5,205 matches
-
ta, spunându-ți „mă relaxez” de fiecare dată când expiri... observând că devii din ce în ce mai relaxat cu fiecare expirație... și data viitoare când respiri pur și simplu lasă ochii să se închidă până la punctul în care simți că pur și simplu pleoapele se lipesc... lăsând acest sentiment al relaxării să se răspândească în jos pe coapse până la vârful degetelor de la picioare, lăsând corpul să plutească... bucurându-te de această senzație de plutire în timp ce te îndrepți spre locul tău preferat în aer liber
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
uneori poate fi necesar să trezim pacientul în manieră gradată, de exemplu: Și cu fiecare respirație, premițând sentimentelor de veghe să se răspândească din labele picioarelor în picioare... veghea răspândindu-se în întregul tău corp... în sus spre față și pleoape... permițând pleoapelor să de deschidă încet... pe măsură ce te reîntorci în această încăpere, simțindu-te proaspăt și alert și știind că se întâmplă lucruri importante în mintea ta inconștientă chiar acum, chiar dacă nu ești pe deplin conștient de ceea ce se întâmplă
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
fi necesar să trezim pacientul în manieră gradată, de exemplu: Și cu fiecare respirație, premițând sentimentelor de veghe să se răspândească din labele picioarelor în picioare... veghea răspândindu-se în întregul tău corp... în sus spre față și pleoape... permițând pleoapelor să de deschidă încet... pe măsură ce te reîntorci în această încăpere, simțindu-te proaspăt și alert și știind că se întâmplă lucruri importante în mintea ta inconștientă chiar acum, chiar dacă nu ești pe deplin conștient de ceea ce se întâmplă. O altă
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
te mai deranjeze vreodată... așa este bine! Observând respirația ta, lentă și fără efort... și corpul tău în contact cu scaunul.. și sunetul vocii mele... permițănd ușurinței să se răspândească în picioarele și în corpul tău... vindecând fiecare celulă... până la pleoape... pe măsură ce ele se deschid încet. Intervenția 11Gestionarea distresului minor (2Ă Atunci când ești pregătit să te descurci cu toate acele stresuri minore curente din viața ta, lasă ca ochii să se închidă și permite minții tale inconștiente să găsească experiențe și
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
Și acum voi număra de la unu la șase, și pe măsură ce fac acest lucru, lasă ca senzația de trezire să plutească în sus prin picioarele tale, în sus în corp și spre fața ta și pe măsură ce senzația de ușurime ajunge la pleoapele tale lasă ochii să se deschidă. Vei fi pe deplin treaz, alert și orientat în prezent, știind exact unde ești și care sunt intențiile tale imediate... știind că este ceva ce poți face de unul singur și mai târziu acasă
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
Schultz și Luthe. Intervenția 37Training autogen modificat pentru gestionarea generică a stresului Fii conștient de respirația ta, urmărind trecerea aerului în sus prin nasul tău înăuntru și apoi din nou în afară... și data viitoare când respiri rostogoloește-ți ochii sub pleoapele închise dacă ei sunt deja închiși, lăsând pleoapele tale să se relaxeze până la punctul la care simți că nu le mai poți deschide... și lasă acest sentiment de relaxare și pace să se scurgă până în vărful degetelor tale de la picioare
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
gestionarea generică a stresului Fii conștient de respirația ta, urmărind trecerea aerului în sus prin nasul tău înăuntru și apoi din nou în afară... și data viitoare când respiri rostogoloește-ți ochii sub pleoapele închise dacă ei sunt deja închiși, lăsând pleoapele tale să se relaxeze până la punctul la care simți că nu le mai poți deschide... și lasă acest sentiment de relaxare și pace să se scurgă până în vărful degetelor tale de la picioare... și spune-ți „piciorul meu drept este cald
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
arătător și să le freci ușor unul de altul până când accesezi acele sentimente confortabile atunci când îți este potrivit în viitor. Și acum numeri de la unu la șase... simțindu-te din ce în ce mai ușoară pe măsură ce faci acest lucru și când ajungi la șase pleoapele se deschid... simțindu-te calmă și relaxată... știind că ai învățat o abilitate valoroasă pentru a-ți face viața mai confortabilă, abilitate pe care o vei folosi atunci când este adecvat și ești în siguranță făcând acest lucru. Și poți face
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
