21,807 matches
-
a orientat izbăvitor către homo religiosus, aici nu se petrece așa ceva. Inconsecvenței congenerului îi răspunde o trufașă consecvență. Sumbru, îndărătnic, Radu Ulmeanu rămîne în postura omului „fără nimic sfînt". Amoralitatea și anafectivitatea, mereu deductibile, dacă nu declarate fățiș, ale eului poetic, îi specifică patetismul rece pe care preferă a-l pune în scenă. Suspendarea antenelor spirituale e suplinită prin senzoriu. Un senzoriu strident, în care se concentrează vitalitatea suficientă sieși (Să mă naști). Mitologiei creștine i se face doar o concesie
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]
-
-i să dezlegi ce-i timpul, labirint/ Multiplu, unu și mereu distinct,/ Al fiecăruia și-al tuturor./ Sunt nimeni. Spada n-am încins voinic./ Ecou sunt, și uitare, și nimic (Uitarea). Într-o vibrație de ordin sufletesc, prin care eul poetic se identifică sistematic cu universalul, mai mult decât în recursul la autobiografism, este de aflat latura profund personală și intimă a lirismului borgesian. Dureroasă este, pentru poet, magia vieții, urmată de detașarea consecutivă, încă din volumul Fervoarea Buenos Aires-ului (1923
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
Compoziție scrisă pe un exemplar din Cântarea lui Beowulf). De vreme ce univocitatea lipsește, nici timpul nu este o entitate simplă, ci una concavă și ciclică: „S-a-ntors scobita noapte știută de Anaxagora" (Noaptea ciclică). Borges afirmă capacitatea creatoare și vizionară a verbului poetic, precum și necesitatea și firescul plurivocității: „poemul este inepuizabil/ și se confundă cu suma făpturilor Domnului/ și nu va ajunge niciodată la ultimul vers/ și este mereu altul, potrivit oamenilor" (Alt poem al darurilor). Lectura, inefabil act de existențiere și de
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
un fanatic care și-a pierdut conștiința apartenenței la rangul existențial cuvenit coribanților. Definiția poeziei dată de abatele Bremont, consacrată la noi de prelegerile de estetică ale lui Călinescu („poezia e treapta premergătoare rugăciunii") surprinde tocmai miezul mistic al trării poetice. În loc să se roage, poetul bîiguie sunete cadențate, sensul lor fiind ininteligibil și totuși transmițînd ceva: o emoție pe care cititorul o percepe sub forma unui fenomen intelectual, adică o mișcare pe care imaginația cititorului o articulează după reguli intrinseci minții
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
cititori Reproducem câteva fragmente dintr- o cronică de poezie publicată în revista ARGEȘ: „Poeziile din recentul volum (...) trasează liniile de forță ale unui lirism răscolitor și grav, impunând prin autenticitatea trăirilor, ca și prin fermitatea articulării lor într-un univers poetic coerent. Erosul, natura, tribulațiile ființei umane sau Divinitatea constituie arealul tematic al acestei cărți de o percutanță metaforică și ideatică remarcabilă. Versurile transcriu un hieratism al gesturilor impalpabile, o mistică sui-generis a unor stări existențiale expurgate de orice imixtiune a
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4723_a_6048]
-
ales George sunt vocile unei singure instanțe critice. Matei Vișniec evaluează simulacrul unei lumi de consum în care omul mlaștină -„îmbâcsit de informații inutile” - este individul despărțit de subiectivitate, un om „intoxicat”. Problema este cum această fragilitate poate fi recuperată poetic din spectacolul consumist. La un anumit nivel inițiatic, Mathieu Caradin descifrează jocul frontierelor interioare, al limbajului și apreciază rolul metaforei în camuflarea dezgustului jurnalistic. Fără doar și poate Vișniec traduce în aceste tensiuni modelul vieții denunțat de Baudrillard în Societatea
Noua soteriologie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4733_a_6058]
-
transformat într-o „cabală” politică, generînd o nouă dezbatere din al cărei fundal se desprinde iarăși fantoma unui „trecut brun” ce „nu vrea să treacă”. Ce crede Grass că trebuie spus în textul căruia i se pot declina autentice calități poetice și chiar literare, nefiind decît un strigăt, „ein Aufschrei”, lipsit de eleganță stilistică și de subtilități intelectuale, dar încărcat de o emoționalitate genuină? Animat de nobile intenții, îngrijorat de soarta lumii și a păcii, autorul reia cîteva interogații, dîndu-le, tot
Günter Grass: Literatura ca vestă antiglonț by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4739_a_6064]
-
apoi,/ în lung exod prin sânge să ne coboare seara/ aceeași orgă gravă de viscole și ploi...”. Poemele lui Eugeniu Nistor poartă amprenta unui spirit care asumă tradiția în mod superior, ca un model cu o postură duală, etică și poetică, un model ce se află în consonanță cu obsesiile și cu propriile ritmuri interioare, așezate de cele mai multe ori sub semnul tutelar al candorii și al purității, precum în poemul Tandrețea iluziei. Viziunea lirică este animată de bucuria/ nostalgia de a
