5,550 matches
-
de ceai... De unde știți că plînge pentru un bărbat ? se bagă o femeie Într-un costum Închis la culoare, destul de agresivă. E o perspectivă atît de clișeizată și de antifeministă ! Poate că plînge pentru cu totul alte motive ! Poate că plînsul i-a fost stîrnit de o bucată muzicală, de un vers, de foametea la nivel mondial, de situația politică din Orientul Mijlociu. Mă privește așteptînd să-i confirm cumva ipotezele. — Sinceră să fiu, plîng din cauza unui bărbat, recunosc. Metroul se oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
proastă ce ești ! Lissy Îi trage o palmă zdravănă Jemimei. Ce-a fost În capul tău ? — Au ! O ajutam pe Emma să se răzbune pe inamic. — Nu e inamicul meu, tîmpito ce ești... Fac mari eforturi să nu izbucnesc În plîns. Lissy... ce mai pot să fac acum ? Ce ? — Du-te, spune și mă privește neliniștită. Încă mai poți să-l prinzi. Du-te. Mă năpustesc pe ușă, apoi În curte, gîfÎind, cu plămînii arzîndu-mi. CÎnd ajung la șosea mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cunoscut o fată Într-un avion. Și... În urma acestei Întîlniri, viața mea s-a schimbat. Emoția din piept Îmi crește vertiginos. Mi se pune un nod În gît și mă doare capul. Fac un efort uriaș să nu izbucnesc În plîns, dar fața nu vrea deloc să mă asculte. — Jack, spun Înghițînd În sec disperată. Eu n-am... Crede-mă, n-am... — Știu, mă Întrerupe Încuviințînd scurt din cap. Știu că n-ai făcut asta. — Eu niciodată... Știu că n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de promisiune și, doar, va improviza ceva. Întotdeauna însă, cînd mă aștept mai puțin, atacă partitura asta. O face calm, fals. Eu mă înfurii. El se ridică și pleacă liniștit. În urma lui, fără să-mi dau seama de ce, izbucnesc în plîns. De ce v-ați despărțit? întreabă Mihai. Liliana îl privește deschis și saltă ușor din umeri. Palmele ei lasă genunchiul, stau un timp nehotărîte, apoi se preocupă de țigări. Așa am convenit amîndoi că-i mai bine. Te rog să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de el prin gestul acela brutal, cînd mi-ai pus să ascult Sonata lunii? întreabă Liliana. Asta mi-a și fost intenția. Ochii Lilianei se încruntă, țintuindu-l: Mi l-ai luat pe Andrei, mi-ai luat momentul de zbucium, plînsul de după plecarea lui... Dar ce mi-ai dat în schimb? O durere ascuțită strînge pieptul lui Mihai. Își simte răsuflarea înghețată în gît, ca un nod uriaș. A rămas neclintit. Doar pleoapele au avut o ușoară tresărire. De întrebarea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
scuza că, vorba aceluiași mare Blaga, morala e precedată de actul creației. În doi, chiar dacă despărțiți de sute de kilometri, am fi putut depăși mai lesne momentele cînd ne răzbunăm destinul doar zgîriind melodia de pe un disc, sau izbucnind în plîns la auzul unor acorduri... În doi, oglindindu-se fiecare în conștiința celuilalt, vom fi aflat cîte parale facem, ne vom fi controlat mai bine pe noi înșine în dorința perpetuă de-a nu lăsa din preț. Și asta nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
întoarce spre perete. Cu bine, Dinule! șoptește Mihai și iese prin deschizătura draperiilor. Afară, lipită de tocul ușii, Doris stă cu fața ridicată spre tavan, ținînd ochii închiși iar buza de jos și-o mușcă puternic, încercînd să-și stăpînească plînsul. Te rog! o conduce Mihai spre cabinetul medicului. Sînt întîmpinați de un bărbat cărunt, care le vorbește calm, ca într-o expunere făcută la catedră. Ia totuși medicamentele oferite de Doris și cheamă asistenta, dîndu-i indicații precise de administrare. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
brațele. Capul femeii tremură. Cînd palmele ating obrazul, ochii ei se închid iar buzele, încă nehotărîte pînă acum, conturează pe ele un surîs prelung, trădînd plăcerea chinuitoare. Încă nesigur de reacția femeii, pe care o simte gata să izbucnească în plîns, Mihai își lasă palmele să coboare de pe obraz pe gît, pînă-i ating eșarfa, unde rămîn un timp; apoi, ca o hotărîre luată în urma momentului de gîndire, și le insinuează dibaci sub paltonul de blană, cuprinzînd în ele mijlocul. Participarea femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
