5,084 matches
-
Maria privindu-ne cu curiozitate. Rolul nostru era să facem conversația să curgă, să stăm între voi pentru a împiedica orice contact nedorit. Iar acum nu vă putem despărți. Danny și cu mine am fi putut face altceva, în loc să ne plictisim de moarte jucând jocuri cu doi oameni care la rândul lor și-ar dori să facă altceva. O, și o mătușă care se află aici din Dumnezeuștie-ce motive. Trufe de ciocolată de casă! Lynn purta tava cu mândrie ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mai rău dacă ar fi copiii mei. Dar nu i-ai pierde dacă ai fi tatăl lor, am argumentat eu. Tu nu citești ziarele? râse el răutăcios. Nici tații nu au drepturi. Mama îl poate părăsi pe tată de câte ori se plictisește sau își dorește o schimbare, poate să ia copiii cu ea, să nu-l lase să-i viziteze, să le găsească un alt tată sau să emigreze în Australia dacă are chef. M-am căznit să mă îndrept de spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
trecut și mai repede. Tabla înmulțirii a mers bine. M-am gândit că i s-ar părea mai amuzant lui Ellery dacă ar tasta răspunsurile pe calculator. Când m-am întors să verific rezultatele, am descoperit că tastase „M-am plictisit“ de nenumărate ori. Jocasta a răspuns „23“ la toate întrebările. I-am pus să citească. Amândoi își dăduseră seama că sunt o proastă, așa că acum se distrau de minune bătându-și joc de mine. B-A-N-D-Ă, am spus pe litere, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Ce lucru oribil ai spus! De ce ne condamnă toată lumea pe mine și pe Mark pentru că am vrut să păstrăm ceva ce funcționa foarte bine? Poate că el are dreptate și cuplurile se apucă de făcut copii numai când s-au plictisit unul de celălalt sau nu le mai convine viața pe care o duc și caută ceva nou. Dacă chiar crezi asta, atunci de ce ne-ai făcut pe toți să trecem prin tortura asta groaznică? Nu știu. De ce am făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
nas care se umflase și obrajii care erau albi ca varul și începuseră să se cojească. Ed mă îmbrățișă, mângâindu-mă pe păr cu drag, iar eu am uitat din nou de Mark. Încă ținându-ne de mână (mă voi plictisi vreodată? imposibil), am coborât agale, vorbind în noul nostru limbaj intim care abia se înfiripa. Eu încercam să ignor durerea care-mi cuprindea oasele, dovedindu-se imună la barajul chimic pe care-l construisem împotriva ei. Când ne-am oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
o mare greșeală și s-a dovedit că ai avut dreptate. Asta nu înseamnă că-mi place să te văd nefericită. — Nu sunt nefericită. Tot ce ai spus despre Rich era adevărat. E egoist și superficial și cum s-a plictisit de mine, a început să-și caute pe altcineva. M-am gândit serios să dau foc părului copiilor cu lumânarea numai ca să opresc acest schimb emoționant. Mi-aș fi dat foc mie însămi, dar mă îndoiesc că ar fi observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
borul tras dinadins peste ochi, niște pantaloni ce-i cădeau ca două burlane negre, groase și crețe și o pereche de papuci înflorați. - Cred că ai mai auzit de mine, începu el. - Vorbește te rog scurt și la chestie, făcui plictisit de flecăreala musafirului nepoftit. - Firește că ai mai auzit, vorbindu-se, continuă dânsul netulburat, despre dibăcia cu care mânuiesc frigarea la scoaterea caielelor desprinse din potcoavele cailor și înfipte în asfalt. Uite așa! Și scoțându-și cu mișcări de scamator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ban dintr-o fereastră. Portarul îl culege și-l depune în pălăria întinsă a bătrânului cu carnea veștedă și macră, o carne cu pielea zbârcită, cu plămânii stafidiți și cu genunchii îndoiți, de mârțoagă. ...