4,933 matches
-
în 1942. În noiembrie 1942, efectivele partizanilor sovietici din Belarus se ridicau la aproximativ 47.000 de oameni. În ianuarie 1943, din cei 56.000 de partizani, 11.000 luptau în apusul Belarusului. Aceasta însemna o proporție de 3,5 partizani/10.000 de locuitori, sau, dacă se iau în calcul și marile evacuări de populație spre estul Uniunii Sovietice, de 5-6 partizani/10.000 de locuitori. Această situație nu poate fi explicată în exclusivitate prin tratamentul dur aplicat populației locale
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
cei 56.000 de partizani, 11.000 luptau în apusul Belarusului. Aceasta însemna o proporție de 3,5 partizani/10.000 de locuitori, sau, dacă se iau în calcul și marile evacuări de populație spre estul Uniunii Sovietice, de 5-6 partizani/10.000 de locuitori. Această situație nu poate fi explicată în exclusivitate prin tratamentul dur aplicat populației locale de către germani, nici de circumstanțele sociale existente în regiune. Există dovezi puternice că această decizie a autorităților centrale sovietice, care s-au
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
fi explicată în exclusivitate prin tratamentul dur aplicat populației locale de către germani, nici de circumstanțele sociale existente în regiune. Există dovezi puternice că această decizie a autorităților centrale sovietice, care s-au abținut să creeze o forță mai puternică a partizanilor sovietici în vestul Belarusului și au permis întărirea mișcării militarea clandestine poloneze să se întărească puternic în această regiune în 1941-1942, s-a dotorat înțelegerilor stabilite cu guvernul polonez în exil al lui Sikorsky. După ruperea relațiilor dintre URSS și
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
în această regiune în 1941-1942, s-a dotorat înțelegerilor stabilite cu guvernul polonez în exil al lui Sikorsky. După ruperea relațiilor dintre URSS și guvernul polonez în exil din aprilie 1943, situația s-a schimbat în mod radical. Constituirea forțelor partizanilor din vestul Belarusului a fost ordonată și dusă la îndeplinire în timpul anului 1943. Au fost constituite nouă brigăzi, zece detașamente și cinsprezece grupuri operaționale, formate în principal din partizani transferați din estul în vestul Belarusului. În decembrie 1943, în vestul
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
aprilie 1943, situația s-a schimbat în mod radical. Constituirea forțelor partizanilor din vestul Belarusului a fost ordonată și dusă la îndeplinire în timpul anului 1943. Au fost constituite nouă brigăzi, zece detașamente și cinsprezece grupuri operaționale, formate în principal din partizani transferați din estul în vestul Belarusului. În decembrie 1943, în vestul republicii activau cam 36.000 de partizani. Se estimează că personalul transferat a fost de 10.000 - 12.000 de luptători, restul fiind reprezentat de voluntari localnici. Constituirea unei
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
și dusă la îndeplinire în timpul anului 1943. Au fost constituite nouă brigăzi, zece detașamente și cinsprezece grupuri operaționale, formate în principal din partizani transferați din estul în vestul Belarusului. În decembrie 1943, în vestul republicii activau cam 36.000 de partizani. Se estimează că personalul transferat a fost de 10.000 - 12.000 de luptători, restul fiind reprezentat de voluntari localnici. Constituirea unei forțe militare puternice a fost completată de măsurile pentru crearea structurilor clandestine ale partidului comunist și de declanșarea
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
bătălia de la Stalingrad, stoparea campaniei de teroare, (oficial din februarie 1943, de facto din decembrie 1942) și amnistia promisă de autorități pentru colaboraținiștii care se căiau au fost factori importanți care au favorizat creșterea numerică și calitativă a forțelor de partizani în anul 1943. Dezertările din rândul forțelor de poliție controlate de germani, uneori a unor unități întregi, a întărit mult mișcarea de partizani. A fost cazul de exemplu a unui batalion de tătari de pe Volga (februarie 1943) și a Brigăzii
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
care se căiau au fost factori importanți care au favorizat creșterea numerică și calitativă a forțelor de partizani în anul 1943. Dezertările din rândul forțelor de poliție controlate de germani, uneori a unor unități întregi, a întărit mult mișcarea de partizani. A fost cazul de exemplu a unui batalion de tătari de pe Volga (februarie 1943) și a Brigăzii I SS „Gil-Rodion” (2.500 de oameni, august 1943), care au trecut in corpore de partea partizanilor. În 1943, cam 7.000 de
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
întregi, a întărit mult mișcarea de partizani. A fost cazul de exemplu a unui batalion de tătari de pe Volga (februarie 1943) și a Brigăzii I SS „Gil-Rodion” (2.500 de oameni, august 1943), care au trecut in corpore de partea partizanilor. În 1943, cam 7.000 de foști luptători antisovietici au schimbat tabăra și s-au înrolat în rândul partizanilor, iar aproximativ comandanți și specialiști în lupta de gherilă au fost aduși în republică. Localnicii au reprezentat majoritatea noilor recruți în
