4,216 matches
-
și eu după o scurtă pauză, deși nu fusese neapărat o glumă. — Mai avem timp pentru încă un telefon scurt, spune Emma. Pe fir se află Enid din Northampton, care vrea să știe dacă are destui bani pentru a se pensiona. Așa e, Enid? — Da, așa e, se aude vocea lui Enid de la celălalt capăt al firului. Tony, soțul meu, s‑a pensionat de curând și săptămâna trecută am avut niște zile libere - am stat acasă cu el, am gătit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Pe fir se află Enid din Northampton, care vrea să știe dacă are destui bani pentru a se pensiona. Așa e, Enid? — Da, așa e, se aude vocea lui Enid de la celălalt capăt al firului. Tony, soțul meu, s‑a pensionat de curând și săptămâna trecută am avut niște zile libere - am stat acasă cu el, am gătit și așa mai departe, ca‑n vacanță. Și el... adică noi am început să ne gândim... ce‑ar fi să mă pensionez și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
a pensionat de curând și săptămâna trecută am avut niște zile libere - am stat acasă cu el, am gătit și așa mai departe, ca‑n vacanță. Și el... adică noi am început să ne gândim... ce‑ar fi să mă pensionez și eu mai devreme? Dar nu sunt sigură că am economisit destui bani, așa că m‑am gândit să vă sun să vă cer părerea. — Enid, ce fel de fond de economii pentru pensie ți‑ai făcut? o întreb. — Am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
trebui să acopere ipoteca... — Foarte frumos! zice Emma repede. Până și eu pot să‑mi dau seama că nu stai rău deloc, Enid. Ce să zic, pensie fericită! — Da, spune Enid. Înțeleg. Deci nu am nici un motiv să nu mă pensionez. E exact cum a zis Tony. La capătul firului se lasă o tăcere punctată doar de respirația ei neregulată, și Emma se uită scurt la mine. Știu că Barry, producătorul, îi urlă probabil în cască să facă ceva, să umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
probabil în cască să facă ceva, să umple spațiul. — Mult noroc, Enid! zice ea voioasă. Becky, în legătură cu subiectul planurilor pentru pensionare... — Stai... stai puțin, zic, ușor încruntată. Enid, nu există nici un motiv financiar evident, care să te împiedice să te pensionezi. Însă... haide să vorbim un pic despre cel mai important motiv dintre toate. Tu vrei să ieși la pensie? — Păi... Vocea lui Enid tremură ușor. Am cincizeci și de ani. Adică, vreau să zic, vine o vreme când trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
i spui că vin imediat? Sincer, nu am deloc intenția să stau atât de mult la telefon. Dar, în clipa în care încep să discut cu Enid, ies la iveală o groază de lucruri - că îi e frică se se pensioneze, că soțul ei o vrea acasă ca să‑i gătească. Că își iubește foarte mult slujba și se gândea să facă un curs de computer, dar bărbatul ei a zis că sunt bani aruncați... Când termină de deșertat sacul, sunt foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cifre, trebuie să vorbești cu cei care sună. Cum a fost cu... Enid din Northampton! Mă uit la Michael așteptând o reacție, înainte să‑mi amintesc că el nu știe despre ce vorbesc. Pe hârtie scria că vrea să se pensioneze, îi explic. Pensie și tot tacâmul. Dar în realitate... — Nu era pregătită? sugerează Michael. — Exact! Îi plăcea foarte mult munca ei și numai idiotul ăla de bărbat‑su voia ca ea să renunțe la ea. Și nu avea decât cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
eu, ar fi procedat la fel. Dacă nu cumva ar fi fost chiar mai veroși decât mine, care mi-am făcut de mult plinul. Oricum, pot fi trecut printre pagubele colaterale făcute de această carte: am fost nevoit să mă pensionez anticipat. Dar măcar am rămas în viață. Nu ca alții. Părerea lui Albert Albanezu’ Pe lumea asta, există o mulțime de femei - între 13 și 45 de ani - fără apărare. Mai ales în partea occidentală a acestei lumi. Cele mai multe dintre