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
aspiră în continuare la claritate și la o puritate simplă ce învăluie imaginile suave și delicate ale unei lumi ce agonizează blând, în amintirea fermecată a locurilor natale”. Cultul naturii solare, plasticizat în aceeași manieră evocatoare, conferă legitimitate identității eului poetic ce-și caută cu fervoare și evlavie necontrafăcută „obârșiile”, încercând să restabilească, prin intermediul magiei verbului, legătura cu spațiul natal, cu o natură arhetipală, surprinsă în ceea ce are ea mai semnificativ ca manifestări, rezonanțe ontice și esențe exemplare. Întoarcerea „acasă” devine
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
timp mitic, acestea sunt toposurile predilecte ale poetului, acele elemente ale figurației lirice care îi conturează un relief propriu, într-o rostire elegiacă, ce-și interzice tonalitatea retorică, amplitudinea timbrului, asumându-și, în schimb, modulația reținută, dicțiunea solemnă și o poetică a elipsei, prin care nerostitul dobândește o pondere și o valoare semnificativă în raport cu ceea ce e spus sau scris. Retranșat în propriile viziuni ca într-o geografie simbolică fabuloasă, angajat cu fervoare elegiacă în exigențele autoscopiei, poetul captează, în versurile sale
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
Gheorghe Grigurcu Neizbutind a mă raporta cu entuziasm la vedetele poetice ale generaț iei ’60 (Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Marin Sorescu etc.), am optat în schimb pentru seria ce le-a succedat imediat acestora, în frunte cu Mircea Ivănescu, Leonid Dimov, Emil Brumaru. Nu fără riscuri, dat fiind decalajul
O natură clasică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4753_a_6078]
-
primit, în ultimul timp, un teanc de cataloage ale unor expoziții de-a dreptul meritorii. Unul dintre ele anunță chiar un eveniment de excepție, care a avut loc la Paris și a fost organizat de o asociație cu nume aproape poetic, Soleil de l’Est. Onorat de ambasadorul Bogdan Mazuru și de directorul general al Cité Internationale des Arts, Jean-Yvet Langlais. Din nefericire nu știu unde este locul întâmplării, nu pot să mi-l imaginez și nici care a fost ecoul, dacă a
Din provincie la Paris și retur by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/4755_a_6080]
-
Relatările despre numărul minim de morți cu care e obligatoriu să se deschidă orice jurnal de știri, inventarul sordid de crime pe care omenirea le săvîrșește zilnic împotriva ei înseși, rezultat la capătul fiecărei zile de muncă jurnalistică, dar și poeticele alunecări în sine ale naratorului sînt tot atîtea motive pentru care fragmentul publicat în „Vatra” promite ca romanul să fie o lectură interesantă.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5011_a_6336]
-
Gabriel Coșoveanu Radu Aldulescu Îngerul încălecat (ediția a II-a, revăzută și adăugită), București, Editura Cartea Românească, 2011, 330 p. Că o lume decrepită și desfrânată poate fi captată într-o lumină poetică, asta o știm de la Dante, Chaucer sau Villon, trecând prin Baudelaire și Arghezi și continuând cu, să zicem, Henry Miller ori Octavian Soviany. Pudibonzii, domnișoarele și o samă de prelați se vor fi uitat cu rezerve la asemenea focalizări pe
Blestemați și mântuiți by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5015_a_6340]
-
Cosmin Ciotloș Mihail Vakulovski, Portret de grup cu generația optzeci. Interviuri București, Editura Tracus Arte, 2011, 410 p. Nu cu mult timp în urmă, Mihail Vakulovski publica o carte de critică literară dedicată fenomenului poetic optzecist. Era primul volum dintr-o serie care mai cuprindea, după spusele autorului, o suită de interviuri și o antologie. Toate trei, rezultatul cercetării doctorale pe care acesta a întreprins-o, la Universitatea din București, acum aproape un deceniu. În
Respect intelectual by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5016_a_6341]
-
paște Într-un asemenea prilej când teama intră-n fiecare suflet: Căci începutul se cuvine să ne-amintească de sfârșit Și începutul cel dintâi dintru al doilea se naște. Traducere de Șerban Foarță & Adriana-Carmen Racoviță (din volumul T.S. Eliot, Opere poetice 1909-1962, ediție bilingvă, Editura Humanitas Fiction, București, 2011, traduceri de Șerban Foarță, Mircea Ivănescu, Sorin Mărculescu și Șerban Foarță & Adriana-Carmen Racoviță; prefață și note de Ștefan Stoenescu, cronologie de Ioana Zirra)
T.S. ELIOT - Pomul de Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/5029_a_6354]
-
Negru pe blog. Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici) (n. 15 ianuarie 1850, Botoșani - d. 15 iunie 1889, București) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.