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
februarie 1943) și a Brigăzii I SS „Gil-Rodion” (2.500 de oameni, august 1943), care au trecut in corpore de partea partizanilor. În 1943, cam 7.000 de foști luptători antisovietici au schimbat tabăra și s-au înrolat în rândul partizanilor, iar aproximativ comandanți și specialiști în lupta de gherilă au fost aduși în republică. Localnicii au reprezentat majoritatea noilor recruți în rândul partizanilor. În toamna anului 1943, aproximativ 153.000 de partizani belaruși luptau în spatele liniilor germane, pentru ca la sfârșitul
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
1943, cam 7.000 de foști luptători antisovietici au schimbat tabăra și s-au înrolat în rândul partizanilor, iar aproximativ comandanți și specialiști în lupta de gherilă au fost aduși în republică. Localnicii au reprezentat majoritatea noilor recruți în rândul partizanilor. În toamna anului 1943, aproximativ 153.000 de partizani belaruși luptau în spatele liniilor germane, pentru ca la sfârșitul anului numărul lor să scadă la 122.000, restul de 30.000 fiind încorporați în rândurile Armatei Roșii, care eliberase o bună parte
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
schimbat tabăra și s-au înrolat în rândul partizanilor, iar aproximativ comandanți și specialiști în lupta de gherilă au fost aduși în republică. Localnicii au reprezentat majoritatea noilor recruți în rândul partizanilor. În toamna anului 1943, aproximativ 153.000 de partizani belaruși luptau în spatele liniilor germane, pentru ca la sfârșitul anului numărul lor să scadă la 122.000, restul de 30.000 fiind încorporați în rândurile Armatei Roșii, care eliberase o bună parte a teritoriilor de răsărit ale republici. În 1943 - 1944
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
în spatele liniilor germane, pentru ca la sfârșitul anului numărul lor să scadă la 122.000, restul de 30.000 fiind încorporați în rândurile Armatei Roșii, care eliberase o bună parte a teritoriilor de răsărit ale republici. În 1943 - 1944, mișcarea de partizani a fost atât de puternică în Belarus, încât au existat întinse regiuni din teritoriul național ocupat de germani în care insurgenții au restabilit autoritatea sovietică. Au existat chiar și colhozuri ale partizanilor, care produceau alimente necesare luptătorilor antifasciști. În timpul luptelor
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
răsărit ale republici. În 1943 - 1944, mișcarea de partizani a fost atât de puternică în Belarus, încât au existat întinse regiuni din teritoriul național ocupat de germani în care insurgenții au restabilit autoritatea sovietică. Au existat chiar și colhozuri ale partizanilor, care produceau alimente necesare luptătorilor antifasciști. În timpul luptelor pentru eliberarea Belarusului, partizanii au constituit un front separat antigerman. După eliberarea RSS Belarusă, aproximativ 180.000 de partizani au fost încorporați în rândurile Armatei Roșii în 1944. În rândurile partizanilor din
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
de puternică în Belarus, încât au existat întinse regiuni din teritoriul național ocupat de germani în care insurgenții au restabilit autoritatea sovietică. Au existat chiar și colhozuri ale partizanilor, care produceau alimente necesare luptătorilor antifasciști. În timpul luptelor pentru eliberarea Belarusului, partizanii au constituit un front separat antigerman. După eliberarea RSS Belarusă, aproximativ 180.000 de partizani au fost încorporați în rândurile Armatei Roșii în 1944. În rândurile partizanilor din Belarus, în afară de belaruși, care formau cam 65% din efective, luptau și reprezentanți
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
în care insurgenții au restabilit autoritatea sovietică. Au existat chiar și colhozuri ale partizanilor, care produceau alimente necesare luptătorilor antifasciști. În timpul luptelor pentru eliberarea Belarusului, partizanii au constituit un front separat antigerman. După eliberarea RSS Belarusă, aproximativ 180.000 de partizani au fost încorporați în rândurile Armatei Roșii în 1944. În rândurile partizanilor din Belarus, în afară de belaruși, care formau cam 65% din efective, luptau și reprezentanți ai altor 45 de etnii, adică aproximativ 4.000 de oameni. Printre aceștia se aflau
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
ale partizanilor, care produceau alimente necesare luptătorilor antifasciști. În timpul luptelor pentru eliberarea Belarusului, partizanii au constituit un front separat antigerman. După eliberarea RSS Belarusă, aproximativ 180.000 de partizani au fost încorporați în rândurile Armatei Roșii în 1944. În rândurile partizanilor din Belarus, în afară de belaruși, care formau cam 65% din efective, luptau și reprezentanți ai altor 45 de etnii, adică aproximativ 4.000 de oameni. Printre aceștia se aflau 3.000 de polonezi, 400 de cehi, 300 de iugoslavi și alții
