14,398 matches
-
este o țară, o patrie, conștiința, un exil. De aceea noi trebuie să ne hotărâm acum. Testamentele noastre există. Și toate pământurile noastre, împărțite de noi, atunci, există! Sunt la noi, acum: ori ne luam patria înapoi, sângele și regatul pierdut, ori plecăm înapoi în exil, pe planetele de unde am venit fiecare. Căci fără o cunoaștere științifică a genelor, a sufletelor noastre și a creierelor și fără o reevaluare a sexelor noastre slabe, noi nu suntem altceva decât niște cadavre de
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 5 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341976_a_343305]
-
minuni». Ne-a rămas tristețea repetării continue a versului: «Totuși este trist în lume». Ecoul ne răspunde cu vechea variantă eminesciană: « Totul este trist în lume»”. Geneza: „Odihna celui nepătruns s-a încheiat. Din prea multă energie «galaxiile de lumi pierdute vin din sure văi de chaos» atrase nu de dor de viață, ci de dorința creării haosului în mintea omului”. Apocalipsa: „Nu mai e necesar să se întunece «catapeteasma lumii», fiindcă s-a înnegrit gândul omului aducător de rău.” Timpul
MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342162_a_343491]
-
nuu ... ne vede. Mâna rece sau fierbinte, nici ea nu știe cum este, o apasă și-o trage încetișor și cu grijă spre gura fierbinte. Iarba este înaltă și copacii din crângul poenii ning cu puful primăverii pământul. Ea simte pierdută apăsarea înceată. O apasă trupul vieții. Ochi ei privesc cerul. Simte că se ridică spre el și că zboară. - Te iubesc, șoptește-ncet și buzele-i freamătă. *** - Au adormit? - Nu știu. - Ti-am spus să nu le luăm televizor. Aia
IUBESC NESFÂRŞITUL DIN TINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342143_a_343472]
-
simte pe Titi cu toată distanța lui. În loc să vadă pioni, ture și nebuni îl vede pe spectatorul clandestin pictat pe toate pătrățelele. Până și regele inamic are capul lui Titi. Simte teama cum îl copleșește cu gândul la lupta deja pierdută. O picătură de transpirație cade ca o prevestire rea fix la C4 unde se afla regele său imobilizat prin șah de la nebunul lui Sile ... sau de nebunul Sile. - Băi, vere!... Ești imposibil! - explodă Fane detonând tăcerea. Unda de șoc a
ŞAH – PAT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/342140_a_343469]
-
și n-am cuvinte. Au ieșit cuminți prin balcon cu amar în suflet și miros de picioare murate. Așa miroase eșecul când dai kix** la furat. Doar Sticlă Goală ducea cu el o sticlă goală ca pradă a unui război pierdut. Bună și asta la ceva. Un tablou trist și jalnic. Din pix îmi picură o lacrimă peste scrisul cutremurat de sfârșitul dureros al speranțelor celor trei, năruite de soarta potrivnică și nemiloasă pe altarul sacrificiului de supraviețuire. Ce dur am
TREI DINTR-O LOVITURA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/342132_a_343461]
-
III : într-o zi de primăvară adusă cu pluta chiar din miezul iernii. Pare-mi-se destinul lucrează cu de-amănuntul, cu de-a măruntele, cu amărâtul de mine! DIO CEL AMĂRÂT : sau CAVALERUL PERFECT AL AMĂRĂCIUNII! Și al cauzelor pierdute. Oare mi-am sacrificat tinerețea pentru niște tâmpiți ?! Și individa asta din fața mea, că doamnă nu-i pot spune în niciun caz , de ce-o fi adunat toată mânia din lume în vorbele ei colțoase ? De fapt, sărăcuța-i nevinovată
DEŞERTUL DE CATIFEA (5) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342233_a_343562]
-
