4,317 matches
-
în anii următori, Constantinescu a dovedit că alegerea din 1992 a fost judicioasă. A înfruntat cu energie și inteligență constrângerile unei campanii electorale dificile, la care participa pentru prima dată; a dobândit o statură politică tot mai solidă, atât în polemica cu adversarii cât și în lărgirea considerabilă a contactelor în străinătate, și mai ales în definirea unei strategii politice clare și coerente a CDR. Spre surprinderea lui Ion Iliescu, Constantinescu a izbutit după doar două luni de campanie să spargă
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
deci, pune întrebări la care nu așteaptă răspuns, în felul acesta, luându-l pe citiror drept martor la cele relatate, drept potențial interlocutor; - de altfel, aproape întotdeauna încearcă săl implice pe cititor în desfășurarea acțiunii, pentru a-l atrage în polemica estetică (sau de altă factură), pe care o va întreprinde autorul; - adeseori, comentează, în maniera monologului, cele observate, relatate sau constatate în șirul întâmplărilor, faptelor, etc.;uneori, intervenția directă a naratorului evidențiează faptul că el urmărește să stabilească direct (dintr-
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
artelor la Conservatorul „Ciprian Porumbescu”. Este veteran al celui de-al doilea război mondial. A fost membru al Societății „Prietenii istoriei literare”, în cadrul căreia adesea a conferențiat, președinte al cenaclului literar-cultural „Octavian Goga”. La „Sepia”, în 1931, asigură rubrica de polemică „De toate”, la „Epoca”, în 1933-1934, este titularul rubricii „Cronica literară”, iar la „Revista generală ilustrată”, în 1938, ține altă rubrică, intitulată „Gând, vorbă și slovă scrisă”. Colaborează cu încercări critice și cronică literară la „Convorbiri literare”, „Universul literar”, „Albina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289729_a_291058]
-
Adrian Marino, Ion Mihai Pacepa ș.a. Eseuri și comentarii critice dau Gelu Ionescu (Premiul Nobel și literatura română, Eminescu și o anume politică editorială), Virgil Ierunca (La moartea lui N. Steinhardt), Monica Lovinescu (D.R. Popescu și scriitorii), George Ciorănescu (O polemică în jurul lui Eminescu), I. Negoițescu, Octavian Paler, Mirela Roznoveanu, Vintilă Horia, Virgil Nemoianu, M. N. Rusu. Asiduă este colaborarea lui Ioan Petru Culianu, cu peste douăzeci de eseuri la rubrica „Scoptophilia” (1990) și cu serialul Cea mai proastă inteligență (1991
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287883_a_289212]
-
I. Alexandrescu și un E. Arald, care, de pe poziții materialiste, critică vehement Sic cogito de B.P. Hasdeu. D.A. Teodoru, în studiul Clasificarea genurilor literare, și Al. Vlahuță, în articolul Onestitatea în artă, se ocupă de probleme mai generale. Gherea continuă polemica sa cu Titu Maiorescu, căruia i se alătură P. Th. Missir, A. Philippide și P.P. Negulescu, dar nici criticul socialist, și nici preopinenții lui nu aduc argumente noi, ci reiau vechii termeni ai disputei. În articolele sale Gherea este preocupat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287829_a_289158]
-
fel de sferă care se lărgește și se îngustează, alternativ, asimilând și eliminând conținuturi, potrivit intereselor de care ei sunt dominați în lupta lor pentru drepturi cu "națiunile politice"" (Blaga, 1995, p. 80). Disputa petiționară se va extinde într-o polemică istorico-filologică în care membrii Școlii Ardelene își vor proba tăria credințelor în dreptul românilor la emancipare. Se termină cu sfioșia aproape feciorelnică pe care o vădeau semnatarii memoriilor adresate curții imperiale. Locul acestei reverențiozități cucernice este luat de spiritul polemic, în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
relativ obscure și controversate, legate de originea, limba și continuitatea românilor" (Mitu, 1997, p. 27). Concluzia istoricului clujean, la care subscriem fără rezerve, este că conștiința națională la românii ardeleni își are geneza în miezul acestui climat confruntaționist, pe fondul polemicii pasionale cu teoriile partizane străine care discreditau pretențiile românești la egalitate politică revendicată pe calea reliefării nobleții originii poporului și limbii române. Din înfruntările asupra acestor chestiuni cu potențial inflamabil (originea, vechimea, continuitatea, prioritatea, latinitatea limbii române etc.) s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a Daciei, traversează întregul set de lucrări didactice din prima generație de manuale școlare. Având o puternică miză politică (în stabilirea priorității istorice pe teritoriul dacic între români și unguri) și fiind pe cale de consecință un foarte incandescent subiect de polemică, problematicii continuității i-a fost acordată o importanță monumentală. Aaron, de pildă, îi atribuie un subcapitol pe care îl numește "Lăcuitorii romani din Dacia lui Traian n-au trecut toți cu legioanele în Misia" (Aaron, 1839, p. 22). Acceptând că