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
condiții, ucrainienii au ajuns să-i urască pe germani. Cea mai mare parte a ucrianienilor erau total indiferenți față de cauza sovietică sau germană. Doar în anul 1943, când germanii se aflau în retragere pe toată lungimea frontului de răsărit, numărul partizanilor din Ucraina a început să crească semnificativ. Partizanii comunști, aplicând în practică ordinele lui Stalin, au început să oblige civilii ucrainieni să se alăture lor. Satele ai căror locuitori nu se înrolau în trupele de partizani erau supuse represaliilor dure
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
germani. Cea mai mare parte a ucrianienilor erau total indiferenți față de cauza sovietică sau germană. Doar în anul 1943, când germanii se aflau în retragere pe toată lungimea frontului de răsărit, numărul partizanilor din Ucraina a început să crească semnificativ. Partizanii comunști, aplicând în practică ordinele lui Stalin, au început să oblige civilii ucrainieni să se alăture lor. Satele ai căror locuitori nu se înrolau în trupele de partizani erau supuse represaliilor dure. Pentru ucrainieinii simpli nu existau decât două opțiuni
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
frontului de răsărit, numărul partizanilor din Ucraina a început să crească semnificativ. Partizanii comunști, aplicând în practică ordinele lui Stalin, au început să oblige civilii ucrainieni să se alăture lor. Satele ai căror locuitori nu se înrolau în trupele de partizani erau supuse represaliilor dure. Pentru ucrainieinii simpli nu existau decât două opțiuni: moartea sau înrolarea într-una dintre tabere. Primele detașamente de partizani din Ucraina au apărut în regiunile Cernihiv și Sumi. Aceste detașamente, care aveau să devină niște forțe
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
oblige civilii ucrainieni să se alăture lor. Satele ai căror locuitori nu se înrolau în trupele de partizani erau supuse represaliilor dure. Pentru ucrainieinii simpli nu existau decât două opțiuni: moartea sau înrolarea într-una dintre tabere. Primele detașamente de partizani din Ucraina au apărut în regiunile Cernihiv și Sumi. Aceste detașamente, care aveau să devină niște forțe extrem de puternice, au fost formate sub conducerea a doi lideri de partizani care aveau să devină celebri: Mikola Popudrenko și Sidir Kovpak. În
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
opțiuni: moartea sau înrolarea într-una dintre tabere. Primele detașamente de partizani din Ucraina au apărut în regiunile Cernihiv și Sumi. Aceste detașamente, care aveau să devină niște forțe extrem de puternice, au fost formate sub conducerea a doi lideri de partizani care aveau să devină celebri: Mikola Popudrenko și Sidir Kovpak. În acest stadiu, detașamentele de partizani erau controlate și sprijinite de „Cartierul general al mișcării ucrainiene de partizani” din Moscova. Detașamentele de partizani ucrainieni acționau în special în partea de
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
în regiunile Cernihiv și Sumi. Aceste detașamente, care aveau să devină niște forțe extrem de puternice, au fost formate sub conducerea a doi lideri de partizani care aveau să devină celebri: Mikola Popudrenko și Sidir Kovpak. În acest stadiu, detașamentele de partizani erau controlate și sprijinite de „Cartierul general al mișcării ucrainiene de partizani” din Moscova. Detașamentele de partizani ucrainieni acționau în special în partea de nord-vest a țării, dar și în alte regiuni, iar efectivele lor au ajuns la aproape 150
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
forțe extrem de puternice, au fost formate sub conducerea a doi lideri de partizani care aveau să devină celebri: Mikola Popudrenko și Sidir Kovpak. În acest stadiu, detașamentele de partizani erau controlate și sprijinite de „Cartierul general al mișcării ucrainiene de partizani” din Moscova. Detașamentele de partizani ucrainieni acționau în special în partea de nord-vest a țării, dar și în alte regiuni, iar efectivele lor au ajuns la aproape 150.000 de luptători. În 1944, parizanii conduși Kovpak și Verșigora erau capabili
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
formate sub conducerea a doi lideri de partizani care aveau să devină celebri: Mikola Popudrenko și Sidir Kovpak. În acest stadiu, detașamentele de partizani erau controlate și sprijinite de „Cartierul general al mișcării ucrainiene de partizani” din Moscova. Detașamentele de partizani ucrainieni acționau în special în partea de nord-vest a țării, dar și în alte regiuni, iar efectivele lor au ajuns la aproape 150.000 de luptători. În 1944, parizanii conduși Kovpak și Verșigora erau capabili să întreprindă raiduri împotriva forțelor
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]