„Ce mai aștepți, Albertino?”, o întreb, plictisit că zăbovește cu cârpa pe rama patului, fără urmă de praf. Ea înghenunchie fără să răspundă proptindu-și podul palmelor într-o cârpă flanelată. Sânii rotofei, țâșniți din scobitura largă a bluzei, se reflectară, legănându-se în ritmul brațelor înfipte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și pește”. Cu prilejul ăsta, îmi spuse Rudolf, îmbătat de-a binelea, îmi vine în gând o fată tare bună la suflet, cumsecade și nițică târfă de hoteluri, care mă îndopa cu fructe exotice și cu vin de Madeira, până când, plictisită de stângăciile mele, se decise să mă abandoneze, decepționată de atitudinea mea de tembel sentimental. .. Și de Suzana mi-aduc bine aminte, continuă Rudolf cu clondirul la gură. Mă mir chiar că am scăpat-o din vedere până acum, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de fereastră, privind afară, În timp ce Fenimore Îi dădea fetei instrucțiuni privind masa. — O poziție admirabilă, Fenimore, zise el când rămaseră iar singuri. Liniștită, dar nu prea liniștită. — Nu e rea, Îi răspunse Fenimore ridicând din umeri, dar Încep să mă plictisesc de Cheltenham. — „Consumi“ locurile destul de repede, o tachină el blând. — M-am transformat Într-o ființă nomadă. Nu-mi găsesc locul nicăieri În Europa, iar de-acasă am plecat de prea multă vreme ca să mă mai Întorc. — Și eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ținuse de atâtea ori până acum prelegerea, că o știa pe dinafară și doar rareori mai avea nevoie de altceva decât de o privire aruncată rapid textului tipărit cu caractere mari, pentru a-l putea citi cu ușurință. Era vizibil plictisit de el și Îl prezentă fără Înflorituri În gesturi sau intonație, dar reuși, Într-un fel sau altul, să evite rezultatul previzibil, acela de a-și plictisi publicul. El Însuși avea ceva atât de evident cinstit, decent și modest, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
tipărit cu caractere mari, pentru a-l putea citi cu ușurință. Era vizibil plictisit de el și Îl prezentă fără Înflorituri În gesturi sau intonație, dar reuși, Într-un fel sau altul, să evite rezultatul previzibil, acela de a-și plictisi publicul. El Însuși avea ceva atât de evident cinstit, decent și modest, Încât Îți mergea la inimă și, dacă discursul lui nu avea nimic incisiv din punct de vedere intelectual - unica fărâmă de hrană estetică pe care o luă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de fermecătoare. Era un adevărat dar - nu destul pentru a duce un roman Întreg până la capăt, dar destul pentru o prelegere. După aceea, Henry cină cu el și cu Emma - biata Emma, de câte ori ascultase conferința? Dar afirma că nu se plictisise de ea. Era puțin palidă și părea obosită, recuperată de puțin timp după un episod Înfricoșător cu boli În familie, ale cărui detalii complete Henry le primi acum. În aprilie, Trixy căzuse pradă febrei tifoide În timpul unei vizite pe Insula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
merge atât de bine, o să vrem să mergem mai des la teatru. Și drumul Înapoi până În Hampstead, după aia, e Îngrozitor de plicticos. — Eu tot sper că e o fază prin care trece, suspină Emma. Că Într-o zi are să se plictisească și are să se Întoarcă la o meserie respectabilă. — Slabe șanse, Pem. Când l-am văzut În rolul chelnerului din Bătrânul evreu, am știut că și-a găsit o métier. Pe hârtie, rolul nu oferea nimic, dar el a smuls hohote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În Oxford Square, când un servitor Îi adusese lui Kiki o scrisoare recomandată, pe care acesta o deschisese la masă. Aruncase o privire asupra conținutului și Îi trecuse plicul Emmei, fără un zâmbet sau o sclipire de interes, spunând doar, plictisit: — Alt cec de la Harper’s, draga mea. Era, după cum Millar avea să descopere mai târziu, un cec În valoare de câteva mii de lire. Desigur, Kiki avea satisfacția de a ști că familia avea să beneficieze de pe urma norocului său, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la Duke of York. Doamna James nu l-a văzut și este curioasă, iar Peggy este de părere (pe care nu și-o exprimă) că este aproape singurul spectacol din West End pe care se poate conta să nu o plictisească, să nu o ofenseze și să nu o contrarieze pe mama ei. Alice este Încântată și comentează entuziast pe marginea piesei cu Edmund Gosse, care vine În vizită a doua zi, să se intereseze de sănătatea lui Henry. Menționează că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
în tribune ca purtător de steguleț, să fi râvnit vreodată rangul unui conducător de formație împodobit cu fireturi, dar de participat am participat fără să-mi pun vreo întrebare, chiar și atunci când cântatul nesfârșit și sunetul înfundat al tobelor mă plictiseau de moarte. Nu numai uniforma mă atrăgea. Deviza „Tineretul trebuie să fie condus de tineret!“ îmi era pe plac, iar oferta era pe măsură: tabere de corturi și jocuri în aer liber prin pădurile de pe malul mării, focuri de tabără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