culmi te poți înălța. Dacă în Canada cunoscutul avocat a atins înălțimile în carieră, prăpastia din suflet rămânea aceeași - depărtarea de locurile și oamenii pe care i-a iubit dintotdeauna. „Sunt un băiat firav, cu părul de lan / Cu ochii pierduți, cu fruntea de ceață. / În fiecare dimineață / M-a fugărit fata Morgana-n Bărăgan” - spune Nichita în prima strofă a poeziei „Eu”, o adevărată radiografie a sufletului său, dăltuit din lutul Bărăganului. „Pe pieptul salcâmului plângeam în vânt / Noaptea-mi
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341707_a_343036]
-
la cele eterne...În ultimii zece ani, fiind suferind, îi era greu să se mai consacre și activităților românești, motive din care, omul și poetul Nichita Tomescu a fost mai puțin cunoscut decât avocatul distins al cauzelor, așa zise, dinainte pierdute dar pe care el știa cum să le câștige. Totuși, Nichita, chiar din această «retragere» continuă să simtă și gândească românește, pentru el și pentru noi. Chiar cu câteva săptămâni înainte de a muri mi-a trimis un poem pentru «Curierul
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341707_a_343036]
-
o vastă operă ajunsă la aproape o sută de cărți, pentru a împlini probabil o simetrie profețită în sintagma care se-nălțase în rugă neîncetată „aproape o sută de cărți în aproape o sută de ani”, pentru a recupera anii pierduții ai „inactivității” de care nu se face, până la urmă, nimeni vinovat. Și, Dumnezeu l-a ajutat! Când a fost nominalizat la prestigiosul titlu de Omul anului - 2002, de către American Biographical Institute, Inc., conferindu-i-se Medalia de Aur de Onoare
DOI ANI DE LA ETERNITATEA PROFESORULUI GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341736_a_343065]
-
știi tu c-o avea sufletul tău în încercarea disperată de a-l reîntregi. Oare vei reuși ? Căci sufletul este viața din noi. Fără suflet nu am exista. Suntem născuți din aceeași țărână, praf aruncat în ochii existenței. Suntem suflete pierdute ca florile-n oceane de furtuni. Suntem cruci vii între cer și pământ. Aș fi dorit să nu-mi pese de nimeni, dar totuși mi-a păsat și încă-mi mai pasă! Noi ne salvăm prin oameni, și firește că
FÂŞII DE VIAŢĂ! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1216 din 30 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341804_a_343133]
-
Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1188 din 02 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului * * * * N-aveam niciun chef să întâlnesc pe cineva în ziua aceea. Corăbiile se scufundaseră demult și valuri învolburate de gânduri se rostogoleau în căutarea comorilor pierdute... în trecerea grăbită a timpului. Mergeam fără țintă, pierdută în mulțimea străzii, iar privirile obosite rătăceau în depărtări nebuloase, lipsite de contur. La un moment dat, simt o prezență stranie (destul de discretă) în jurul meu și o atingere ușoară pe umăr
ÎNTÂLNIREA CU NOROCUL... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341865_a_343194]
-
veșnic trădează - dar finalitatea trădării totale este Revelația Netrădatei Esențe (Purusha), Arhetipul Femeie, de dincolo de toate trădările, implicate în orice demiurgie: de dincolo de toate părăsirile (“Te-ai dus, și-am înțeles prea bine / Să nu mă țin de pasul tău, / Pierdută vecinic pentru mine, / Mireasa sufletului meu”: paroxismul-părăsirii-trădare, în cadrul Vârtejului fenomenal, duce la starea de nuntă mistică, a sufletelor, eliberate de karma trupurilor: mireasa este starea paradoxală de unire mistică întru veșnicie, este Mireasa-Moarte, Mireasa Inițiatică (Revelația). Ea devine Mireasa Ocultă
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