mergi în acest loc special și să observi poteca și sfera de lumină...Și acum fiind în locul tău special încă odată, cu fiecare respirație devii din ce în ce mai ușor, această senzație răspândindu-se în sus prin corpul tău spre față și până în pleoape, pe măsură ce ele se deschid încet...foarte bine...ești în această încăpere...simțindu-te relaxat și confortabil...și având încredere în mintea ta inconștientă pentru a te lăsa să stai așa atât timp cât îți este potrivit. Știi data de azi, ziua săptămânii
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
la stabilirea uui context mai terapeutic. Terapia a început cu metoda de „rostogolire a ochilor” a lui Spiegel ca metodă d i nducție hipnotică: Și data viitoare când inspiri lasă ochii să se rostolgolească spre spate și pe măsură ce expiri lasă pleoapele să se închidă până la punctul în care nu le mai poți deschide. Păstrează acest sentiment și lasă-l să se răspândească în întregul tău corp, lăsând corpul tău să plutească spre locul tău preferat în aer liber. Bucură-te de
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
ambiguitatea a ceea ce guverna ceea ce nu era absolut deloc Întâmplător - din lume și din viață. Acel punct de vedere confirma caracterul geometric al acelei perversități, norma haosului, liniile și formele ascunse ochiului neavizat, atât de aidoma ridurilor de pe fruntea și pleoapele unui bărbat pe care Într-o anumită ocazie Îl fotografiase În decursul unei ore lângă o groapă comună, pe vine, fumând și atingându-și fața pe când Îi dezgropau fratele și nepoata. Nimeni nu dăruia nimănui privilegiul Îndoielnic de a vedea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a spus asta n-a fost la nici un război. - Așa cred - Faulques zâmbea pe jumătate. Poate că războiul epuizează cuvintele stupide, dar nu și pe celelalte. Pe care le știm dumneata și cu mine. Întors spre el, Markovic Își mijea pleoapele, complice. - Te referi la vorbele care abia se pronunță ori apar doar În fața celui care le știe? - La ele. Celălalt a continuat să admire fresca. - Știi ceva, domnule Faulques? După ce-am ieșit din lagărul de prizonieri, când m-am
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cunoșteau, grupa sangvină pe cămașă, pe cască ori pe mâni. Faulques și Olvido Își petrecuseră noaptea Întinși foarte aproape unul de celălalt, ca să-și țină de cald, fără să deschidă gura, cu toate că frigul nu-i lăsa să doarmă, simțind pe pleoapele Închise licărul câte unei lanterne care Îi lumina o clipă. În fine, primele raze din zori ajunseseră la ei prin găurile din tavan și ferestrele cu geamuri sparte ale halei; și, În penumbra fantomatică, soldații Începuseră să se ridice În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
lungă; a lupta; spre mare; meditație; minunat; semiră; motivație; mult; natură; nedumerit; nepăsare; neutralitate; nori; nostalgie; observare; ochi în ochi; ochi senini; oglindă; oglindi; oi-oi-oi!; oricare; orizont; în pămînt; în părți; percepe; perspectivă; perspicace; piatra; pieziș; plajă; plăcere; pleoapă; se poate; în podea; portretul; prezice; privește; priviri; psihopat; răsărit; a rătăci; rușinat; sărut; a lua seama; a seduce; seducere; a selecta; sentiment; a sesiza; sesizare; simplu; soarele; spate; stalker; a studia; studiere; a supraveghea; supraveghea; sus; a ști; tare
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
însoțită de lipsa poftei de mâncare, diaree și somnolență, luați produsul patentat Xiang Sha Yang Wei Wan și urmați instrucțiunile. Ochii obosiți CE ESTE ȘI CARE ÎI SUNT CAUZELE? Vederea încețoșată, roșeața sau uscăciunea ochilor și senzația de greutate a pleoapelor, provocate de suprasolicitarea ochilor. CÂND TREBUIE SĂ MERGEȚI LA DOCTOR? Dacă ochii sunt permanent iritați, dacă imaginile se dublează sau apar amețeli. INDICAȚII PENTRU VIAȚA DE ZI CU ZI Odihniți-vă ochii privind în depărtare câte 5 minute la fiecare
Medicina chineză. Peste 1.000 de remedii la îndemâna ta by Lihua Wang () [Corola-publishinghouse/Science/2071_a_3396]
-
sa acțiune; cauza constă În aceea că mașina corpului nostru este În așa fel alcătuită Încât mișcarea mâinii aceleia spre ochii noștri declanșează o altă mișcare În creierul nostru, care conduce spiritele animale În mușchii ce fac să se coboare pleoapele. ART. 14. Diversitatea existentă Între spirite poate diversifica și traseul lor Cealaltă cauză care participă la conducerea În mod diferit a spiritelor animale În mușchi este agitația inegală a acestor spirite și diversitatea componentelor lor. Căci, atunci când unele din componentele
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Din ceramică de Oaș, incendiai cu iederă odaia/ Și-n golful sângelui mustit, văpaia./ Intra-n flaming cu toamna în declin.". Albastrul de Voroneț trezește acorduri muzicale și amintiri robite de tăceri: "Ce înger de pe Voroneț mi-nvie albastru-n pleoape? " Poezia interioarelor nu desprinde nostalgii produse de mătăsuri, plușuri, mobile de mahon, ca la parnasieni, ci scoarța muntenească undită cu bujori albi și cu ramuri înghețate pe sticla ferestrelor. Poetul descrie tablouri cu bujori, natură moartă, cheamă mirosuri și creează
