4,527 matches
-
acest ultim ideal. Prințul Siddhărtha și-a părăsit soția, copilul și condiția, devenind un pribeag fără adăpost, în căutarea izbăvirii de suferința aparent inevitabilă. În acele vremuri, viața rătăcitorilor se bucura de multă generozitate. Aceștia aspirau la un ideal de perfecțiune situat deasupra exigențelor meschine și a josnicelor dispute ale vieții obișnuite. Se aplecau nu asupra propriilor plăceri, ci asupra unei mărețe aventuri care le-a creat renume uneori, aducându-le totodată piedici, dar și realizări. Idealul unui tânăr, mai ales
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
cele trei fiice ale acestuia. Între școlile de artă buddhistă de la Mathură și Gandhăra a existat o influență reciprocă. Arta iconică a fost caracterizată printr-un idealism realist, combinând reprezentările umane realiste, în ceea ce privește proporțiile și atitudinile, cu o idee de perfecțiune și de serenitate ce conduce spre divin. Expresia lui Buddha, în același timp om deplin și zeu, devine canonul iconografic pentru majoritatea reprezentărilor artei buddhiste. Trăsăturile idealizate ale Preafericitului se concretizează în epoca Gupta (secolele IV-VI d. Hr.) într-
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
care simți o afinitate lăuntrică spontană, căci el însuși și-a croit drum printre greșelile și capcanele naturii umane, peste toate culmile și sub toate genunile saṃsărei. Acest element omenesc al caracterului lui Buddha este cel care îi atenuează strălucirea perfecțiunii și o eliberează de aparenta distanțare și izolare de viața omenească obișnuită: căci compasiunea îi este mare precum înțelepciunea, iar omenia și căldura sentimentelor este atotcuprinzătoare precum mintea. Buddha a fost un reformator monastic, care s-a menținut în cadrul civilizației
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
dar și chiar de fiecare cetățean. În adevăr, fiecare simte cât este de sacră datoria de a se pregăti la apărarea țării sale, cu acea conștiință și cu acea inteligență ce se cere astăzi de progresul artei militare și de perfecțiunea armelor de foc. bucureștiul în 1871 111 La concursul militar de dare la semn, în acest an, au luat parte reprezentanții întregii puteri armate a țării. În numele lor am, preaînălțate doamne, marea onoare de a exprima măriei voastre cea mai
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pe vremuri, fiindcă ministrul silit să iasă din guvern era lovit cu numeroase bănuieli și acuzațiuni.6 anul 1873 203 prin săriturile și salturile mortale pre cal... D. Francis Christof va prezenta cei doi câini ai săi dresați aproape de culmea perfecțiunii. D. Jules sau «omul de cauciuc» se va distinge prin răsucirea membrelor sale corporale“ etc. 5. Generalul Eracle Nicoleanu, prefect al poliției Capitalei în 1927, când apare primul volum al Bucureștilor de altădată (și în anii următori). 6. La sfârșitul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Numeroase cuvântări funebre au fost rostite, dar cele mai însemnate au fost acele ale lui Mihail Kogălniceanu, Nicolae Ionescu și Petre Grădișteanu. Dar al lui Mihail Kogălniceanu a fost un mic cap d-operă de elocință, înălțime de cugetare și perfecțiune literară. De aceea îl dăm aci în întregime pentru ca să rămâie ca un model al genului, spre uzul celor cari vor veni după noi. Discursul lui Mihail Kogălniceanu „Ilustră doamnă, preasfinte mitropolit, sfinți părinți și frați. Biserica ne zice: «deșertăciunea deșertăciunilor
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
continuu. Nici pe șefi nu-i scutea de sarcasmele sale. Era însă un om de talent, novator, devotat, cum puțini sînt, muncii sale. Circumstanțelor defavorabile și nefericirii propriei vieți marcate de boală (diabet) le opunea mun ca încrîncenată, împinsă către perfecțiune. Regizor și director al Teatrului de Animație, era (nu prin studii, ci prin atitudine) una din figurile marcante ale intelectualității băcăuane. Ne-am stimat reciproc, în mod constant. Fără vocea lui de stăpîn sastisit, fără „nevroza” lui, Teatrul de Păpuși
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
falsă dintr-un interviu dat de Cella Delavrancea: „De la prima lor înîlnire (Enescu și Maruca) parcă și-ar fi înghițit trecutul, adică n-au mai existat de-atunci decît unul pentru celălalt” (v. Dumitru Radu Popa, „Să credem totdeauna în perfecțiune”, în „Tribuna României”, XII, nr. 238, 15 februarie 1983, p. 4). Dar episodul cu Nae Ionescu? Dar capriciile și scenele repetate? Maruca n-a fost la înălțimea fidelității lui Enescu. Ea nu „și-a înghițit trecutul”!... După ce și-a notat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fratele dramaturgului Horia Lovinescu. Scriitor, eseist, traducător, ezoterist. 550 Comme je descendais les fleuves impassibles mi-a dat cu un ton discret, pudic, o replică perfectă: Pe când pluteam pe fluvii ce nu aveau păsare. Mărturisesc că am rămas mirat de perfecțiunea traducerii care Îmbina scrupulozitatea cu dreptul de readaptare, făcând din traducere o recreațiune. A tălmăci „les fleuves impassibles” prin „fluvii ce nu aveau păsare” era nu numai pietate pentru versul lui Rimbaud ci și o metamorfoză cu nimic inferioară obârșiei