în spatele căruia se află și o exigentă documentare, la un punct al romanului în care aștepți ca fiul și tatăl să se reîntâlnească și să își șteargă unul altuia lacrimile de fericire urmând promisiuni că vor încerca să recupereze timpul pierdut. Dar autorul, maestru al surprizelor și al înlăturării tuturor acțiunilor previzibile, te pune din nou în fața unui alt deznodământ. Trifon moare fără să își poată întâlni fiul, dar cu ușurarea că a fost iertat de Mărgăreta pentru viața de văduvă
MAIA SAU ROMANUL SURPRIZELOR de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341873_a_343202]
-
cele mai tulburătoare și mai stranii poeme ale acestui periplu liric. Este vorba de Bocet 17 și de Chipul din fereastră. Îl reproducem pe cel dintâi: Într-o oglindă spartă chipul mi se oglindește. Privirea zdrențuită caută pupila și licărul pierdut. Sub streașina frunții umbrită de vreme, ochii se-ngrămădesc. Gura cea strâmbă oare va mai putea rodi cuvinte drepte? În cioburile chipului cubist frica se-ncuibează: oare va recunoaște Cerul hidoșenia aceasta, când lutul cărnii sfâșiate se va risipi în
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]
-
de zăpadă a găsit un loc în inima ta! Uneori mă întreb și eu ce mai fac și mă trezesc privind disperat în jur, negăsindu-mă nicăieri! Oricum, a doua zi se va găsi cineva să mă aducă de la obiecte pierdute!...Aș vrea să mă laud cu noaptea aceasta splendidă, dar știu că numai tu poți face luna să crape mugurii de dorință ! Noapte bună, Amintire, noapte bună! Costel Zăgan , DEȘERTUL DE CATIFEA (147) Referință Bibliografică: PARAȘUTIST ȘI ÎNDRĂGOSTIT / Costel Zăgan
PARAŞUTIST ŞI ÎNDRĂGOSTIT de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341929_a_343258]
-
minuni». Ne-a rămas tristețea repetării continue a versului: «Totuși este trist în lume». Ecoul ne răspunde cu vechea variantă eminesciană: « Totul este trist în lume»”. Geneza: „Odihna celui nepătruns s-a încheiat. Din prea multă energie «galaxiile de lumi pierdute vin din sure văi de chaos» atrase nu de dor de viață, ci de dorința creării haosului în mintea omului”. Apocalipsa: „Nu mai e necesar să se întunece «catapeteasma lumii», fiindcă s-a înnegrit gândul omului aducător de rău.” Timpul
NUMAI POETUL... MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341916_a_343245]
-
cum sporovăiesc de spuma valurilor prinse rămase fără urmă. Era ea frica venea să le susțină. Din jocul lor eu îmi doresc, nimic. Din poarta unei vieți de negăsit, e timpul, e trecut, e totul amintire prinsă în spuma valului pierdut. Convoiul de cuvinte rămase fără glas se-ndreaptă în pustiu, în gol fără de urmă. Sunt peșterile minții trecătoare privite cu dispreț de ochiul vieții ce parcă le împinge pe trepte adânci săpate în prăpăstii ce înghit convoaie. E totul mut
UN SIMPLU MARTOR INCOMOD de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341950_a_343279]
-
disperararea jucătorului care rămânea cu buzele umflate... Ani și Mariana au jucat doar de formă, iar eu nu prea mă împac cu butoanele... așa că nu m-a lăsat inima să devin membru cotizant! După câteva ore petrecute prin „orașul averilor pierdute”, eu cu Ani o luăm spre Finix, cu mare dor de casa noastră de acolo. Făcusem o excursie minunată, văzusem prieteni dragi și locuri inedite. Conduc vreo cinci ore non-stop până la Wickemburg. Simt că mă ia moleșeala la volan, si
JURNAL DE CĂLĂTORIE PRIN VESTUL AMERICAN de ILIE CHELARIU în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341907_a_343236]
-