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cuiele identității românești de către Samuil Micu în 1805. Consacrată ca o constantă invariabilă a conștiinței istorice românești și structură axială a memoriei naționale, teza continuității a fost reluată și reiterată succesiv ca reacție la teoriile discontinuității dezvoltate de istoricii habsburgici. Polemica țesută în jurul chestiunii (dis)continuității românești la nord de Dunăre a creat animozități între istoricii români și cei străini (Franz Josef Sulzer, Josef Karl Eder și Johann Christian von Engel) care s-au întins pe lungimea mai multor generații intelectuale
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
le dizolve într-o monolitică supra-unitate confesională. Protestantismul, dimpotrivă, este prea individualist, raționalist și impersonal. Între aceste extreme, ortodoxia singură este "ritmul în care se regăsește însăși suflarea cea mai autentică a vieții totale" (p. 66). Direcționându-și raționamentul pe calea polemicii cu doctrina românismului propusă de C. Rădulescu-Motru (1936) drept "catehismul noii spiritualități" românești evacuată de ortodoxie, Stăniloae protestează vehement subliniind centralitatea ortodoxiei ca polul spiritual al românismului: "o conviețuire de două mii de ani ne dă dreptul la o convingere aproape
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
subiectul preferat al operelor celor mai valoroase. Cariera literară a lui Chaucer poate fi văzută ca o încercare de a argumenta problematica feminină, criticii literari au sesizat că pelerinii încearcă să rezolve acea „marriage debate”44 (dezbatere despre căsătorie), o polemică inițiată de târgoveața din Bath, atunci când a declarat ferm, în Prologul ei, că bărbații trebuie conduși de soțiile lor. Boccaccio dedică colecția sa de nuvele femeilor, percepute drept spirite nobile, ce au totuși nevoie de ghidare, de compasiune și de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
prin scrierile sale. În pofida tonului moralizator, „în Corbaccio respingerea poftei este imanentă, nu transcendentă, ca și în Amorosa visione convertirea religioasă nu are loc. Dacă putem să vorbim despre o convertire, aceasta este pământească, sau mult mai exact, literară.”1033 Polemica aceasta antifeministă nu trebuie privită ca fiind foarte dură, deoarece ea se înscrie în tradiția misogină a epocii. „Ca și Elegia madonnei Fiammetta, constituie o inversiune a unui cod prestabilit. După cum în Elegie dragostea tragică a lui se transformă în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
decât acesta: ați fost, după cum reiese chiar din articolul vostru, flacără de paie și așa poate veți și fi, lucru pe care nu l-aș dori...” Repetăm, lipsesc multe numere din ambele serii ale Fântânii Blandusiei ca să putem reface această polemică. Ilie Ighel nu face parte din grupul celor care pleacă, va rămâne alături de Radu Popea și apoi îl vom găsi la ziarul,, Buciumul român”. Această imagine a „santinelelor” care și-au părăsit postul fixat de Eminescu, apoi aceea a „focului
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Vuia. VIII. ANEXE După încheierea cărții „” (Editura Criterion Publishing, 2007) am mai mult răgaz să mă ocup de unele lucrări care tratează același subiect, pe care le-am evitat în timpul elaborării pentru a nu mă lăsa influențat sau ispitit de polemici cronofage. Îmi voi exprima părerea despre acestea încercând, pe cât îmi va fi posibil, să mi păstrez punctul de vedere din carte sau nuanțându-mi-l, după caz, cu atenționarea cititorului. Păstrez, desigur, discuția în limitele filologiei, de chestiunile medicale propriu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Eminescu devine publică într-un sens mai larg. Grigore Ventura semnează în L’Indépendence roumaine atacul împotriva lui Al. Macedonski care în Literatorul tipărea epigrama „Un X... pretins poet, acum... Și nu e azi decât nebun”. Ce reiese din această polemică în care sunt antrenate multe ziare și care coboară din presă în stradă? în primul rând este prima oară când se rostește și se tipărește felul bolii lui Mihai Eminescu: nebunie. Ventura arată că Macedonski este acela care-l face
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
romană, câte sute, ori mii de cuvinte va fi folosit, până acum, Nicolae Georgescu, din cele 200.000 câte are limba română ? Și câte dintre ele se găsesc între cele 70.000 prezente în dicționarele noastre? Cine se angajează în polemică, poate să-i spună lui N.C. Georgescu, contemporanul nostru, după ce i-a citit cărțile despre... Prin migala depusă de a găsi acul în carul cu fân (citește limba română !), eminescologul Nicolae Georgescu ne îndeamnă să reînvățăm zborul spre noi înșine
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
cea mai bine Înzestrată căpetenie a lor.” (N. Iorga) Invidia este, se pare, mai puțin mare În prima categorie, decît În cea de-a doua. * „Spiritul de contradicție e personalitatea prostului.” (George Călinescu) Fiind exclusivist În păreri, prostul nu privește „polemica” drept un prilej de a afla ceva nou, ci de a-și impune punctul de vedere. * „Proști sînt toți cei care par, și jumătate din cei care nu par.” (B. Gracian) Aceasta, probabil din motivul pe care-l invocă scriitorul