își schimonosește gura într-o poziție oblică și neliniștită și lucrează la strâmbătura asta, în vreme ce stă totodată aplecat deasupra cărților, plecat departe, imposibil de ajuns din urmă. Îl văd citind. E singurul lucru pe care-l face fără să se plictisească. În acest timp își astupă amândouă urechile cu degetele arătătoare ca să fie ferit, în locuința strâmtă, de gălăgia veselă pe care o face sora lui. Acum ea fredonează, vine mai aproape. Trebuie să fie atent, căci îi place să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
orice faptă a germanilor mi se părea o dreaptă răzbunare. În orice caz, critica mea era îndreptată împotriva unor ștabi din partidul local, care se fofilaseră cu lașitate de la serviciul militar pe front și care, după marșuri prin fața tribunelor, ne plictiseau cu discursuri goale abuzând în permanență de numele sfânt al Führerului, în care noi credeam, nu, în care eu, cu netulburatul meu obicei de a nu pune întrebări, am crezut până atunci când, așa cum o spusese de la bun începutul cântecul, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Körmendi, un scriitor uitat între timp. Apărut în 1933 la editura Propyläen din Berlin, romanul lui povestește, preț de cinci sute de pagini, despre bărbați care-și caută un sprijin în viață sau fericirea și care, după sfârșitul Primului Război Mondial, se plictisesc prin cafenele, despre revoluția proletară și contrarevoluție și, în treacăt, despre anarhiști care pun bombe. În principal, însă, e vorba despre un dezrădăcinat sărac, dar ambițios, care părăsește orașul de pe malurile Dunării, cutreieră lumea și se întoarce acasă cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Nici până astăzi nu știu și nu vreau să conduc mașina. Și nici din alfabetul Morse, pe care ni-l băgau în cap din aparatul de radioemisie, n-a vrut să se lipească de mine nimic. O dată pe săptămână ne plictiseam la o oră de curs în care era vorba de spațiu vital și viziune despre lume și viață: sânge și glie... Din astea a rămas un gunoi lexical rezistent, care și astăzi mai poate fi accesat pe internet. Mai limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ai dat de Înțeles că le furgăsise Formento. Voiai ca oamenii să vorbească de scrisori și să-și Închipuie nu știu ce istorii cu tine și cu dama. După minciună, ți-a scăpat adevărul: Formento Îți furase răvășelele. Ca să le publice. Îl plictiseai; după monologul de două ore pe care mi l-ai ținut azi după-amiază, chiar că-l Înțeleg pe băiat. Era atât de furios pe tine, că nu-i mai ajungeau aluziile. A hotărât să publice răvașele și să pună odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cum a venit, ăl mai mișto. Ș-acu ajungem la duminica cu ghinionu. Mi-e nașpa la cord să vă zic, da În ziua aia tot hanu iera ca mort, i se dusese viața cu totu. Și, cum mandezu mă plictiseam puzderie, ce mi-am zis, ia să-l scoț io pă Fainberg dân analfabetizmu lui negru; și l-am Învățat să joace truco, doar nu s-o face dă râsu lumii pân barurile dă colț dă stradă. Don Parodi, mandea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
celui care cu umilință se Înfățișează domniei voastre, salutându-vă cu gura până la urechi*. Îmi Îndeplineam distinsa misiune cu legitimă slugărnicie: ca să nu-l importunez pe mag, mă străduiam să-mi fac prezența cât mai ștearsă; iar ca să nu-l plictisesc, Îmi primeneam travestiurile. O dată, spânzurat În cuier, m-am dat, de altfel cu nu prea mult noroc, drept parpalacul de lână În care mă ascunsesem; altă dată, dându-mă la repezeală drept o mobilă, mi-am făcut apariția pe coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Sobra copertă multicoloră, reconstrucția chipului de către Rojas, titlul propus de Samet, tipografia casei Bodoni, text În general curățat de uscături, În fine, un adevărat succes! Data: 30 iulie 1923, era noastră. Rezultanta a fost previzibilă: atacul frontal contra ultraiștilor, disprețul plictisit pentru răsuflata critică folosită, câte o gazetuță fără ecou și, În definitiv, agapa de rigoare de la Hotelul Marconi, din mahalaua Unșpe. Nimeni nu a izbutit să observe În sechela sonetistică de referință unele noutăți colosale, care scrutau foarte adânc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]