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
o promovează prin alte mijloace. „Nu ești liberal decât din oboseală, democrat, din rațiune”, se explica Cioran, la maturitate, posterității. Paul Georgescu nu mai era nici el tânăr, la capătul experienței sale, mai curând dezamăgitoare, de combatant. Nu revendica, firește, perfecțiunea Dogmei, recunoștea conflictele, abjecțiile, nedreptățile comise În numele ei. Era perfect informat la ora aceea și chiar mult Înainte, nu doar asupra „erorilor” Partidului, ci și despre Gulag, lagăre, execuții (la fel cum „partea adversă” cunoștea Holocaustul). În plus, avea zilnic
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de Stat nu voim să dăm. Prin esența însăși a concepției noastre noi suntem contra acestui sistem. Ea însemnează o atitudine de bruscare, de natură exterioară, pe când noi așteptăm biruința noastră de la desăvârșirea în sufletul națiunii, a unui proces de perfecțiune omenească. Nu vom întrebuința aceste mijloace, pentru că tineretul de astăzi, are prea adânc înfiptă conștiința misiunii sale istorice și a răspunderii sale, pentru a face acte necugetate, care să transforme România într-o Spanie însângerată. Generația noastră întreagă vede bine
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
asupra vieții și morții tuturor cetățenilor. în condițiile cunoscute de atunci, executanților li se părea chiar o precauție de prisos preocuparea mai atentă, cu privire la necesitatea de a lucra în așa fel, ca aparența unei sinucideri să fie cât mai aproape de perfecțiune. în succesiunea „autoagresiunilor” apare și folosirea cuțitului cu ajutorul căruia Nicolae Petrașcu nu-și taie gâtul așa cum arătase, printrun gest, cu vreo câteva zile înainte cumnatului său (vezi relatarea lui Mitu Banea) și cum în studiul lui Lettieri D. J. (1974
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
e foarte important să știi să-ți omori timpul. La fel de important ca antrenamentul pentru un boxer profesionist. Dar nu e vorba doar de trecerea timpului. Toată lumea știe că exercițiul este mama învățăturii și că doar prin repetare asiduă ajungi la perfecțiune. Am întotdeauna grijă să-mi fie buzunarele pantalonilor pline de mărunțiș. În buzunarul din dreapta îmi țin monedele de o sută și de cinci sute de yeni, iar în cel din stânga, pe cele de cincizeci și de zece yeni. Monedele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu s-a zgâriat nici măcar o cărămidă. Oricum, nu se vedea nici o urmă. Paznicul a privit atent vârful cuțitului și l-a băgat la loc în buzunar. Nimeni nu poate vătăma Zidul ăsta. Nici nu-l poate escalada nimeni. E perfecțiunea întruchipată. Uită-te bine! Nu se mai poate ieși de-aici, așa că te rog să nu mai cochetezi cu cine știe ce idei năstrușnice. Paznicul și-a lăsat mâna uriașă pe umărul meu. Înțeleg că ți-e greu, dar toată lumea trece prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am cum să mai emit asemenea judecăți de valoare fără memorie. Umbra a încuviințat. — Înțeleg foarte bine că ești total derutat. Crezi că există perpetuum mobile? mă întrebă Umbra. — În principiu n-are cum să existe. — Păi, vezi? Siguranța și perfecțiunea acestui oraș sunt precum un perpetuum mobile. În principiu n-are cum să existe nicăieri o lume perfectă, dar aici există. Trebuie să existe o șmecherie la mijloc. Așa cum ceea ce pare a fi un perpetuum mobile este cu siguranță susținut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
privit o vreme cerul înnorat și apoi a închis ochii de parcă ar fi vrut să se gândească profund la ceva. — Când nu sunt în apele mele, privesc păsările, spuse Umbra. Îmi face foarte bine. Ele n-au nici o legătură cu perfecțiunea orașului. Nu le interesează Zidul, poarta, goarna... Gândește-te și tu la ele când ești abătut. Am auzit vocea Paznicului. Se încheia întrevederea mea cu Umbra. Nu mai veni o vreme pe la mine, îmi șopti Umbra pe când mă pregăteam să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
