10,542 matches
-
Dar nu-mi bat joc deloc. Va fi așa cum îți spun. (Ilie rămîne pe loc; Mina se îndreaptă spre bucătărie, dar în drum se oprește în dreptul colțului camerei; privește îndelung apoi intră în bucătărie. Ilie se plimbă încet și se pomenește în raza aceluiași colț; se oprește și privește intens; Mina se reîntoarce fără ca Ilie să observe; îl privește, apoi, caldă) Hai să ne culcăm. Hai, lasă-l, acum e noapte! Condamnat al o viață ale cărei sensuri sînt din ce în ce mai greu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
P. unu: Hm, deși nu-i luni, sînt sigur că el e. El e! Vine să ne jucăm iar de-a teatru'..., să ne jucăm de-a viața! Vrea spectacol! E, lasă că-i fac eu un spectacol să mă pomenească! (răstoarnă un fotoliu și masa, împrăștie cîteva fursecuri) Îmi face mie scamatorii! Îi arăt eu scamatorii! (se întinde pe miniscenă; pune mîinile pe piept; își dă seama că trebuie trasă cortina; se scoală, o trage) Tu mi-ai dat o
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de mîine mă fac scriitor... de registre... Gata! Marieta: Păi dacă ați vrut revoluție! Ei, revoluție aveți. Să vă săturați! Înainte nu era bine! Nu era bine că nici n-apuca să se usuce cerneala pe diplomă că te și pomeneai angajat, colo, cu un salar sigur..., mare, mic, dar era un salar... Apartament... D'acu'! Ce faci acu'! Ei, răspunde, de ce taci? Octav: Mamă, ți-am mai răspuns la întrebările astea de zeci de ori... Dacă nu vrei să pricepi
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
egalitatea... Securistul: Ei? Costache: ...Nu este egalitate... Securistul: Cum nu este egalitate?! Păi nu sîntem cu toții egali? Nu ne spunem, de jos și pînă sus, unii altora tovarășe?! Ce dovadă de egalitate mai vrei?! Costache: Așa e... dar m-am pomenit gîndind că... egalitatea asta e cam formală... cam falsă... Auziți ce-a putut să-mi treacă prin minte! Ce spuneți de asta? Securistul: Păi ce să mai spun! Costache: Și cu libertatea la fel... că de fapt nu există... Auziți
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
praznic? Marieta: Iar începe cu vreo capcană de-a lui...! Matei: Ce praznic, măi Tăviță, ce praznic!?! Al cui, pentru cine?! Octav: Vă invit la praznicul meu...! (se rîde strîmb) Matei: Hai, că-i bună! Ha! Octav: Domnule, să-l pomenim și să-l cinstim pe cel care am fost... Marieta: Ei, iaca asta ne mai lipsea! Măi băiete, tu te-ai... Octav: Mamă, despre morți numai de bine... Costache: Octave, eu știu că tu nu ții la băutură... dar acum
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
zbănțuie ăia... și dimineața popii adună de peste tot chiștoace, sutiene și seringi folosite... Ei și? Octav: Bani să iasă. Matei: Da, băiețică. Numai că nu prea ies. Asta-i! C-au pus ăștia niște impozite de ne-ndoaie. Octav: Te pomenești că ești nemulțumit...! Matei: Păi sînt. Că ăia barosanii au pus repede mîna pe caimac... l-au transformat în miliarde... Și pe noi pun biciul...! Octav: Care ăia..., Nea Matei?! Matei: Ăia! Octav: Păi cînd îți spuneam eu că foștii
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
mai neașteptată și nedreaptă s-a dovedit a fi intriga lui Constantin Cantacuzino Stolnicul, unchiul lui Brâncoveanu, pe care acesta „îl numiea tată, că de multe ori și noi am auzit pe Costandin Vodă zicând că «eu tată n-am pomenit, de vreme ce am rămas mic de tată, fără cât pe dumnealui tata Costandin l-am cunoscut părinte în locul tătâne-mieu», și altele ca acestea zicea acel fericit om”. Se găsește aici, ca și în alte pasaje similare, „cheia” cu ajutorul căreia cercetătorii se
ANONIMUL BRANCOVENESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285377_a_286706]
-
repetau În cor, pe o muzică zglobie: „Yankee doodle keep it up,/ Yankee doodle dandy,/ Mind the music on the step/ And with the girls be handy”. Nici nu bănuiau că amuzantul dandy din refrenul pe care tocmai l-am pomenit va fi peste mai bine de o sută de ani purtat prin saloanele Europei, pe buzele tuturor, ca o ciudățenie. Dar atunci, la mijlocul veacului al XVIII-lea, când luptau În uruitul cascadei Niagara, alături de coloniștii Noii Anglii Împotriva indienilor și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
În cea Întinsă, fără să vrea, de către el Însuși. Dacă Alcibiade este cap de serie, „casta” În care se proiectează marii dandy Îi mai numără pe Cezar, Catilina, Petroniu și, mai târziu, pe Lauzun sau Pascal. (Pe cei dintâi Îi pomenește Baudelaire, iar pe francezi - Barbey d’Aurevilly.) Acesta din urmă nu va pregeta să le dedice chiar un capitol În cartea despre Brummell, rescriind ca un adevărat prozator povestea lui Lauzun. Stil și programtc "Stil și program" Între primii care
