4,325 matches
-
să protejeze cuibul tău apretat trebuie ca prințul tău să fie sedus de picioarele tale. șase în al doilea loc: ai grijă acum de obrăjorii tăi, unge-i cu esență de rubin tetraedric, de pleoapele tale, topește peste ele o petală de petunie magică mov, de genele tale, întinde-le cu o antenă de furnică albă chitinoasă, de buzele tale, acoperă-le cu lumina lacului kanas de la miezul zilei, de părul tău, aranjează-l cu pieptenul de chihlimbar, cristalizat din lacrimile
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
nisipul sub picioarele tale, semn că pictatele plante carnivore-subterane nu sunt sătule, mai este loc acolo și pentru suflețelul tău, mergi cu săgeata galbenă a clanului urșilor abenaki în mână, bishamonten lovește de data aceasta necruțător de câteva ori în petale și pistiluri. pericolul trece. șase deasupra: ești legat cu liane de zidul gros al cetății, maimuțele nopții, cu gâtul roșu, maimuțele nancy ma, au fost eficiente, maimuțele lumii noi te-au legat fedeleș, trei luni lungi nu te poți mișca
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cu forță și hărnicie să pornești micul punct de prim ajutor, cazanul-vindecător-al-lui-goibniu este plin cu apă de ploaie purificată, iei un ștergar mic de papură albă și îl înmoi în cazan, freci fiecare frunză de trifoi cu cinci foi, fiecare petală de petunie magică, fiecare spinare de furnică albă, fiecare aripă de albină superpolenizatoare, botul și colții tigrului qilin, protectorul cuibușorului tău apretat, la urmă te îmbăiezi și tu în apa cazanului vrăjit, cel mai important este ca miezul să fie
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
spui o rugăciune, o vizitezi până la altar și înapoi, descoperi o intrare secretă către catacombe, unde găsești depozite de bunătăți, o adevărată bogăție, pachete de frunze de trifoi cu cinci foi, carapace de broaște țestoase de galapagos cu semințe și petale de petunii magice, ulcioare de lăptișor de matcă, sticle pline de lacrimile urșilor clanului abenakis și alte asemenea produse de cea mai bună calitate, care necesită multă hărnicie și pricepere. fără tine s-au prăbușit moleculele din mine în ADN
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
-l în ochi, Oyu simți că o năpădea durerea. Oare fratele ei îi ascundea ceva? Clopotul Templului Nanzen anunță ora amiezei. Deși țara se afla încă în stare de război civil, puteau fi văzuți oameni admirând prunii înfloriți, iar, printre petalele care se scuturau, răsunau cântecele privighetorilor. Primăvara aceea se arăta plăcută, dar abia începuse Luna a Doua. La căderea serii, când lămpile începeau să licărească rece, pe Hanbei îl apuca, din nou, tusea. În timpul nopții, Oyu trebuia să se ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se nărui ca un lemn putred. În mâinile sale slabe nu mai rămăsese nici un dram de putere pentru a-l susține. Căzu cu fața pe podea; o băltoacă de sânge se întinse pe rogojină, ca o petunie roșie desfăcându-și petalele. Hideyoshi se repezi înainte și cuprinse capul lui Hanbei, astfel că sângele care șiroia acum îi înroși poala și pieptul. — Hanbei! Hanbei! Mă lași singur? Pleci numai tu? Ce-am să mă fac pe câmpul de luptă, fără tine, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
neînsuflețit al stăpânului lor, fiecare căzu de propria-i sabie. Încă patru vasali, apoi șase, apoi opt, înconjurară trupul lui Mitsuhide, în același fel, urmându-l în moarte. Cât ai bate din palme, trupurile lor fără viață alcătuiră pe pământ petalele și inima unei flori de sânge. Yojiro se năpustise în desișul de bambus pentru a se lupta cu bandiții. Murakoshi strigă în întuneric, îngrijorat să nu fi fost doborât deja. — Yojiro, vino înapoi! Yojiro! Yojiro! Dar, indiferent de câte ori strigă, Yojiro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