vorbă și cuvânt și sub cernita beteală dragostele ne înșeală, doi copii ca niște îngeri: sângerăm după înfrângeri și ne jucăm de-a pitita, uitând că ne-a fost ispita. pe poteci ce le-am trecut a fost numai timp pierdut, frunze bătute de vânturi pe care toamna le scuturi. dorm destinele pe veac hai să le venim de hac, destinele au stat la pândă și ne-au venit ca o osândă, luceferi ard de veghe sus, și ne-au învins
LOGODNĂ MISTICĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341958_a_343287]
-
pași de ele și întinzând mâna către hârtia împăturită, o înhăță și zbieră furioasă: - Ce faci aici, domnișoară! Da' unde te crezi tu, să trimiți așa răvașe în timpul orei mele? La poștă? Ia să vedem ce scrie în el. “Sunt pierdută.” se prăbuși tânăra în interiorul ei. “Nu scap fără nota scăzută la purtare și cu discutarea în Consiliul profesoral. M-am pricopsit cu un dușman pe viață.” - Ia te uită, zise Minodora Lepădatu, ce conținut interesant... spuse ea, neagră de mânie
UN PRÂNZ ÎN FAMILIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342220_a_343549]
-
însă trebuie să fim realiste, se pare că nu are cum să-l evite. Dar dacă - cuvintele începeau să se precipite - fie chiar și în acest mod îl va ajuta să se trezească, să se maturizeze, nu va fi totul pierdut. Probabil că deocamdată, tot ce vei putea face, va fi să-i plătești avocatul și...chiar nu știu ce ai putea face mai mult. O să vorbești cu el când vei primi permisiunea de vizită și o să vezi de ce mai are nevoie și
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
vei cuprinde într-o pleoapă marea rămâne spânzurată doar mirarea plutind pe val prin purpura trufașă noi nu-i vedem făptura uriașă și spuma luminată a valului confuz ne sperie privirea, ne cade în auz suntem și vis, și pulbere pierdută ca niște pescăruși răniți pe-o plută vom mai scăpa din valuri teferi oare când sunt atâtea-ntinderi peste mare? ca și prin valuri, trecem și prin vreme, tot așteptând destinul să ne cheme. miercuri, 23 ianuarie 2013 Referință Bibliografică
MAREA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342320_a_343649]
-
I. - LINDA (SERENADĂ TÂRZIE PENTRU SUFLETE PIERDUTE ÎN NEANT), de Florin Marinescu, publicat în Ediția nr. 757 din 26 ianuarie 2013. Linda, a fost prima mea cățelușă din rasa Ciobănesc Alsacian - câine-lup cum este cunoscut de mai toată lumea. Am avut de când mă știu, câine - sau câini, pentru că
FLORIN MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/342322_a_343651]
-
SEARĂ - 5 - DE UNDE AM PLECAT? Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 748 din 17 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Am sentimentul că trebuie să mă întorc undeva unde aș fi acasă... Sunt într-un permanent voiaj, în căutarea cărării pierdute. Fiecare amintire se îndepărtează atât de repede pentru ca mai apoi să revină în forță cu mai multe indicii. Îmi amintesc o vacanță petrecută la Sinaia, împreună cu dragii mei părinți și cu fratele meu. Era o vreme mohorâtă, ploaie mocănească, umezeală
DE UNDE AM PLECAT? de MIRELA STANCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342356_a_343685]
-
“Orice teorie a iubirii trebuie să înceapă cu o teorie a omului, a existenței umane. Omul poate progresa doar dezvoltandu-si rațiunea, găsind o altă armonie (decât cea originară - iremediabil pierdută). Facultatea de a gândi obiectiv este rațiunea; atitudinea emoțională subiacenta rațiunii este smerenia. Să fii obiectiv, a ști să folosești rațiunea, este posibil numai dacă ai căpătat o atitudine de smerenie, dacă ai lăsat în urmă visul copilăresc că ai
VORBIND DESPRE IUBIRE SI DESPRE UMILINTA I de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342385_a_343714]