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
efeminați, favoriții lui Henri al III-lea: les mignons. Delicați, plini de eleganță, gentili, un Epernon (Jean Louis de Nogaret de la Valette, duce d’Epernon) sau amiralul de Joyeuse sau Jacques de Lévis, conte de Livarot, pe care istoriile Îl pomenesc și cu numele de Quélus (ori Caylus), toți Își Împart farmecele cu fiul Catherinei de Medicis, copleșiți de onoruri, dar și de ura Întregii nobilimi. Nu altceva stârnesc În același veac - Însă În Anglia - protejații lui Iacob I, George Villiers
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Beppo), acest gen de personaj poartă pentru prima dată, sub pana unui mare scriitor, numele de dandy. Fără a uita Însă că Lady Morgan deține prioritatea folosirii cuvântului, luându-i-o Înainte lui Byron cu un an. De ce Îl tot pomenim Însă pe Lord Byron atunci când vine vorba despre Începuturile dandysmului „istoric”? Pentru că nu numai forța romantismului din opera sa iradiază În Europa, ci și modelul viu al tânărului care tulbură saloanele Londrei cu un stil aparte, asemănător și totuși diferit
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Franței, sufocată de uniformele pompoase și greoaie. Dacă ne mai amintim că un regiment englez făcut prizonier la Verdun recreează, Începând din 1803, pe sol franțuzesc, un Întreg stil de viață, simțindu-se În scurtă vreme ca acasă, dacă Îi pomenim pe fanaticii francezi ai byronismului, În ce are acesta comun cu stilul dandy, dacă urmărim felul În care se țese legenda lui Brummell, exilat definitiv la Calais și mai apoi la Caen, din 1816 până la finele vieții (În 1831), vom
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
alți dandy sau Lei celebri, mai pe larg În catalogul intitulat Hit Parade. Acolo Îi vom putea Întâlni, Înșiruiți după arbitrara ordine a alfabetului, pe contele d’Orsay, pe Benjamin Disraëli, Eugène Sue, Lord Seymour, marchizul de Custine. Să mai pomenim Însă măcar câteva nume de Lei celebri ai vremii, pentru care catalogul Întocmit de noi se va dovedi neîncăpător: Nestor Roqueplan, Roger de Beauvoir, contele de Gambis, contele Demidoff, Casimir Delamarre, Charles Laffite, prințul Belgiojoso, Charles de Mornay, Alfred de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
manuscrisul acestuia, pe care Barbey Îl putuse consulta și Înaintea tipăririi, datorită lui Trébutien, fie din bogata lor corespondență, ba chiar din discuții deschise, față În față). Deși lui Jesse i se șterpelește cu bună știință munca, deși Barbey nu pomenește despre lucrul acesta decât Într-o notă, a opta, pricăjită, la sfârșitul volumului, nimeni nu pare nemulțumit. Dar iată nota: „Căpitanul Jesse. A publicat două mari volume in octavo despre Brummell. Înainte de a le publica, mi-a pus la dispoziție
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
se datorează celebrele formulări: „instituție vagă, la fel de ciudată precum duelul”, „o instituție În afara legilor”, „doctrină”, „cult de sine”, „castă”, „religie”, „eroism Înlăuntrul epocilor de decadență”. Și tot lui Baudelaire Îi aparține primul proiect de „sistematizare” a dandysmului, le Dandysme littéraire (pomenit deja), care vrea să normeze, să clasifice, să includă sau să excludă. Lucrurile nu sunt Însă nici pe departe atât de limpezi pe malurile Senei. Din nou, diferența de stil dintre continent și insulă Își spune cuvântul. În Anglia, continuitatea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
fie scoasă din placiditate. Nu e atunci de mirare cât răsunet provoacă la Londra procesele lui Whistler și Wilde. Ce-i drept, fiecare cu spețe și urmări atât de diferite, Încât poate că nici nu s-ar cuveni să le pomenim alături. O facem Însă În numele dandysmului care Îi leagă pe cei doi. În primul caz ar fi vorba despre modul unic prin care Whistler câștigă În instanță și e despăgubit cu doar un penny pentru defăimarea (În presă) a uneia
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
2. Tot din Însorita Italie provine un alt scriitor-dandy, mai puțin cunoscut cititorului român, Guido Gustavo Gozzano (1883-1916), reprezentantul crepuscularismului, poet din aceeași stirpe spirituală ca D’Annunzio, Însă mult mai fragil fizic, răpus timpuriu de tuberculoză. Cel care Îl pomenește Într-un scurt paragraf În cartea despre dandysm e compatriotul său, Giuseppe Scaraffia, insistând asupra amestecului ciudat de ironie și sobrietate din stilul lui Gozzano. Sfidând conveniențele modei cu sahariana sa albă, cu preferința sa excentrică pentru „lucrurile bune, dar