Dan Negru: Fac publice numele celor doi AMANȚI by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/50310_a_51635]
-
care trebuia să fie blocată până în 2023 (moștenitorii hotărând totuși „ridicarea vălului” în 2008), a stârnit senzație mai ales în lumea de limbă germană. Erau limpezite momente de viață, ieșeau la iveală amănunte legate de traducerile lui Celan, de proza poetică a celor doi, de ermetismul poeziei lui Bachmann sau firea lui Max Frisch, de rolul pe care l-au jucat gândirea lui Heidegger și a lui Wittgenstein. Faptul că Editura Art a publicat atât de sincron, într-o excelentă traducere
Paul Celan și Ingeborg Bachmann între Orient și Occident by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5047_a_6372]
-
nu este posibil să te îndepărtezi de text și să nu alterezi integritatea și miezul operei traduse. Iată de ce mulți consideră că poezia, și în special cea lirică, este practic intraductibilă. Motivul acestor opinii ne este demonstrat de unele opusuri poetice, într-adevă r intraductibile. Versuri de un colorit național sau local, care este greu de transpus pe un tărâm străin, sau opere compuse în special pe principiul sugestiei muzicale sau sintactice. Traducerea are menirea de a reda muzica originalului sau, mai
Ce înseamnă să traduci poezie by Ognean Stamboliev () [Corola-journal/Journalistic/4773_a_6098]
-
rămâne întotdeauna nedespărțit de melodie. Pentru mine, traducerea poeziei este o „legătură electivă”, dacă aș putea să folosesc această expresie minunată a lui Goethe, care a devenit și titlul unui roman. Ca traducător, eu demult mi-am format lumea mea poetică, în care mă simt cel mai sigur. Traduc, cu predilecție, versuri care sunt în armonie cu firea mea. Nu pot întinde mâna către un autor care îmi este pe deplin străin. Da, este posibil ca un vers mediocru să devină
Ce înseamnă să traduci poezie by Ognean Stamboliev () [Corola-journal/Journalistic/4773_a_6098]
-
ceva care, chiar și în limba în care a fost creat, nu are o echivalentă exactă și nu dispune de alte mijloace pentru a se reproduce. Și totuși, să nu uităm aspectul principal: lectura unor versuri traduse reprezintă un act poetic, care se bazează pe încredere... OGNEAN STAMBOLIEV, critic, traducător, ziarist bulgar. A publicat: Carte nouă despre operă, Carte despre operetă și teatrul de revistă, Incomparabilul Kiril Krastev, Tenorul însorit Nicolai Zdravkov. Editează o serie de cărți cu traduceri de poezie
Ce înseamnă să traduci poezie by Ognean Stamboliev () [Corola-journal/Journalistic/4773_a_6098]
-
de materiile prime. În 1988 a primit Premiul Goncourt pentru evocarea romanescă a cauciucului, iar în anii următori a publicat două eseuri despre bumbac și apă. Scrie Thomas Mahler în „Le Point”: „Erik Orsenna, care are darul de a face poetică o vizită într-o uzină, combină în ultima lui carte istoria, literatura, agronomia, ecologia și geopolitica. Cititorul trece de la un manuscris al lui Proust la hârtia higienică (produs care se poartă bine, neamenințat încă de formatul electronic care se profilează
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4774_a_6099]
-
se îngroașă, dar se îngroașă cu pagini, intelectual vorbind, albe. Despre Nicolae Prelipceanu, Nicolae Manolescu scria în Istorie că n-a fost un răsfățat al criticii și punea faptul pe seama unui defazaj de comunicare. „Neprecizarea destulă vreme a formulei lui poetice” e, s-o recunoaștem, o încadrare extrem de elegantă pentru cerbicia orgolioasă a cronicarilor de ieri și de azi. E destul de ușor de constatat (dacă nu din sursă primă, măcar din antologii de felul recentei Portret sumar al unui necunoscut de
Ceva despre speranță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4780_a_6105]
-
timp de doi ani, fără a mai da pe acasă și fără a simți vreo remușcare pentru ingratitudinea filială. O coincidență tulbure face ca peste trei ani la aceeași escapadă sub coviltir actoricesc să se dedea un tînăr cu porniri poetice, care semna cu numele de Eminescu și în a cărui minte plicticoșenia uceniciei școlărești putea fi părăsită în favoarea deliciilor gustate în mijlocul mimilor. În cazul lui Conta, o parte din hotărîrea de a fi histrion ambulant i-a venit din întîlnirea
Plectrul fatalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4782_a_6107]
-
acestuia în microromanul Vremea nebuniei, prin vocea inconfundabilă a adolescentului din primul, care înregistrează răul adus de comunism. Singurul lui refugiu rămân istorisirile bătrânilor, ce par să conțină rețeta supraviețuirii oamenilor atunci când lumea și-a ieșit din țâțâni. „Îmbinând stilul poetic cu narațiunea ingenioasă, Cronică în piatră e un roman elaborat și sofisticat, al cărui impact profund este dat de ancorarea sa într-o civilizație europeană patriarhală” - John Updike. Romanele Cronică în piatră și Vremea nebuniei vor apărea în volum la
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]