului, le-a prezentat memoriul lui Conon, la care a anexat o scrisoare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
conciliului, le-a prezentat memoriul lui Conon, la care a anexat o scrisoare unde cerea anatemizarea lui Origen (cf. p. 000), și a obținut condamnarea origeniștilor prin cincisprezece anatematisme păstrate într-un manuscris de la Viena, act subscris apoi și de papa Vigilius (537-555). Această soluție, propusă de F. Diekamp, pare cea mai potrivită pentru explicarea problemelor ridicate de izvoare, dintre care unele vorbesc despre condamnarea erorilor origeniste la conciliul de la Constantinopol, în timp ce nici în documentele sinodale nu se găsește o mențiune
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
folosite de Chiril. Cel mai important florilegiu din secolul al V-lea este cel din scrierea Eranistes a lui Teodoret și conține 238 de citate patristice, extrase din 88 de autori; alt florilegiu era inclus în Tomul către Flavian al papei Leon. însă aproape că nu există scriere dogmatică în care să nu existe și un apendice cu „opinii ale Sfinților Părinți”. Acestea tind tot mai mult să aibă întîietate în raport cu trimiterile la Scripturi, iar începînd cu secolul al VI-lea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pare că Epifanie din Salamina a scris Panarion-ul la îndemnul său (Pan. I, 2). Hirotonit episcop de Bereea (Alep, în Siria) în 378, a ajuns celebru pentru știința și ospitalitatea sa. Melețiu de Antiohia l-a trimis la Roma, la papa Damasus, în încercarea de a pune capăt schismei din Antiohia (începută cu depunerea lui Eustathius, cam prin 327, și care se soldase, începînd din 362, cu o împărțire a Bisericii în trei comunități conduse de Melețiu, Paulinus și Euzoius; nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Teofil al Alexandriei înainte și după sinodul de la Stejar, din 403. Acest lucru a dus la înrăutățirea raporturilor sale cu papalitatea - deteriorate încă din vremea lui Damasus, cînd Acaciu participase la hirotonirea lui Flavian de Antiohia -, și abia mai tîrziu papa Inocențiu I (402-417) a acceptat să reia legăturile cu el, cu condiția să renunțe la ostilitatea față de Ioan Hrisostomul și de partizanii acestuia. A corespondat cu Chiril al Alexandriei, deși inițial criticase anatematismele acestuia; nu a luat parte la conciliul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
conciliului de la Efes și în Synodicon contra Tragediei lui Irineu (în latină) s-au păstrat numeroase scrisori ale sale. Semnalăm epistola trimisă lui Nestorie în 430 împreună cu copia scrisorilor de protest împotriva tezelor acestuia, pe care Ioan le primise de la papa Celestin și de la Chiril al Alexandriei (cf. p. 000). în termeni măsurați, dar fermi, Ioan îl sfătuiește pe Nestorie să nu nesocotească aceste proteste, care pot duce la o ruptură în sînul comunității bisericești, și să renunțe la combaterea termenului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Dayton, Ohio, 1971-1973. 8. Flavian de Constantinopol Flavian, patriarh de Constantinopol din 446 pînă în 449, a fost destituit de conciliul de la Efes și a murit în exil la 11 august 449, în Lidia. Amintim două scrisori ale sale către papa Leon I, consacrate doctrinei lui Eutihie (sfîrșitul lui 448 - martie 449), cărora papa le-a răspuns prin expunerea doctrinală intitulată Tom către Flavian. Condamnat în 448, Eutihie l-a făcut pe Theodosius să-l suspecteze de erezie pe Flavian, care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pînă în 449, a fost destituit de conciliul de la Efes și a murit în exil la 11 august 449, în Lidia. Amintim două scrisori ale sale către papa Leon I, consacrate doctrinei lui Eutihie (sfîrșitul lui 448 - martie 449), cărora papa le-a răspuns prin expunerea doctrinală intitulată Tom către Flavian. Condamnat în 448, Eutihie l-a făcut pe Theodosius să-l suspecteze de erezie pe Flavian, care a trebuit să-i prezinte împăratului o profesiune de credință. După depunerea sa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