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
artistice din Ungaria nu doar pentru că ar fi vărul celebrului Kosztolányi Dezsõ, el Însuși autor cu o perioadă „dandy” În biografie, ci și pentru că trăiește mereu la limită, experimentând, sfidând canoane, discipol declarat al lui Baudelaire și Wilde. Am mai pomeni, tot În acest context, alți doi autori revendicabili dandysmului, legați prin destin de Banatul istoric: Szilágyi Géza, primul „decadent” al literaturii maghiare, și Revitzky Gyula. Dar și pe arhimediatizatul În ultimii ani Márai Sándor. Confesiunile sale dezvăluie nu doar un
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Acest dandy revoluționar a murit din neputința de a-și acorda vocea la corul istoriei. Nu e deloc Întâmplător că tocmai el a lăsat drept ultimă imagine a dandysmului pe cea a unui «nor În pantaloni».”1 Pentru că i-am pomenit pe suprarealistul-dandy Jacques Vaché (1896-1919), dar și pe Maiakovski, pentru că am amintit În treacăt despre moartea concepută ca spectacol de către nu puțini dandy, să anticipăm aici un capitol dinspre finalul cărții noastre: Viața, o operă de artă. După ce a Înfruntat
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
acestuia pentru subiectele „de gen”, inspirate de ceea ce el numește „pompa vieții”, fie ea galantă sau militară. Invariabil Însă elegantă. „Pronunțata Înclinație a d-lui G.” pentru portretizarea militarilor poate deriva și din fascinația uniformei. Baudelaire nu uită să-l pomenească pe Paul de Molènes, unul dintre dandy-i reputați ai epocii pentru paginile dedicate cochetăriei militare. Ceea ce i-ar putea apropia pe militar și pe dandy, În afara grijii atente pentru ferchezuială (cu unica observație că militarul poartă uniformă, așadar un
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
au o amprentă de neconfundat. Rareori tonul lor se Încarcă de simpatie fățișă. Confecționează descrieri neutre, dar cel mai adesea varsă multă zeflemea prin vârful peniței. Până și filfizon, așa cum Îl notează dicționarele, rămâne total depreciativ. Chiar atunci când Îl Întâlnim pomenit - poate pentru prima dată - la Ion Ghica, e vorba despre lălăiala smintită a lui Manea Nebunu’: „Fivrelzon! Fivrelzon!”. Cu alte cuvinte, Într-o franceză revoluționară, „Vive le son!”. Oare de unde să vină rezerva aceasta disprețuitoare a unor autori care, În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Întâmplător această formulare, deoarece cartea lui Ion Bulei, tablou minuțios și plin de vervă al lumii românești Între 1900 și 1908, ne-a ajutat, Între altele, și să dăm de urmele lui Claymoor. Ajunși aici, să nu uităm a-i pomeni pe Florin Faifer, Dan C. Mihăilescu, Alexandru Paleologu, Alexandru George, ale căror rânduri ori pagini despre Mihai Văcărescu ne-au fost de mare folos. Ca și minunatele volume despre Bucureștii de odinioară, recent apărute, al Ioanei Pârvulescu sau al lui
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
sau Pașadia. Un rafinat cu porniri de „pontagiu”, În veșnică alergare după ocazii care să-l salte În carieră sau să-i aducă bani. Așadar, mai curând un Rastignac. Atunci, cum? Nimeni nu are căderea să judece. Dar pentru că Îl pomenim pe Mateiu Caragiale Într-o carte despre dandysm, firește că vom căuta În biografia sa acele amănunte care să ni-l Înfățișeze ca dandy. Cât despre operă, ea se dovedește extrem de generoasă cu subiectul nostru. Nu vom insista aici (și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
crize (individuale) de masculinitate. Mai mult decât sigur, memoria epocii interbelice, a „anilor nebuni” din București păstrează, fie și ajustate, figuri de dandy Împânzind cafenele, cazinouri, „Jokey Club”-ul, sălile de spectacol, terenurile de tenis, aerodromul. Pe unii i-am pomenit În treacăt, dar povestea lor și a celor neștiuți Încă de marele public merită scrisă cândva pe larg. Poate și pentru că, la scurtă vreme după război, o dictatură nemiloasă Îi va sufoca pe toți pentru mai bine de 50 de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de Ayala... Și: Ungaretti, Vaché, Villehardouin, Vigny, Voiculescu, Voinescu (I și II), Xenofon, Zweig (Arnold), Zwingli 1. Ce legături să fie Între mult prea milităroasele pagini Închinate „adevăraților bărbați” și efeminații dandy? Două ar fi motivele pentru care i-am pomenit aici, Într-o nouă paradare. Întâi: În armata scriitorilor-oșteni au intrat, spre marea noastră surprindere, și câțiva dandy. Byron, Cravan, Custine, D’Annunzio, Drieu La Rochelle, Maiakovski, d’Orsay, Vaché, semn mai mult decât limpede că apele nu sunt clar
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]