iese pe hol și se pregătește de plecare. Cînd revine să-și ia rămas bun, Doris stă lîngă ușă, rezemată cu spatele de perete și cu ochii ridicați spre tavan. Buza de jos și-o mușcă puternic, să-și stăpînească plînsul. Dacă mă întorc, îi spune Mihai în timp ce-i ia mîna și i-o sărută, îți fac cunoștință cu prietenul meu, regizorul. De nu vrea să te distribuie în rolul principal din filmul intrat deja în producție, voi scrie un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ochi mari și negri, plini de durere, a căror lumină difuză caută insistent într-o parte: Doris... murmură el s-o aducă la realitate. Toată noaptea mi-a fost teamă să nu faci vreo prostie, Mihai... se îneacă femeia în plîns. În zori am plecat încoace... Am întrebat unde vă pot găsi... Cînd am intrat, Teona zăcea lîngă canapea... Își... tăiase... Mihai împinge ușa. Manoliu și două asistente se învîrt pe lîngă patul pe care stă întinsă o femeie acoperită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
răsărit acuma mângâioasa speranță cumcă Asan va alerga în ajutorul împărăției latine amenințate cu o putere mai tare, iar Vatatzes se va abține de la orice dușmănie și va reintra în sânul bisericei dreptcredincioase. Plecând de la ideea cumcă pierderea vrednică de plâns a Locurilor Sfinte nu s-ar fi întîmplat nicicând dacă împărăția romană a răsăritului ar fi trecut de mult din mâinile grecilor în ale latinilor și cumcă Locurile Sfinte nu se pot cuceri nici acum decât numai în Constantinopole, Grigorie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
despăgubire și să-i umilească așa încît să se deie învinsă mândria lor întemeiată pe număr și avere. Îngrămădiți de amândouă relele, de strămutarea cu de-a sila și de maltratarea financiară, românii oftau într-o stare {EminescuOpXIV 143} de plâns și se mâhneau mult mai mult de răul întîi decât de al doilea. Numai neajunsurile strămutării, neputința de-a lua cu sine toate averile mișcătoare, nevoind de-a lăsa în urmă-le sau de-a desface pe prețuri de nimic
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
urmărește) caută decât pierdere de vreme și o neactivitate dul[ce] trebuie neapărat să-l înșele pe artist în el însuși și să usuce izvorul puterei sale creatoare. Dacă s-a ivit o asemenea stare de lucruri atunci e de plâns ) ca o nenorocire pentru arte și artiști, dar e de privit ca o smintire a proporțiunei celei (adevărate) drepte dintre artist și public, în care și-a pierdut fiecare din ei atitudinea cea (dreaptă) adevărată. NECESITATEA CEA URGENTĂ A UNEI
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de nerecunoscut. În locul desfășurării bine controlate a fiecărei zile, ne-a copleșit, în tot acest răstimp, de la 9 dimineața până către miezul nopții, cu vorbiri dezlănțuite, cu reacții imprevizibile, cu accese de tiranie, cu volubilități neașteptate, cu irepresibile izbucniri în plâns, care îl făceau să se rușineze și să căineze amarnic ceasul bătrâneții. Avusese, cu o săptămână înainte, un salt de tensiune (amețeli, urechi înfundate) și coborâse la Sibiu pentru un control medical amănunțit. Analizele spuneau că totul este bine, dar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în județ, înzestrați excepțional spiritualicește, nu pot beneficia câțiva ani de un cantonament cultural, cu gândul că dintre ei se va alege cel care ne va aduce cândva Nobel-ul în țară? Cum e cu putință? Și am izbucnit în plîns.") În lumea aceasta, atinsă de regula scepticismului, Noica a coborât de câteva ori, în chipul cel mai nefilozofic, cu gândul de a o modela. De câteva ori, ieșirile lui în arena Faptei i-au conferit alura unui om care a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
syn-logismos. Poate că tu vei obține conceptul. Crede-mă că nu știm niciodată cu adevărat ce putem deveni. Pentru mine, tu ești deja ceea ce poți deveni. Să nu mă dezamăgești!" Glasul a început să-i tremure, apoi a izbucnit în plâns și a ieșit. Am rămas de partea cealaltă a ușii, neștiind ce să fac, simțindu-mă tare neînsemnat, neputincios și, mai ales, speriat. Constantin Noica se poate considera - și se consideră, cred - un om fericit. Un om fericit este acela
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vrut ca mama să nu își dea seama ce se întîmplă cu mine. De aceea, în clipa în care a rupt zăgazurile firavei mele voințe, ieșind la suprafață într-o cascadă de sughițuri și cu o violență neprevestită de nimic, plânsul meu a luat-o prin surprindere. Ființa mea se prăvălise pur și simplu în intervalul iscat între ridicarea păsării în aer și puiul rămas pe pământ. Suferisem ceea ce se numește un proces de "introiecție": puiul de prepeliță fusese devorat de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