amâne ziua plecării, în scopul de a definitiva mijloacele defensive de la Osaka. Era zorii celei de-a douăzeci și una zile din Luna a Treia. Păsările își răspândeau ascuțit cântecele în stufărișurile de lângă Osaka. Florile de cireș se scuturau și, pe străzi, petalele căzute se învolburau prin jurul lungii procesiuni de cai și oameni în armuri, dând impresia că natura însăși le ura drum bun. Orășenii care veniseră să-i privească alcătuiau un lanț uman nesfârșit pe marginea drumului. Armata ce-l urma pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dezgustător, apoi reveni la expresia țeapănă, de păpușă. — Ce mă bucur! Așadar, prinzând încă o dată tivul, mâna lui Carol ridicase cu totul rochia, răsucind-o în jurul taliei; rămase așezată pe băncuță. Ciorapii îi strângeau bluza și lenjeria ca pe niște petale cuibărite într-o plasă transparentă. Carol își scoase dresurile - se eliberă. Își pusese o pereche de chiloți bărbătești care se curbau ușor peste pubis, numai că tot nu avea bijuteriile necesare ca să îi umple. Cel puțin asta credea Carol văzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu floarea. De ce ai aruncat-o, pizdă ce ești? El și-a văzut de drum, cu pași mult mai reținuți, cu umerii țepeni și căzuți. Ea a rămas în urmă și s-a aplecat să culeagă în poala rochiei risipitele petale uscate. Îmi făcusem socoteala că îmi mai rămăsese cam o jumătate de oră la dispoziție. Făcând-o de două ori la dreapta, am ajuns pe trotuarul lui Eighth Avenue un bulevard cu pretenții mai mici, dintr-un cartier cu oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
când m-am trezit, Doamne, (și să nu râzi - nu, nu râde), m-am simțit ca o floare: puțin ofilită, desigur, cu gâtul puțin căzut, și fără o viață adevărată, doar o viață artificială, viață de vază, care îi ușurează petalele și îi înalță capul pentru a se bucura de noua zi. — Să-l las liber? Ce părere ai? — Da, dă-i drumul, am spus eu. E liniștit. — Ar putea să fugă. Odată și-odată tot va trebui să încerci. Piața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Fai mosul cântec care o imortali zează se născu după vreo jumătate de an de trai zi și noapte-mpre ună, și are versuri cum nu se mai scriseseră pe malul Dâmboviței: Când apari, señorita, în parc pe-nserat Cu, în juru-ți, petale de crin, Ai în ochi patimi dulci și luciri de păcat Și ai trupul de șarpe felin. Gura ta e-un poem de nebune dorinți, Sânii tăi un tezaur sublim. Ești un demon din vis care tulburi și minți Dar
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
inima puternic și i se înmuie picioarele de parcă toată puterea i s-a scurs în pământ. Se prăbuși pe prima treaptă de la intrarea principală, fără vlagă, având halucinații: George venise mai devreme la biserică și făcuse un covor din petale de trandafiri, apoi merse la ea acasă și o luă la biserică. Erau numai ei și preotul. Îmbrăcat elegant, într-un costum negru, cu o camașă albă, cu papion negru la gât, înalt, frumos, cu zâmbetul lui obișnuit pe buze
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
agent imobiliar, văd soarele ivindu-se deasupra orizontului. Același moment al zilei ca atunci. Am tras mașina sub un pom, pe o stradă străjuită de copaci dintr-un cartier de case micuțe. E un copac care face flori, toată noaptea petalele trandafirii s-au scuturat și s-au lipit de mașina udă de rouă. Mașina lui Helen e roz ca un car alegoric îmbrăcat în flori, iar eu privesc afară printr-un petic de parbriz pe care florile nu l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de mașina udă de rouă. Mașina lui Helen e roz ca un car alegoric îmbrăcat în flori, iar eu privesc afară printr-un petic de parbriz pe care florile nu l-au acoperit. Lumina dimineții care pătrunde prin stratul de petale e roz. Trandafirie. Peste Helen, Mona și Stridie, care dorm. În josul străzii, un cuplu în vârstă lucrează la răzoarele de flori de lângă casă. Bătrânul umple o stropitoare la cișmea. Bătrâna îngenunchează ca să plivească. Îmi deschid pagerul, care începe să sune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
două săptămâni am trecut cu mașina pe lângă casa lor. Îi zic că i-am văzut pe el și pe mama lucrând în curte. Eram parcat mai încolo, pe stradă, sub un cireș înflorit... mașina mea, mașina lui Helen, acoperită de petale roz. Arătau bine, zic, și el, și mami. Îi spun că și mie mi-a fost dor de el. Și eu îl iubesc. Eu sunt bine, îi zic. Nu știu ce să fac, zic. Dar o să fie bine, zic. Apoi tac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
neputinței n-o să mai fie nimic nimic nici hrană pentru ochi doar căderea în genunchi... Crengile curiozității mi-am ascuns mugurii în buzunarul sufletului ca să-i feresc de nostalgii ca orice copil mai evadează din trunchiul ce pălește scuturându-și petalele fructelor încep să-i cadă frunzele scrise de rugina amintirilor îl caut și-l găsesc atârnat de crengile curiozității în care am crescut deasupra genunii... Tablou de foc... Stau cu ochii cât roțile Carului Mare în liniștea surdă scrijelită de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