22 noiembrie. Cînd așa-zisa „tîlhărie”, adică sinodul monofizit prezidat de Dioscor din Alexandria la Efes, în august 449, i-a destituit și i-a arestat pe Flavian și pe Eusebiu, acesta din urmă i-a adresat un apel scris papei Leon; refugiindu-se după aceea la Roma, le-a trimis împăraților Valentinian al III-lea și Marcian un alt apel, care a fost citit în ședința de deschidere a conciliului de la Calcedon la 8 octombrie 451. Eusebiu a înaintat conciliului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mai avem informații despre el. Scrierile sale, amintite aici, s-au păstrat în actele conciliului de la Calcedon: expunerea contra lui Eutihie trimisă lui Flavian și apelurile adresate împăraților și conciliului în versiunea originală greacă și în latină, iar apelul trimis papei numai în latină. Bibliografie. „Diamartyria” în ACO I, 1, 1, pp. 101-102 (în greacă); I, 3, pp. 18-19 (latină); celelalte texte, în ordinea menționată la sfîrșit, în ACO II, 1, 1, pp. 100-101; 66-67; II, 1, 2, pp. 8-9; II
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în tendința, inaugurată de predecesorul său Anatolie, de a interpreta canonul 28 al conciliului de la Calcedon astfel încît să i se atribuie patriarhului de Constantinopol dreptul de a-i hirotoni pe ceilalți patriarhi orientali; această atitudine înăsprea relațiile sale cu papa. Spre sfîrșitul anilor ’60, Ghenadie a sprijinit cauza patriarhului calcedonian de Antiohia, Martirios, pus în dificultate de opoziția preotului monofizit Petru Fulon; deși Ghenadie obținuse sprijinul împăratului, Martirios, întors la curtea sa episcopală, a demisionat, deschizînd astfel drumul pentru alegerea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
după trupul său și în acesta, nu înainte și independent de acesta, în timp ce situația Logosului este diferită, deoarece el preexistă dintotdeauna, ceea ce înseamnă că argumentul lui Chiril nu e valabil (Diekamp). S-a mai păstrat și un Encomion la epistola papei Leon, adică al Tomului către Flavian din 13 iunie 449, care pregătise termenii definiției de la Calcedon; reconciliat cu „ortodoxia”, Ghenadie aduce multe laude scrierii, subliniind că aceasta se opune diferitelor erezii și că nu propune inovații terminologice în raport cu tradiția Părinților
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tîlhărie” de la Efes, din 449 (intimidat de Dioscor din Alexandria, după cum a afirmat ulterior), a votat reabilitarea lui Eutihie și depunerea lui Flavian de Constantinopol. Amenințat cu destituirea la Calcedon în 451, s-a salvat semnînd Tomul către Flavian al papei Leon și condamnîndu-i pe Eutihie și pe Dioscor. Tot restul vieții s-a ținut aproape de ortodoxie; în 458, împreună cu alți episcopi din Isauria, a semnat o epistolă sinodală adresată împăratului Leon I, care conținea o reconfirmare a adeziunii la linia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și autoapologia scrisă de Nestorie (cf. p. 000) și folosită de Irineu. Era compusă din trei părți, ultima consacrată tratativelor de pace dintre orientali și Chiril. Irineu îl ataca mai ales pe Chiril și deplîngea faptul că acesta se adresase papei Celestin, pe care îl considera incapabil să înțeleagă subtilitățile dogmatice aflate în discuție. Opera s-a pierdut, însă din ea a furat multe lucruri un autor latin din secolul al VI-lea, probabil diaconul roman Rusticus, care a folosit-o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ar fi putut accepta niciodată limbajul celor două naturi, pentru faptul că el echivala natura cu ipostasul, după cum am arătat deja, îl obliga să detecteze nestorianismul în orice distincție a naturilor în Logosul întrupat. în acest sens a combătut Tomul papei Leon, care atribuia naturii umane acțiuni proprii; cum acțiunile proprii presupun o existență în sine proprie, acest lucru echivalează, pentru Sever, cu a atribui naturii umane o existență în sine autonomă, așadar cu o poziție nestoriană. Sigur, așa cum am văzut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ale populației antiohiene (531), pînă cînd Iustinian a îmblînzit legislația antimonofizită a predecesorului său. După numirea lui Antim ca patriarh de Constantinopol, Sever s-a putut muta în capitală în 535 (cf. p. 000) și atunci Efrem i-a scris papei Agapet pentru a denunța uneltirile monofiziților la Constantinopol. Situația s-a schimbat în favoarea calcedonienilor o dată cu sosirea papei la Constantinopol în 536 și cu condamnarea monofiziților la sinodul din același an; Efrem a profitat de acest lucru pentru a efectua în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Antim ca patriarh de Constantinopol, Sever s-a putut muta în capitală în 535 (cf. p. 000) și atunci Efrem i-a scris papei Agapet pentru a denunța uneltirile monofiziților la Constantinopol. Situația s-a schimbat în favoarea calcedonienilor o dată cu sosirea papei la Constantinopol în 536 și cu condamnarea monofiziților la sinodul din același an; Efrem a profitat de acest lucru pentru a efectua în iarna 536-537 o călătorie în diocezele aflate sub jurisdicția sa, cu scopul de a-i elimina, chiar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