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ani, fără menajamente, cu o tot mai uitată vină. Buna Veturia, tot ea le oferise prilejul generozității târzii, un fel de rapidă iertare a păcatelor. Un scurt gest convenabil, care nu deranja pe nimeni și servea tuturor. Cum îngădui portarului pensionat să-și revadă ghereta, chiar s-o păzească, dacă vrea, duminica, când instituția e închisă și portarii în funcție sunt liberi. Fuseseră imediat de acord, cum s-o refuze pe sfioasa tanti Veturia? Așa că domnii doctori de la facultate îndrumau spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Voiculescu, Ion Sava (care, aflăm din carte, la una dintre ultimele lui repetiții a leșinat, de durere!), Aurel Ion Maican, Victor Ion Popa (sacrificat pe masa de lucru, printre zeci de cafele și sute de țigări), Maria Giurgea (mare artistă, pensionată la numai 48 de ani!), Radu Stanca, Puiu Iancovescu (cu un caracter deficitar!), Emil Botta, Gaby Michailescu (primul impresar modern al secolului XX!), Mircea Ștefănescu, Zaharia Stancu (unul dintre cei mai mari directori ai mișcării teatrale naționale!), Tudor Mușatescu, Ioan
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
banii în mână și parfumul ei preferat de liliac, cum am pățit odată pe când soarele era mai des deasupra orașului, acum e mai rar și grăbit, mai mult Luna îi ține locul, pe atunci și mama era mai tânără, se pensionase de o boală închipuită pentru a face față bărbaților după moartea tatei și femeilor care o plăceau și animalelor; un Labrador devenise chiar animalul ei preferat, știam că lumea se mira și tu poate ai să te miri, dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Întrețină o bună legătură cu cei doi cuscri ai săi. La petrecerile de familie ajungeau la discuții despre ce-am fost și ce-am făcut, ehei! Cu Mariana era mai greu, recunoscuse că a fost securist și că s-a pensionat la revoluție, dar alte date nu mai poate da. Într-un moment de fastă inspirație, Rică sună la Sinaia și Își anunță vizita la cuscrii săi. A fost bine primit și bine omenit, vinul de Huși dar și coniacul Napoleon
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
pe viață și mai Încolo! Este adevărată, informația vine pe linie ... securistă! Vezi să nu faci vreo prostie! Toți avem nevoie de tine, familia și cele câteva sute de angajați ai tăi! Nu l-ai putut găsi pentru că s-a pensionat, și-a schimbat look-ul și ... identitatea, după cum scrie pe biletul acesta, acum se numește Constantin Constantin! Nici vorbă de vreo prostie În sensul În care gândești tu, deși tot prostie se va numi. Actorul Învierii pământene l-a identificat
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
seară. Stătea până noaptea târziu la filme, nu putea adormi... De aceea, pentru el era mai bine sa fie pe welfare sau în ajutor de șomaj. Când am observat că are probleme psihice, am încercat să îl ajutăm să se pensioneze. A refuzat categoric: nu era nebun! Doar puțin depresat... Era complet nefuncțional în societate - și în familie. Soția l-ar fi ținut și așa - dar într-o perioadă ‘low’ îl oprise să mai dea bani pe rahaturi. El luase un
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
ajuns că frate-meu s- a sinucis! Asta nu se știe. L-a călcat trenul, într-adevăr. Băuse și terminase de băut ce era în casă. Poate avea și el depresie. Patru copii - din care unul de vreo șase ani -, pensionat de boală după vreo două operații de stomac. Nevasta lui lucra la o cantină, mai mult ca să poată aduce câte ceva de mâncare. Nu se puteau nicicum ajunge cu banii. Le mai trimiteam noi... În seara aia a cerut bani de
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
și duce o viața austeră. Armata a fost restructurată.S-a renunțat la ofițerii formați înainte de anul 1990. Au rezultat tineri pensionari cu standard de viață ridicat și dornici de muncă. La Poliție,chestorii și inspectorii șefi care s-au pensionat politic au primit modesta sumă compensatorie de 1 miliard de lei! Ultimul sondaj indică faptul că mulți români ar dori să părăsească țara... „Sfidând savante atitudini Și complezente rânduieli, Din îndoieli cresc certitudini, Din certitudini îndoieli...”. (Sorin Pavel) Simple coincidențe
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
-i așa de greu!. Eu am vrut să devin o creștină adevărată și să vin la mănăstire. Deja au trecut nouă ani de când sunt aici. Noi suntem angajate cu carte de muncă. Mai am un an până la pensie. După ce mă pensionez, mă Întorc acasă, la București și revin la viața obișnuită. Acum eram consternată. De fapt, nu știam nimic despre mănăstire, despre examenul care trebuie dat pentru a veni aici și a rezista tuturor canoanelor. Da! Călcasem pe un teren virgin