trecută, mi-ai spus că totul e anormal aici și ai tras concluzia că nu e cazul să mai rămânem. Acum îmi spui că orașul e perfect. Ascultă-mă bine! Pentru că veni vorba, vreau să subliniez că Orașul nu e perfecțiunea întruchipată. La fel cum nu există aparate care să funcționeze, în principiu, o veșnicie. Entropia e în creștere. Pe unde crezi că se evacuează? Recunosc că toți oamenii de aici - cu excepția Paznicului - își văd de ale lor și nu supără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pe care le obligă Orașul să-l care cu ele. Primăvara se nasc altele - exact în același număr ca cele care au murit. Puii cresc, preiau suflete asupra lor și apoi mor. Situația se repetă la infinit. Acesta e prețul perfecțiunii. O perfecțiune care se impune asupra celor slabi și neputincioși. Mi-am privit vârfurile ghetelor fără să scot o vorbă. — După ce mor animalele, continuă Umbra neînduplecată, Paznicul le taie capetele. În craniile lor este gravat „sinele“. Craniile sunt curățate bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
le obligă Orașul să-l care cu ele. Primăvara se nasc altele - exact în același număr ca cele care au murit. Puii cresc, preiau suflete asupra lor și apoi mor. Situația se repetă la infinit. Acesta e prețul perfecțiunii. O perfecțiune care se impune asupra celor slabi și neputincioși. Mi-am privit vârfurile ghetelor fără să scot o vorbă. — După ce mor animalele, continuă Umbra neînduplecată, Paznicul le taie capetele. În craniile lor este gravat „sinele“. Craniile sunt curățate bine și îngropate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să-și găsească locul potrivit, să prindă contur și apoi rădăcini solide. Cel mai important lucru pentru mine era că-i puteam reda sufletul, chiar dacă nu în formă perfectă. Eram convins că, dacă va lupta puțin, va ajunge și la perfecțiune. Aveam nevoie și de sprijinul ei. M-am ridicat de jos și-am ieșit din încăpere. Fata citea în sala de lectură. Mă aștepta. În lumina palidă de-acolo, silueta ei părea și mai fragilă decât de obicei. Fusese o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
A luat o mână de zăpadă și a aruncat-o jos apoi. — Am intuit de la bun început că trebuie să existe o ieșire secretă din acest oraș și bănuielile mi s-au confirmat între timp. Pentru că Orașul e perfect și perfecțiunea include toate posibilitățile. Așa că, din acest punct de vedere, nu-l mai putem numi nici măcar oraș. Este un tot fluid. Oferă orice posibilitate, schimbându-și aspectul în funcție de ele. Apoi reclamă perfecțiunea. Nu e deloc o lume închistată, o lume fixată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
au confirmat între timp. Pentru că Orașul e perfect și perfecțiunea include toate posibilitățile. Așa că, din acest punct de vedere, nu-l mai putem numi nici măcar oraș. Este un tot fluid. Oferă orice posibilitate, schimbându-și aspectul în funcție de ele. Apoi reclamă perfecțiunea. Nu e deloc o lume închistată, o lume fixată pe vecie. Este o lume care se fixează în timp ce se mișcă. Așa că, dacă dorința mea e să evadez, atunci există cu siguranță o portiță de scăpare. Înțelegi ce vreau să spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu va fi la D. o aluzie istorică, ci o alarmă a echilibrului dobândit prin încercări existențiale și travaliu îndelungat de scriitor. Abisul peste care se dansează, precum pe puntea Titanicului, este adâncit de geometria universului tehnic, cu recea sa perfecțiune și continua agresivitate. Valorile poetului se află aproape de casa sa din kibbutz, lângă portocali și livadă, în răgazul pe care i-l lasă stările de grație visate și dobândite. SCRIERI: Nopți la paralela 32, tr. Liana Maxy, București, 1994; Dacă
DAVID-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286702_a_288031]
-
de versuri Încercare asupra bucuriei (1978; Premiul pentru poezie al Asociației Scriitorilor din Timișoara) și Cicatricele bucuriei (1995). Componenta cerebrală și livrescă este aici prevalentă. Stilisticianul pare chiar dispus a da lecții de compoziție, dar nici rigoarea versificației și nici perfecțiunea aparent înghețată a imaginilor nu plasează versul în sfera construcțiilor artificiale. Asimilările culturale reprezintă particularitatea definitorie a acestei poezii, și ele transpar fie la nivelul imaginii (de factură avangardistă), fie la acela al structurării exterioare a textului poetic. Concepând limbajul
DASCALU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
volumul Leagăn de cântece. În cele 122 de catrene duble, simbolismul de suprafață este părăsit pentru un lirism mai decantat, în care adorarea eternului feminin se împletește cu o simțire mai intimă a naturii. Cizelarea poeziilor atinge de multe ori perfecțiunea, dar constanța atitudinilor dă impresia de repetiție, de saturație și chiar de registru minor. Această atracție spre arabesc coexistă încă din anii 1915-1916 cu o alta, spre construcția monumentală. Fascinat de arhitectonica Florilor răului, apoi de a Divinei Comedii, a
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]