monahilor sciți potrivit căreia „unul din Sfînta Treime a suferit”, ce permitea sublinierea unității celor două naturi în Cristos, într-o tentativă de reapropiere de monofiziți. Inițial Iustinian fusese circumspect în privința acestei formulări, însă ulterior a acceptat-o (scrisoarea către papa Ioan al II-lea, din 15 martie 533). Nu s-a împăcat însă cu monofizismul și prin Ordonanța împotriva lui Antim, Sever, Petru și Zoara, din 6 august 536, confirma anatemele pronunțate de sinodul ținut la Constantinopol în același an
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din 6 august 536, confirma anatemele pronunțate de sinodul ținut la Constantinopol în același an, în mai și iunie, sub conducerea lui Mena, sinod menit să ratifice depunerea patriarhului Antim și condamnarea lui Sever de Antiohia, protejatul lui Antim, de către papa Agapet (cf. p. 000). Deși ordonanța consfințea respingerea deopotrivă a nestorianismului și monofizismului, în această circumstanță particulară lovea în cel de-al doilea. O expunere teologică împotriva acestui curent este Tratatul dogmatic contra monofiziților, compus sub formă de epistolă adresată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
trei nume legate de doctrina lui Nestorie. Denumirea de Trei Capitole depinde de faptul că, dacă în mod curent erau desemnate drept capitole (kephalaia, capitula) chiar anatematismele, în acest caz au fost denumite astfel scrierile anatemizate. Pentru a obține aprobarea papei Vigilius, Iustinian l-a făcut să vină la Constantinopol în 547; după tergiversări și refuzuri, Vigilius a condamnat cele Trei Capitole într-o scrisoare adresată patriarhului Mena (11 aprilie 548), condamnare pe care a retras-o însă repede, din cauza reacției
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Pseudo-Dionisie Areopagitul, care își fac intrarea în istorie cu această ocazie (cf. p. 000). în a doua parte a anului 533, Ipatie s-a dus la Roma cu un alt episcop, tot din însărcinarea lui Iustinian, pentru a obține de la papa Ioan al II-lea acordul pentru condamnarea unor călugări din Constantinopol care negau teza potrivit căreia Cristos care a pătimit și a murit ar fi parte a Sfintei Treimi. De la 2 mai la 4 iunie 536, Ipatie a participat la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a Sfintei Treimi. De la 2 mai la 4 iunie 536, Ipatie a participat la sinodul de la Constantinopol prezidat de patriarhul Mena și menit să-l condamne pe Antim din Trapezunt, ales patriarh de Constantinopol în 535 cu ajutorul severienilor, pe care papa l-a declarat însă destituit, în înțelegere cu împăratul, în februarie sau martie 536, hotărîre confirmată de către sinod. în 537-538, Ipatie era încă episcop de Efes, așa cum dovedește inscripția despre care vom vorbi imediat; a murit înainte de 552, an în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pelagienilor, prol. 2). Referindu-se la această criză, Palladius povestește că a petrecut unsprezece luni „într-o celulă întunecată” (ascunzătoare sau temniță, după întoarcerea de la Roma?). întors dintr-o călătorie la Roma pentru a susține cauza lui Ioan Hrisostomul în fața papei, Palladius este arestat și exilat în Egipt, la Syene (406). Alte cîteva texte se referă la o ședere în Palestina: un an la Betleem, trei pe Muntele Măslinilor, care trebuie plasați probabil la începutul vieții sale monastice. Din perioada exilului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
acesteia, a condus mănăstirile întemeiate de ea. Ajuns arhimandrit peste mănăstirile dependente de Ierusalim, Gherontie, monofizit, a militat printre anticalcedonieni și nu a renunțat la convingerile sale nici cînd Eudoxia, care îl protejase, s-a împăcat cu Pulcheria și cu papa Leon în 456; nu a aderat nici la acordul încheiat de patriarhul Martirios din Ierusalim (478-482) cu monahii anticalcedonieni (cf. p. 000). Vorbesc despre el Chiril din Scitopolis, în mai multe pasaje din biografiile sale, și Ioan din Maiuma în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]