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cantitate bună. Mie, unul, și profa în casa căreia ne duceam săptămânal cu bunica îmi părea atinsă, demnă de o nuvelă de Dostoievski; până la pensie se lăsase bătută de soț (un fost ceferist care tot din cauza băuturii trebuise să se pensioneze înainte de vreme, cu amândouă picioarele tăiate de tren... ), cică seara în casa lor era circ, iar a doua zi ea trebuia să se ducă la școală cu un machiaj artistic peste echimoze, vănătăi, cicatrici etc. De când a ieșit la pensie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Pe site a găsit și femei măritate care căutau mângâierea unui bărbat fiindcă erau separate de bărbații lor; nu mai existau sentimente de iubire, Între ei sau respect, stăteau pentru că nu aveau curajul să divorțeze, unele erau În șomaj altele pensionate pe caz de boală...Nu voia să aibă de-a face cu niciuna, avea fixul lui: Își căuta perechea potrivită, adică, să arate bine, și să aibă și suflet. Pe de altă parte, când găsea câte o femeie care merita
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
zâmbind trist: „Doamnă, voi pleca. Nu mai suport!“. L-am reîntâlnit după ani cu totul întâmplător în Germania, la Dortmund, după Revoluție, la o universitate populară unde fusesem invitată să țin o prelegere despre România și exil. Doctorul îmbătrânise, se pensionase, însă zâmbetul i-a rămas același. La nici doi ani după ce documentarul Experimentul 770 a fost difuzat pe ARTE, filmul lui Cristian Mungiu a luat Marele Premiu la Cannes. Cunosc „subiectul“, am citit cronicile elogioase publicate în presa occidentală. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
măcar îmi stă bine. A venit vorba și despre Magda, casierița care și-a pierdut mințile tocmai în acele zile, pe bună dreptate. A avut un proces din cauza celor trei Ulrich pe care-i împușcase, dar a fost achitată. Au pensionat-o pe caz de boală. Vine totuși în fiecare dimineață și noua casieriță abia s-ar putea descurca fără ea. Numai că a rămas nebună, săraca. E mereu cu ochii-n patru, îi suspectează pe toți bărbații și de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
grozăvii în războiul ăla, ci fiindcă fusese al dracului de demult! Măiculiță!... Né aux temps de la guerre! ca să vorbești ca doamna de franceză, dna Cherteșan Tudosia, născută și ea tot în secolul XIX1! Măiculiță!... Da' ea măcar avea să se pensioneze înainte chiar ca ei să termine liceul... Păi da, băiatul lui Grigoraș Alexandru era născut în '69 și zicea: taică-meu? Oho! s-a născut înainte de jumătatea secolului! Și maică-mea la fel, Îți dai seama! Iar bunicu-meu s-a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
semnat-o, pe tata îl chema la fel ca pe bunicul și pe mine, toți întâi-născuții băieți primeau acest nume, și fusese un scandal în toată regula, bunicul a fost nevoit să-și dea demisia pe loc și să se pensioneze, și mai putea să zică mersi că n-a pățit-o și mai rău, de aceea eram atât de surprins, însă de zis, n-am zis nimic, dar tot mergând, așa, mă gândeam c-ar trebui să spun, totuși, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pentru sine. Oare pentru sine? Nu și pentru familie? Nu. De aici încolo, ar fi existat, cică, un hotar de netrecut. Faptul nu a fost luat în seamă, atâta vreme, cât, ambii s-au aflat în activitate. După ce s-au pensionat, lucrurile au luat o altă întorsătură. Capul în familie, să fie el! Adică, ordonatorul. Executorul - ea. Fără drept de apel. Și, fără drept de apel, a rămas, apoi, totul, până la ceasul ultim al vieții capului. Că, mai încolo, nu se
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
rotație. Tehnologiile sfârșitului de secol douăzeci au cedat locul celor moderne; mai performante, mai puțin plicticoase și, mai cu apetit, la tineretul zilelor de-acum,în comparație cu cel al zilelor de mult intrate în istorie. Mireasa codrilor de miri s-a pensionat. A nimerit,în una din zile,într-o sală imensă. Ticsită de calculatoare; dotată cu internet; plină cu tinere și tineri, care, în alte vremi, se numeau dactilografe și dactilografi. Acum, oare, cum s-or numi, s-a întrebat, ea
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]