esența condiției umane a fost cea care a rodit apoi în mine și mi-a determinat comportamentul. În joc mai era și o problemă de stil. Voisem, ascultând povestea, să nu se vadă cât de tare mă chinui și totuși plânsul mă dăduse de gol. Cineva, chiar dacă era vorba de mama, fusese martor la intimitatea pierdută a suferinței mele. Lucrul acesta îmi umilise orgoliul. Aflasem nu numai că viața noastră este făcută din întreita dezolare a părăsirii, singurătății și morții; mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a mă liniști au sădit în mine gândul obscur că emoția manifestată este în sine o rușine. Și atunci, a intra în viață însemna pesemne să găsești, pe fondul fragilității amintite, un răspuns la această întrebare: cum poate fi împiedicat plânsul interior ― și deopotrivă orice mișcare a sufletului ― să iasă la suprafață? Nu știam că drumul deschis de această întrebare presupunea un risc: a deveni prizonierul unor cenzuri care îți garantau un capital constant de nefericire. Este cert că alegând acest
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un potențial afectiv enorm și căreia îi tremura vocea când se emoționa, a făcut-o câtă vreme nu s-a lovit de crisparea mea, manifestată destul de devreme, în fața oricărei efuziuni. Îmi displăcea mai cu seamă manifestarea unei emoții prin lacrimi; plânsul îmi provoca un amestec de spaimă și iritare, mă și stingherea nespus, pentru că nu știam ce trebuie să spun sau să fac pentru a-l opri și mă apăram de el prin ricanare sau prin bagatelizarea situației care îl provocase
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-l poate zări în întunericul sălii, și văd cum lumina reflectoarelor i se frânge și îi joacă sub pleoape. Când prima lacrimă pornește, arătătorul, îndoit, se apropie de obraz și întrerupe rostogolirea lacrimii către bărbie. Are, cred, cel mai frumos plâns din plânsurile pe care le-am văzut. L-am văzut plângând când își evoca mama în chiar casa de pe Kiseleff (astăzi, acolo este sediul ING Bank), unde regina Elena locuia într-o adevărată recluziune cu Mihai copil, după ce, în 1930
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
zări în întunericul sălii, și văd cum lumina reflectoarelor i se frânge și îi joacă sub pleoape. Când prima lacrimă pornește, arătătorul, îndoit, se apropie de obraz și întrerupe rostogolirea lacrimii către bărbie. Are, cred, cel mai frumos plâns din plânsurile pe care le-am văzut. L-am văzut plângând când își evoca mama în chiar casa de pe Kiseleff (astăzi, acolo este sediul ING Bank), unde regina Elena locuia într-o adevărată recluziune cu Mihai copil, după ce, în 1930, Carol al
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Elena locuia într-o adevărată recluziune cu Mihai copil, după ce, în 1930, Carol al II-lea se urcase pe tron. Citea, în foaierul casei, în fața a peste o sută de persoane, o pagină de o simplitate desăvârșită ― și plângea. Orice plâns care durează crește în intensitate și devine chinuit. Plânsul Regelui era egal și nu-i angaja decât ochii. Din cauza asta părea un plâns senin și poate că din cauza asta Regelui nici nu-i era rușine de el. Nu încerca nici
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
după ce, în 1930, Carol al II-lea se urcase pe tron. Citea, în foaierul casei, în fața a peste o sută de persoane, o pagină de o simplitate desăvârșită ― și plângea. Orice plâns care durează crește în intensitate și devine chinuit. Plânsul Regelui era egal și nu-i angaja decât ochii. Din cauza asta părea un plâns senin și poate că din cauza asta Regelui nici nu-i era rușine de el. Nu încerca nici să-l ascundă, nici să-l oprească. L-a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
casei, în fața a peste o sută de persoane, o pagină de o simplitate desăvârșită ― și plângea. Orice plâns care durează crește în intensitate și devine chinuit. Plânsul Regelui era egal și nu-i angaja decât ochii. Din cauza asta părea un plâns senin și poate că din cauza asta Regelui nici nu-i era rușine de el. Nu încerca nici să-l ascundă, nici să-l oprească. L-a "lăsat", ca să zic așa, să-l însoțească tot timpul lecturii și în tot acest
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]