clipă mire, Dar tu erai mireasă nenăscută. E lungă noaptea, tristă fară tine Și eu mă-ntind de crezi c-ajung la lună Ori reclădesc castele pe ruine Iubesc, chiar dacă lumea e nebună Să-ți prind piciorul ca pe o petală, Să te-nfiori când îl ating de buze, Iar miezul nopții, în sacou de gală, Să ne ascundă, darling, printre frunze. Ioana VOICILĂ DOBRE Liniștea sufletului Doamne, nu mi-ai spus cât să urc când ai pus în mine zborul și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cărțile de plumb privește pictorul pornește la drum spre lumea de la marginea inimii sau spre o țară cu arbori sub formă de biserici albe privește cum tainicul carnaval adună durerile în piața cea mare cu stele sau poate bufonii aruncă petale de lumină spre cer bătrâne sufletele sunt câteodată fântâni secate de unde vulturi de foc zboară spre moarte privește pictorul pornește la drum spre lumea de la marginea inimii sau spre o țară în care culorile reclădesc cetăți și castele de neuitare
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
iau timpul la braț și-mi sorb în grabă cafeaua o ploaie de cuvinte curg liniștite între noi îmbălsămate în licoarea magică adaugă strălucire în casa ochilor tăi în dimineața asta cu frunțile descrețite cuvintele noastre împodobesc grădinile inimii cu petale de maci. Doar acolo unde simți cum suspină pământul unde mama te-a luat de mână și te-a învățat să mergi copăcel doar acolo apele își simt limpezimea și porți pe buze strălucirea din cântecul inimii doar acolo ți-
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
chip curat Copilăria-i nemurire, Copilăria-i bucurie, E-un cer cu stele-ncununat. A fi copil e o poveste Copilăria e un basm Ce în cuprins îți dă de veste Că tu tot stai și timpul trece... Copilăria-i o petală Din floarea vieții pe pământ S-o îngrijești, s-o uzi la vară Căci de o pierzi poate să doară Maturitatea-i prea amară Nu-ți forța anii, stai la rând!!! Copilăria-i o decizie A fi sau a nu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
noi să fim ca ei sau ele, ca noi? Astăzi am împrumutat culorile curcubeului mi-am pictat gândurile și aspirațiile în albastru ca ochii mei, ca înaltul cerului. Emoțiile-mi sunt violete când le pot stăpâni le încălzesc cu roșul petalelor de trandafir din grădina bunicilor. Cu florile câmpiilor îmi parfumez sufletul în roz. Sentimentele sunt verzi ca brazii falnici și puternici. Dacă pictorul a ales galben să fie soarele, eu voi spune că soarele este credința mea. Albul petalelor de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
roșul petalelor de trandafir din grădina bunicilor. Cu florile câmpiilor îmi parfumez sufletul în roz. Sentimentele sunt verzi ca brazii falnici și puternici. Dacă pictorul a ales galben să fie soarele, eu voi spune că soarele este credința mea. Albul petalelor de crin își scutură roua purității peste prietenii mei. Culorile luminii sunt rădăcinile mele, e tata, e mama, e fratele meu. Așa sunt eu, o pată de culoare pe câmpia visurilor frumoase. Bilți Sabina, clasa a V-a Școala Gimnazială
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mea Doar în vise. Vise și nimic mai mult. O pată de neant în privirea mea. Comăniciu Alexandru, clasa a VI-a Școala Gimnazială Păuca, structura Bogatu-Român Sibiu profesor coordonator Dana Tili Florina M-am îndrăgostit de-o floare, Cu petale roșioare, Sufletul, ea mi-a răpit, Cu blândețe m-a vrăjit! Când mă uit la ea îmi spune, Vorbele cele mai bune, Și e plină de iubire, Mai presus de orice fire: Foarte mult timp a trecut, De când nu mi-
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
te blestem În propriul meu stil... Te chem. Dan Cristina, clasa a VII-a Școala Gimnazială Ibănești-Pădure - Mureș profesor coordonator Someșan Mariana Primăvară Firimituri de soare cald Și fâlfâit de aripi albe, Aștept să înflorească pomii iar, Să ploaie cu petale dalbe. Ai venit, m-ai bucurat Și în grabă am uitat Să-ți dau un șir de mărgele Să te-mpodobești cu ele. Un joc de fluturi și albine Mă-mbie să m-avânt în zbor, Nu mă opresc să
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]