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cosmetizate“ și lipsite de obiectivitate. În egală măsură, fiindcă lucrarea noastră urmărește scoaterea la lumină a unor documente considerate de unii literați drept fanteziste și neautentice, dorim să reamintim că nu ne am propus detronarea literaturii științifice și declanșarea unei polemici privind autenticitatea literaturii oficiale, ci vrem să subliniem că, pentru obținerea viziunii de ansamblu, trebuie să privim subiectul ales din toate perspectivele, iar memoriile apocrife contribuie la completarea acestei imagini. I. Originile Apocrifelor. Scrierile Religioase Constantin Jinga, în lucrarea sa
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
religioase, ci un răspuns de credință, acceptat de Dumnezeu. Această credință trebuia să se bazeze pe dragoste, nu pe frică.“ Aceste afirmații l-au făcut pe Luther să intre în conflict deschis cu Biserica RomanoCatolică. Motivele care au declanșat seria polemicilor au fost indulgențele vândute de către Papa Leon al X-lea, în vederea strângerii fondurilor necesare construirii Bisericii Sfântul Petru din Roma. Vânzarea de indulgențe era o practică des întâlnită în acele timpuri și oferea, în schimbul unor donații bănești, „iertarea în fața lui
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
ai consiliului. Este interesant de menționat că Martin Luther manifesta un respect deosebit pentru lucrarea Rugăciunea lui Manase, recunoscută chiar de el ca fiind o scriere apocrifă. Aceasta operă a tradus-o în limba germană și a fost utilizată în polemica sa cu nobilul Braunschweig, sugerându-i ferm acestuia din urmă să se convertească și să implore mila divină „cu cuvinte similare celor din Rugăciunea lui Manase“. Cel care a reușit în încercarea sa de a publica prima colecție de texte
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
și reputație pe care l-a avut vreodată“ și l-a invocat pe Sfântul Eustațiu să-i ceară lui Dumnezeu să-l pedepsească dacă ar fi avut vreodată„o altă intenție decât binele statului“. Istoricii nu vor intra niciodată în polemici legate de prima parte a ultimei sale fraze, iar posteritatea nu a putut contesta partea a doua. în subcapitolul acesta și în cel anterior am prezentat imaginea istorică a doi mari oameni de stat, care au pus bazele conceptului de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
până la 1918, Editura Tritonic, București, 2003; Mihai Coman, Mass-media În România postcomunistă, Editura Polirom, Iași, 2003; D. Vatamaniuc, Publicistica lui Eminescu. 1877-1883, 1888-1889, Editura Minerva, București, 1996; b) În volume colective: Mircea Cărtărescu, „Despre nevoia de nesupunere”, În Cazul Eminescu. Polemici, atitudini, reacții din presa anului 1998, antologie realizată de Cezar Paul-Bădescu, Editura Paralela 45, Pitești, 1999, pp. 160-162; c) În reviste de specialitate: Dănuț Julean, „Internationalization: A Step Forward to the Development of Universities”, Perpectives of Higher Education Reform, vol
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
s-a Încetățenit opinia că... etc. Regula 3. Când evocăm un citat, se presupune că Împărtășim ideea autorului respectiv. Desigur, asta nu Înseamnă că, În cursul unei demonstrații, nu putem invoca un citat doar pentru a polemiza cu autorul acestuia. Polemicile sunt foarte frecvente În știință (istorie, gramatică ș.a.), unde au loc numeroase dispute. Regula 4. La orice citat trebuie să indicăm cu maximă rigoare sursa, care poate fi tipărită, electronică sau manuscrisă. Indicarea sursei poate fi făcută În trei modalități
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
plecarea lui Iosif. Ea „și‐ a consolidat singură atât aureola de melpomenă... hrănind cu oxizi un foc fără combustie, o flacără de comoară... A fost una din fascinațiile vremii, o frumusețe ...” * 137 Praștia Praștia, ziar bilunar, în 2 pagini, de polemică socială, politică și literară,apare la 20 decembrie 1923 sub deviza „Să spui adevărul râzând” (Horațiu), sub direcția unui comitet, redactor G. Ponetti, proprietară Elena Dan, redacția și administrația Bârlad, strada Aprodul Purice nr. 4, ca o ... praștie îndreptată către
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
identității Europei și a valorilor care stau la baza culturii europene. Părerile sunt divergente și chiar sursă de conflicte. Poate că nu e inutil să clarificăm vârtejul de idei, să obiectivăm cât de cât susținătorii acestor idei și deznodămintele acestor polemici. Perspectiva noastră Am îndrăznit să ne înhămăm la această sarcină după ce am susținut timp de treizeci de ani un curs de civilizație occidentală (la origine, suntem doctori în istorie). Acest subiect a stat, prin urmare, în centrul preocupărilor noastre și
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]