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de pudoare. "Elegiile de când eram mai tânăr" prezintă lumea ca un spectacol în care unii înalță piramide, iar alții se visează prinți sau cerșetori. Este un volum luminos, cu un aer de puritate, în care plutesc petalele roz ca niște pleoape roase de iluzii, în care nuferii sunt ai lacrimii, suferința luminoasă, melancolia binecuvântată; până și moartea este o bucurie, în contextul orașului sufocat de civilizație în care lucrurile devin organice și mor. Poetul rămâne în ipostaza copilului cu aripi roșii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
într-o anume interferare de regnuri: furnici, melci, pisici, ciuperci, căpșuni, cerbi ("Pastel creștin"). Femeia este voluptoasă, senzuală, cu sânii mari, așezată într-un univers de fructe și arome. În același timp, fructele au ceva din senzualitatea femeii; piersicile au pleoapele umflate de somn, "ca de o tainică dorință", sarea foșnește senzual, piperul este subțire și isteric, fesa femeii este ca o piersică coaptă, în loc de ochi, ea poartă căpșuni și țâțele sunt înțepate de tăuni. Poetul este un rafinat al gusturilor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mi-s hainele de înger./ Mi-e fiecare nastur triumfal încoronat de proaspete răsfrângeri." Nostalgia plecării, a evadării și cea a nerealizării apare în poemul "Cerbul": "Dar l-au predat în haltă conductorii/ Și a rămas cu iuți bătăi de pleoapă/ Să plângă adânc la marginile orei./ În umbra unui turn opac de apă." În "Julien ospitalierul" apare Julien, un fel de "Mopete" al lui M. Ivănescu și, ca acesta, eroul este plimbat în universul cotidian cu dezinvoltură: edificii de cărămidă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Elegiile de când eram mai tânăr (1973) prezintă lumea ca un spectacol în care unii înalță piramide, iar alții se visează prinți sau cerșetori. Este un volum luminos, învăluit într-un aer de puritate în care plutesc petalele roz ca niște pleoape roase de iluzii, în care nuferii sunt ai lacrimii, suferință luminoasă, melancolia binecuvântată; până și moartea este o bucurie în contextul orașului sufocat de civilizație în care lucrurile devin organice și mor. Poetul rămâne în ipostaza copilului cu aripi roșii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
timp. Cuvintele nu-i mai ajung, cuvintele tac, nu-i mai pot cuprinde zbuciumul, lumina, singurătatea. Iată-l consemnând declinul biologic: Iar cade noaptea lent în trup/ și trec prin frunze ochi de lup/ iar urcă toamna lângă stele cu pleoapele-mi, prin ceață grele". Iluzia castelelor în Spania sau încercări de a atinge absolutul descoperim și în poezia lui Nicolae Dragoș: Ne jucăm în fel și chip/ de-a castele pe nisip." În 1974, N. Dragoș publică "Scut etern". Volumul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a pune în toate suflet, când ar trebui să uzăm și de indiferență.10 În ciclul care le continuă pe cele precedente, poezia este de notație, dar de o mare sensibilitate, transmițând în imagini o anume oboseală ce apasă lumea. Pleoapele cad de la înălțimi amețitoare, după o zi lungă, ca niște "pietre aruncate în fântâni părăsite din cauza adâncimii", ele dau sentimentul de apăsare ce se topește într-un fel de desprindere de tot ce e contingent. Apăsarea e percepută prin intermediul pleoapelor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Pleoapele cad de la înălțimi amețitoare, după o zi lungă, ca niște "pietre aruncate în fântâni părăsite din cauza adâncimii", ele dau sentimentul de apăsare ce se topește într-un fel de desprindere de tot ce e contingent. Apăsarea e percepută prin intermediul pleoapelor care survolează prăpăstii, astupându-le; poetul își simte trupul electrizat de o stare de deschidere spre transcendent. Închiderea pleoapelor e provocată de undeva de sus, și ea se coboară parcă ar fi suflet pe care poetul încearcă să-l atingă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dau sentimentul de apăsare ce se topește într-un fel de desprindere de tot ce e contingent. Apăsarea e percepută prin intermediul pleoapelor care survolează prăpăstii, astupându-le; poetul își simte trupul electrizat de o stare de deschidere spre transcendent. Închiderea pleoapelor e provocată de undeva de sus, și ea se coboară parcă ar fi suflet pe care poetul încearcă să-l atingă până în vârful degetelor. Pleoapele alunecă în depărtări și cine știe: "Câteodată nici nu se mai întorc înapoi". Lumea este
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]